Vreau să recomand un site cu un număr de cărți puritane, evanghelistice și de sfințenie de pe site-un unui prieten.

Cărțile sunt electronice, accesibile, unele traduse de chiar autorul site-ului.

http://www.wdjd.ro/carti.html

Viața e o șansă – nu o lăsa să se piardă!

Viața e frumoasă – admir-o!

Viața e bucurie – gust-o din plin!

Viața e un vis – transformă-l în realitate! Continuă lectura „Imnul vieții – Maica Tereza” →

Succesul în viață nu este măsurat prin ceea ce suntem sau prin ceea ce am făcut, ci mai degrabă prin ceea ce suntem și am făcut în comparație cu ceea ce am fi putut fi sau am fi putut face.

Când ne gândim la noi înșine, trebuie să avem în vedere că:

1. Scopul de bază al lui Dumnezeu în crearea noastră este ca noi să avem uniune cu El prin Isus Hristos, și ca noi să trăim întreaga putere a operei lui Hristos, în și prin aceste trupuri ale noastre – „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” Ioan 17,3 „… Eu am venit ca oile să aibă viața, și s-o aibă din belșug” Ioan 10,10 „Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Isus Hristos, Domnul meu.” Filipeni 3,8.
2. Satana este conștient de potențialul pe care Dumnezeu l-a pus în viața noastră și el vrea să-l distrugă în totalitate sau cel puțin să-l diminueze –  „Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de pământ…” „Dacă cineva se curățește de acestea, va fi un vas de cinste, sfințit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” „Fugi de poftele tinereții.” 2 Tim. 2,20-22.
3. Metoda inițială a lui Satan de a opera este să ne facă pe noi să credem că Dumnezeu ne-a înșelat sau ne va înșela asupra a ceea ce este de drept al nostru – „Atunci șarpele a zis… Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” Gen. 3,4 „Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia și cu o amăgire deșartă… căci în El locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El…” Col. 2,8-10.
4. Înainte să ne fi născut, Dumnezeu a decis toate trăsăturile noastre neschimbabile, conform planului său, pentru viețile noastre – „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Tu m-ai lucrat ca lutul…” Iov 10,8 „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” Ps. 139,16
5. Dumnezeu încă mai lucrează la noi – „Căci noi suntem lucrarea lui…” Efeseni 2,10 „Domnul va sfârși ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ține în veci; nu părăsi lucrarea mâinilor Tale” Ps. 138,8.
6. Nu există „un ideal universal” în aparența exterioară – „… Omul se uită la ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă” 1Sam. 16,7 „… N-avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă”. Isaia 53,2 Continuă lectura „Reguli de bază în acceptarea de sine” →

Pe măsură ce ne dezvoltăm, cei mai mulți dintre noi avem caracteristici fizice, mentale, culturale și școlare care sunt diferite de aceia din jurul nostru.

Foarte adesea, în primii ani de școală, colegii de clasă se leagă de aceste diferențe, în glumă. Preocupările rezultate din cauza acestor aparențe pot cauza diferite grade de autorespingere.

Următoarele manifestări pot fi dovezi ale autorespingerii:

1. Atenție exagerată asupra îmbrăcăminții – Grija excesivă pentru îmbrăcămite poate fi o încercare de a acoperi sau compensa deficiențe fizice, care sunt respinse. Isus face o legătură între aceste două gânduri în Matei 6, 27-28 „Și apoi, cine dintre noi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte?”.
2. Neputința de a se încrede în Dumnezeu – Dacă respingem felul cum ne-a creeat Dumnezeu pe noi, pierdem atunci deasemenea încrederea în El și în alte domenii ale vieții noastre. „Căci noi suntem lucrarea Lui” Efes. 2,10 „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Ps. 139,14
3. Timiditate excesivă – Teama de ceea ce alții vor gândi despre noi, influențează atitudinea lor către noi. Acest lucru este ilustrat în viața împăratului Saul. Vezi 1 Sam. 9 și 10. Continuă lectura „Dovezi ale respingerii de sine” →

Ispititorul s’a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîni.“  (Matei 4:3)

Aici se vede, dacă aș putea să spun așa, inteligența Satanei, cât de bine plasează în mod ascuns ispitele, atacând nevoi de bază, adânc înrădăcinate în noi, și uneori printr-o singură frază, și totodată putem vedea de la Domnul Isus cum pot fi neutralizate toate acestea tot printr-o singură frază „scrisă”, adică din Scripturi.

Prin expersia „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini” sunt concentrate cel puțin trei nevoi mari, dar nemărturisite, ca să determine tinta să răspundă. Acestea sunt:

1. Nevoia identității: „Dacă ești fiul lui Dumnezeu”. – Aceasta este în sine o mare ofensă. De ce a pus la îndoială identitatea Sa? A avut motiv? A fost vre-un păcat? Însăși întrebarea este o acuză. (însă atitudinea este una de cea mai nevinovată clarificare). Dacă dai curs unor astfel de îndoieli, în general admiți ceea ce presupune persoana în cauză. Vedem că Domnul Isus nu a dat curs acestei îndoieli „extrem de nevinovate” a Satanei. Vom vedea felul extraordina în care a făcut-o.

2. Nevoia trupească de moment – foamea: „poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”. Extraordinar, dar de ce nu flori? De ce nu aur? Continuă lectura „„Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…”” →

Matei 4:3  Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîini.”
4  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

Isus înainte de a intra în lucrare propriu zis a fost dus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavolul. El a fost pus la test, încercat, nu pentru a i se da o notă probabil, ci pentru învățătura și întărirea noastră.

– Satan urmărește în primul rând momentul potrivit – „La urmă a flămânzit”. Domnul ne învață să fim înțelepți ca șerpii, adică ar trebui să înțelegem această utilitate a celui rău și să nu mai întrebăm: „Doamne, de ce tocmai acum mi s-a întâmplat cutare lucru, sau de ce tocmai mie?”

– Apoi Satan urmărește nevoile de bază – „Poruncește pietrei să se facă pânie”. Să nu ne surprindă simplitatea ispitei, pentru că este printre cele mai grele. Exprimă nevoia de bază a fiecărui om. Câți nu lasă pe locul doi pe Dumnezeu pentru aceste nevoi „legitime și de bază” a pâinii? Satan aici cere satisfacerea nevoilor de bază pentru a trăi. Ce e rău în asta? Alege calea tihnei în locul zbuciumului! Totul este bun și frumos până aici, dar când te gândești la voia lui Dumnezeu, la adevăr și la dreptate, tot ce este „sub soare” trebuie să cadă pe locul doi, chiar dacă este nevoie de bază, de viață, sau orice altceva. Aici mulți nu surprind subtilitatea Satanei, și spun: „Ce mare lucru, ce e rău în asta?”. Isus însă a refuzat, văzând clar intenția Satanei de a îl pune împotriva voii lui Dumnezeu printr-un lucru așa de simplu, de necesar și nevinovat. Continuă lectura „„Omul nu trăiește numai cu pâine…” Matei 4” →

Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. Matei 3,13-15

Isus a venit din Galilea aproximativ 96 de km pe jos pentru a împlini actul acesta al botezului, pe care Ioan a vrut să-L oprească. Noi ar trebui să vedem de aici cât de important este „să împlinim tot ce trebuie împlinit”.

Ioan botezătorul a vrut să-L oprească, el știa despre Isus oarecum. Ne uităm aici la cei mai mari oameni: Ioan – cel mai mare om născut din femeie; și Isus – Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ. Ioan nu era vrednic să-i deslege încălțămintea Domnului Isus, așa cum spunea altă dată, totuși Isus a venit să fie botezat de Ioan și a fost botezat. Avem aici un exemplu de ascultare față de Tatăl, El trebuia să fie exemplu pentru noi și trebuia să fie botezat cu botezul judecății divine pentru păcatele noastre și învierea din morți reprezentată prin ieșirea din apă.  Continuă lectura „„… aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” – Matei 3” →

Când Petru urma să fie pus la încercare de Satana, Domnul Iisus s-a rugat să nu i se piardă credința. Când vorbea de revenirea Lui, a pus o întrebare: „Oare va mai găsi Fiul Omului credință pe pământ?”

Se pare că credința adevărat este ceva foarte important atât pentru cel rău, cât și pentru Dumnezeu.

Unul din autorii care vorbesc bine despre acest subiect este Ulf Ekman, el spunea așa în cartea lui „Credința ce biruiește lumea”

Credința nu înseamnă a gândi pozitiv sau a încerca să te convingi pe tine însuți că lucrurile vor merge din ce în ce mai bine. Pentru a înțelege adevărata credință trebuiei să aflăm ce se află în centrul ei, anume Dumnezeu! Isus le zicea ucenicilor odata: „Aveți credință în Dumnezeu!” Mc. 11,22 Asta este ca și cum ai spune: „Aveți credința pe care o are Dumnezeu!”

Dumnezeu este în centrul credinței noastre și toată credința vine de la El. El însuși are credința, și această credință ne-o dă și nouă. Când această credință începe să lucreze în viețile noastre, produce rezultate supranaturale.

Evrei 11,1 spune: „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.”

Credința nu este doar o simplă prezumție, de care nu suntem siguri. Credința este o convingere și o siguranță. Continuă lectura „Despre credință?” →

Astăzi am văzut o veste bună pe facebook, care poate fi o mare încurajare pentru mulți. Mulți ați auzit de Nick Vujicic, bărbatul fără mâini și fără picioare. El când era mic, datorită condiției fizice, și-a pierdut speranța și a vrut să se sinucidă… dar nu a putut. Atunci și-a făcut un plan pentru viața sa: să se folosească de trupul său ca să dea speranță altora. In clipul acesta el mărturisește asta.

Una din dorințele lui, extraordinare, având în vedere condiția lui fizică era să se căsătorească. Acum iată ce am găsit.

Cum face Dumnezeu fiecăruia după credința din inima lui.

Una din cele mai recomandate scrieri creștine este „Călătoria Creștinului” de John Bunyan. C.H. Spurgeon obișnuia să o citească odată pe an, cel putin, pentru evaluare personală.

Vă invit să vă luați un timp pentru evaluare!

Vizionare plăcută!

Călătoria creștinului

Este bine să te încrezi în Dumnezeu că El te va ajuta, dar este bine totodată să și primești ajutorul lui Dumnezseu când vine.

Se spune că un om credincios era într-un sat care tocmai era inundat de un râu care își ieșea din matcă. Omul acesta credincios își spunea: „Cu siguranță pe mine Dumnezeu mă va ajuta.”

Vecinii, tot satul, a început să se alarmeze, să își pună lucrurile cele mai importante în saci de plastic, să îi transporte in cel mai apropiat loc sigur. Oamenii au început să îl avertizeze: „Omule nu te pregătești să pleci, fă ceva, vin apele!” La care cel credincios le-a spus: „Pe mine Dumnezeu mă va ajuta!” Oamenii au plecat grăbiți care încotro.

Apele au început să vină, au ajuns la case și au început să crească. Iar au veni vecinii, cu barca de data aceasta: „Omule vin apele, hai cu noi în barcă!” „Pe mine Dumnezeu mă va ajuta!” Oamenii disperați au vâslit mai departe, au luat pe alții au plecat.

Apele creșteau, omul nostru s-a urcat pe mobilă, apoi pe casă. În timp ce era pe casă, se apropie un elicopter, coboară scara și îi strigă: ”Hai sus omule, urcă pe scară!” El a răspuns: ”Pe mine Dumnezeu mă va ajuta!” Elicopterul a mai dat de câteva ori roată, apoi s-a dus la alții și i-a ridicat.

În cele din urmă apele dărâmă casa, omul se înceacă și moare.

Când ajunge în fața lui Dumnezeu, omul nostru zice: ”Doamne, de ce m-ai lăsat să mor? Am crezut că mă vei scăpa, am crezut că vei face ceva să mă salvezi…” Dumnezeu îi răspunde: ”Te-am avertizat, am trimis cu barca la tine, am trimis un elicopter. Ce altceva aș mai fi putut să fac?”

Morala:

Să ne încredem în Dumnezeu, dar să fim gata să primim și ajutorul lui.

Se pare că există o tendință constantă pentru omul lui Dumnezeu de a se descuraja, din râvnă pentru Dumnezeu și pentru Numele său. Vedem asta de foarte timpuriu la Iosif, fiul lui Iacov. El credea că toți se vor bucura de visele lui și de mărirea planului lui Dumnezeu, dar frații lui l-au urât și chiar tatăl lui nu a înțeles descoperirea. Moise credea că poporul Israel va înțelege că Dumnezeu prin el avea să dea izbăvirea lui Israel Fapte 7,25. Ilie de asemenea a fost în depresie când a văzut că în ciuda biruinței spirituale în fața jertfelor, poporul a rămas tot departe de Domnul. Si în istorie sunt oameni care au fost descurajați că lucrarea nu a mers așa cum ar fi dorit ei.

Noi avem de învățat de la Domnul Isus și de la apostolul Pavel în privinta încrederii deșarte. Continuă lectura „Cum ne vindecăm de descurajare spirituală” →

*from Thiery O.