„Iar Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere si sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale, singurul Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, sa fie slava, maretie, putere si stapanire, mai inainte de toti vecii si acum si in veci. Amin.” (Iuda 24-25)

Aici trebie citit asa cum este scris, El ne pazeste de orice cadere. Dar oare nu si noi trebuie sa ne pazim de cadere? Va intreba cineva. Desigur ca si noi suntem indemnati sa ne dam toate silintele sa unim cu credinta fapta. Asta inseamna ca daca eu cred versete ca acestea, care nu fac decat sa glorifice pe Dumnezeu pentru garantiile pe care poate sa le faca prin puterea supranaturala pe care o are, atunci si puterea mea de control se extinde dupa puterea Cuvantului scris si neschimbator al lui Dumnezeu. Continuă lectura „Despre ajutor” →

Dumnezeu nu este numai cel care iarta, ci si cel care ne ocroteste, ne izbaveste, ne scapa din fel de fel de pericole.

David avea fagaduinte scumpe din partea  Domnului:

„Eu – zice Domnul- te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie sa o urmezi; te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta” Ps 32,8

Daca nu ne putem odihni pe promisiunile lui Dumnezseu, care nu poate sa minta, Dumnezeu care este un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi, atunci nu putem avea pace, nu putem avea odihna. Nu putem proiecta suspiciunea lumii la adresa lui Dumnezeu. Fata de El trebuie sa avem o incredere deplina, sa nu ne permitem sa ne clatinam in aceasta credinta.

Da, Dumnezeu poate sa ne invete, poate sa ne arate calea, nu putem pune conditia sa ne’o arate acum pe toata. Nu o vom putea pricepe, dar o va face mereu la timpul potrivit. Dumnezeu e vrednic de incredere, este plin de bunatate si indurare. El va avea grija de noi mai bine decat stim noi insine sa avem grija. Ne incredem in El din toata inima noastra si nu vom fi dati de rusine niciodata. Ne vom pastra aceasta nadejde in suflet!

Oamenii alearga dupa fericire, dar nici nu’si pot inchipui macar ca numai in Domnul Iisus Hristos ar putea fi gasita. Unii o cauta in placeri vinovate, in destrabalare, altii in betie, in inmultirea averii, in slava care vine de la oameni si asa mai departe; dar nu o gasesc, si nici nu o pot gasi vreodata, pentru ca fericirea nu consta in nici unul din toate aceste lucruri.
Poate inainte de a te intoarce la Dumnezeu, cand treceai pe langa niste case mari, te gandeai ca acolo, fiind belsug, bogatie, lumina multa, banchete si petreceri, trebuie sa fie si fericire. Dar cat de mult te inselai! Servitoarea vedea ce destrabalat era stapanul si cat de nefericita era sotia lui. Tot astfel si sotul, cand sotia se abatea de la cinstea casniciei. Bietul betiv astepta ca in paharul cu bautura sa-si gaseascas fericirea, dar in loc de fericire da peste idiotenie, boala, necaz, lipsuri si amaraciune. Desfranatul asteapta fericirea de la desfrau, dar ce amarnic se inseala el! Sa se stie bine: nu exista fericire in pacat!

„Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!” Ps. 32,

„Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.. zi si noapte mana Ta apasa asupra mea”

Sa stii ca l-ai suparat, prin abaterea ta nesabuita, pe Cel ce a fost asa bun si milos cu tine.

David a fost apasat un timp de mana lui Dumnezeu si intr’o zi a spus:

„Imi voi marturisi Domnului faradelegile, si Tu ai iertat vina pacatului meu”

Poate ca va intreba cineva: „Asa de usor?” Da! Asa lucreaza harul lui Dumnezeu. Continuă lectura „Adevarata fericire – Ps. 32” →

„Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” Ioan 14,6

Sunt credinciosi epuizati care spun: „Nu stiu ce sa mai fac! Am vorbit in toate felurile si nu crede. Nu vrea. Am investit timp, energie, ajutor concret, material. Nimic. Totul pare sa fie in zadar. ”

Nu mai vorbiti asa mult. Va irositi gura degeaba. Cuvintele trebuiesc folosite doar la nevoie. Nu mai consumati energia si banii in zadar. Vei fi desconsiderat pentru asta. Daca vrei sa ajuti pe cineva fa’o din dragoste si cu toata inima, nu cu vre’un gand mai dinainte.

„Caci noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui. Noi avem de luptat impotriva capeteniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.” (Efeseni 6,12)

Daca crezi in jertfa lui Hristos, roaga-te asa:
„Doamne te rog in Numele Domnului Iisus mantuieste pe ….. si cand vrei sa ma folosesti, da-mi cuvinte potrivite pentru el. Amin”

Acum nu sunt asa de importante cuvintele, Dumnezeu intelege mai bine ce vrei sa ii spui, conteaza cat de mult iti pasa de ceea ce ceri si cat de serioasa este treaba. Daca te rogi asa o zi, ca ai o stare mai spirituala, nu se va intampla nimic probabil. Daca insa te arde inima, asa sa iti stingi focul de acolo. Si roaga-te asa ori de cate ori iti vine in minte acea persoana (ne). Asta este tot. Asa lucreaza Dumnezeu. Ce trece peste asta este forma, control lipsit de relevanta si putere.

Faptele fara rugaciune, cuvintele din intelepciune personala nu ajuta. Aici este vorba de autoritate, duhurile lumii nu parasesc oamenii decat atunci cand Numele Domnului Iisus este chemat peste acea persoane. Alta cale nu exista.

„Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” Ioan 14,6

A se evita acel sistem de cerseala la mantuire umilind pe Duhul Sfant. Trebuie sa prezentam Evenghelia cu demnitate.

„M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta” 2Timotei 4,7

Unii credinciosi se lupta cu firea, se lupta cu lumea si se lupta cu Satana, apoi sunt dezamagiti ca nu au reusit asa cum ar fi dorit.

Aceasta este mandrie si nasabuinta. Cu Satana, lumea si firea s-a luptat Acel ce putea sa castige aceasta lupta intreita, Hristos. Este c-am mult sa ne dorim noi cei pierduti si ruinati acest lucru.

Noi ori castigam prin credinta gratuita in lucrarea lui Hristos aceasta lupta, ori ramanem morti in pacate si faradelegi, cum am fost de la nastere.

Credinta aceasta aduce odihna, speranta, dragoste, recunostinta, nadejde. Faptele facute in acest sprit de recunostinta si ofranda, sunt primite. Cei ce traiesc sfinti ca nu cumva sa ii bage Dumnezeu in Iad, nu cred ca vor reusi sa il evite. Cei ce primesc totul prin credinta in Hristos, ca talharul pe cruce, apoi traiesc o viata de recunostinta, aceia nu doar ca vor intrece cu mult in sfintenie si slujire pe cei legalisti si acei ce mizeaza pe sinele lor, dar vor avea si odihna si fericire adevarata in inimile lor.

Nu prin putere ci prin Duhul.
Nu prin „Eu” ci prin „El”
Nu ca sa obtin ceva, ci ca sa multumesc pentru ceva.

Am auzit o povestire interesanta de dragoste. Se spune ca doi tineri de neam ales s-au casatorit. Erau pocaiti amandoi si binecuvantati de Dumneze chiar si in cele materiale. Au fost sa petreaca luna de miere, ad-literam, in insulele Singpore. Si dupa ce trece luna de miere, baiatul intr-o dinimeata era ingandurat. Sotia de acum ii spune, ce este, ce anume te pune de ganduri? La care el raspune: Trebuie sa iti spun un secret! Secret? Intreba ea. Ce fel de secret? Trebuie sa iti spun un adevar. Ce vrei sa spui? Uite ma nelinisteste un gand si nu pot sa ti’l mai ascund, vreau sa stii ca eu nu sunt pocait! Ii spuse el pe un ton grav.. si abatut. Cum adica? Uite asa, nu sunt pocait cu adevarat. Am auzit ca la pocaiti sunt fete serioase, credincioase, ideale pentru o familie fericita si… am venit si eu la biserica, am mers si eu la catecheza, am inceput sa vorbesc ca voi, am inceput sa ma imbrac ca voi, m-am botezat, vroiam sa ma casatoresc cu o fata care macar ea sa nu fie asa cum sunt eu.
Cand fata a auzit asa.. sa ridicat din pat, si-a dat parul peste cap, vizibil iritata, se indreapta spre fereastra si ii spune: Vai de mine.. ce am facut!! Si doar mi-a spus predicatorul in ziua nuntii ca Dumnezeu nu se lasa sa fie inselat.
Te rog sa ma ierti, sunt un nemernic, dar te iubesc din toata inima sa stii! O asigura baiatul.
La care fata continua: Si eu vin de curand la biserica, stiam ca aici baietii nu umbla dupa fete, stiam ca sunt fideli sotiilor si le iubesc neconditionat. Am fost atrasa de aceste descrieri, pentru ca eram furioasa pe neputintele mele, si chiar am cunoscut cateva cupluri asa.. Atunci m-am hotarat sa vin la biserica, am inceput sa vorbesc ca ei, sa ma imbrac ca ei, m-am botezat chiar, dar… drept sa iti spun, nici eu nu sunt pocaita cu adevarat.

Baiatul spuse: deci este adevarat ce spune Dumnezeu: „Ce seamana omul aceea va secera”..

Nu ne mai raman decat doua lucruri, ori divortam, ori ne pocaim cu adevarat amandoi!

ZIUA UNU

Joi 21 mai

TREZIRE

Tatal nostru care esti in ceruri…

• pentru ca Dumnezeu sa trezeasca si sa uneasca poporul Sau ca o singura familie inaintea Lui.
• pentru crestinii nestatornici sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu ca Tata, invatand sa se supuna si sa se increada in El.
• Pentru miscari noi de rugaciune, care cauta tronul de har cu persistenta.

“Daca poporul Meu… ” – 2 Cronici 7:14

Pregatindu-ne sa ne intalnim cu Dumnezeu ca popor al Sau: Prezentati-va inainte lui Dumnezeu ca slujitorii Sai iubiti, rascumparati prin moartea lui Cristos. Raspundeti chemarii Lui de a sluji impreuna cu altii. Rugati-va ca multi altii sa se adune inaintea Lui ca familii, biserici si ca un singur popor din toate natiunile.

Romans 9:16  „Asa dar, nu atîrnã nici de cine vrea, nici de cine aleargã, ci de Dumnezeu care are milã.”

Ar trebui sa intelegem ca Dumnezeu conduce in mod suveram lucrarea spirituala, si noi suntem niste servitori completi. Isus nu facea nici un pas de la Sine, ci El nu facea decat ce vedea pe Tatal facand. Pavel era calauzit de Duhul Sfnat prin Asia Mica, avea zone in care Domnul il oprea sa mearga. Filip era dus de Duhul acolo unde dorea El sa mearga, cum e cazul cu famenul etiopian. Petru de asemenea primea invitatie prin interventia ingerilor sa merga in diverse locuri pe care Dumnezeu mai dinainte le pregatea pentru el.

Dumnezeu la fel lucreaza si astazi, sa nu ne incapatanam sa mergem intr’o anumita directie, chiar cu Evanghelia Lui, El este comandantul! El alege unde si cum sa lucreaza. Noi trebuie sa stam de vorba cu El in rugaciune linistiti si pregatiti pentru orice ne va zice El sa facem. Nu il putem forta, nici chiar prin Evanghelia Lui, sa lucreze intr’o directie anume. Pavel insusi spunea ca ar fi gata sa fie el insusi anatema pentru cei de neamul lui.

Sa ramanem dar linistiti in rugaciune si Cuvant in fata lui Dumnezeu. El este initiatorul, calauzitorul, nu noi, si atunci cand avem chemarea de la El sa mergem cu toata increderea.

2 Corinthians 4:3  „Si dacã Evanghelia noastrã este acoperitã, este acoperitã pentru cei ce Sunt pe calea pierzãrii,”

Si daca sunt oameni care astupa Evanghelia, asta nu este in defavoarea noastre in nici un fel, ci pentru ei. Dumnezeu stie acest lucru, sa ramanem conectati cu El si sa facem exact ce ne va spune El prin Duhul Sfant si prin Cuvantul Lui.

Sunt mirat sa aud pe Roman P. sa predice intr’o biserica neoprotestanta. 🙂 Citeaza texte din scriptura si este deschis fata de botezul nou-testamental. Oare este aproape de imparatia lui Dumnezeu?

Am vazut acest mesaj pe blogul „Crestin Total”

Preiau aceasta stire de pe site-ul „Apologeticum„.

Simt ca nu este suficienta implicare in directia aceasta. Insa trebuie sa facem asta, nu avand in vedere ce va iesi din asta, ci pentru ca asa este drept si normal. Acesta este motivatia pentru care toti ar treubi sa facem.

MARŞUL PENTRU FAMILIE.

PĂSTRAŢI VALORILE TRADIŢIONALE! NU NE UCIDEŢI VIITORUL!

Mai multe organizaţii nonguvernamentale, între care Federaţia Pro-Vita, Alianţa Familiilor din România şi Forul Ortodox Român organizează vineri 22 mai, ora 17, în Piaţa George Enescu (lângă Ateneul Român) un Marş pentru Familie. Scopul acestuia este de a afirma valorile tradiţionale ale familiei, de a trage un semnal de alarmă referitor la presiunile tot mai puternice la care sunt supuse familiile şi copiii lor, de a spune NU libertinajului, încurajării avorturilor şi propagandei homosexualităţii.

Pentru noi, oamenii, familia şi copiii sunt dintotdeauna elemente esenţiale ale vieţii sociale. Ele conferă stabilitate socială, un sistem de raportare în care ne-am găsit mereu echilibrul şi singura posibilitate de a ne continua existenţa ca fiinţe omeneşti. Continuă lectura „Apara valorile familiei! SPUNE NU HOMOSEXUALITATII !” →

• Sa nu incerci sa multumesti pe toti oamenii. Nu se poate.
• Sa nu astepti sa fii perfect. Nu esti.
• Sa nu ai alt standard decat, Biblia. Altfel nu poti fi liber de prejudecatile si vanitatile lumesti.
• Sa nu te gandesti la doua probleme odata, totdeauna pe rand, in ordinea prioritatilor. Altfel nu poti fi coerent si consecvent. Nu fi impartit!
  
• Sa nu ai alta motivatie pentru ce faci decat dragostea. E singura nemuritoare.
• Sa nu te temi de nimeni si de nimic mai mult decat de Dumnezeu. Altfel nu poti avea pace si sa fi intelept.
• Sa nu incerci prin puterea ta proprie sa faci lucrarea lui Dumnezeu. Nu se poate. Numai prin puterea lui Dumnezeu se face.
  
• Sa nu iti doresti ce nu tine de tine. Altfel pui fericirea ta in mana altuia.
  
• Sa nu renunti niciodata la ce iti cere Dumnezeu. Ce iti cere El, se va intampla cu siguranta intr’un final fericit. Discuta cu Dumnezeu in rugaciune despre asta!
  

„.. a Mea este lumea si tot ce cupride ea” Psalmul 50,12

„…sa pastreazi credinta si un cuget curat, pe care unii l-au pierdut si au ratacit din credinta” (1Tim. 1,19)

Exersati indeplinirea doar a faptelor cu care constiinta dumneavoastra este de acord. Astfel veti evita un complex de culpa otravitor. Daca faceti ceea ce este corect, respectati o regula puternica a reusitei.
Propria constiinta este scanteia creativitatii noastre. Atunci cand ne incalcam constiinta, aparent noi gandim la fel, dar stralucirea si forta reusitei dispare. Scade rezistenta la presiune si autocontrolul in perioada de stress.

Respectati aceata regula: Actionati intotdeuna in conformitate cu propria constiinta.

In ultimul timp am descoperit pe Andre Rieu, uitati doua melodii care imi plac 🙂

Trebuie sa-mi duc viata prin credinta, fara sa-L vad pe EL

2 Corinieni 5:7.

Un timp suntem conştienti de atentia lui Dumnezeu fata de noi, apoi. cand Dumnezeu începe sa ne foloseasca în lucrarea Lui, luam o înfatişare patetica şi începem sa vorbim despre necazuri şi dificultati, în timp ce Dumnezeu încearca sa ne determine sa ne facem datoria ca nişte oameni necunoscuti. Daca ar sta in puterea noastra, nici unul dintre noi n-ar vrea sa fie un necunoscut din punct de vedere spiritual. Nc putem face datoria atunci cand se pare ca Dumnezeu a închis cerul? Unii dintre noi vrem întotdeauna sa fim nişte sfinti iluminati, avand un nimb auriu în jurul capului şi sclipiri de inspiratie, iar sfintii lui Dumnezeu sa se ocupe de noi tot timpul. Un sfant cu aura nu este bun la nimic, e anormal, nepotrivit pentru viata de zi cu zi şi nu seamana deloc cu Dumnezeu. Noi suntem aici ca sa lucram în aceasta lume ca barbati şi femei, nu ca îngeri pe jumatate înaripati. Şi trebuie sa lucram cu o putere infinit mai mare de a rezista necazurilor, pentru ca am fost nascuti de sus.

Daca încercam sa readucem momentele exceptionale de inspiratie, acesta este un semn ca nu pe Dumnezeu II vrem. Facem un fetiş din momentele cand Dumnezeu într-adevar a venit şi ne-a vorbit şi insistam ca El trebuie sa faca acest lucru din nou, dar ceea ce vrea Dumnezeu sa facem este sa umblam prin credinta. Cati dintre noi nu ne-am dat la o parte de parca am spune:,.Nu mai pot face nimic pana cand Dumnezeu nu mi se arata”. El nu ni se va arata şi noi, fara nici o inspiratie, fara nici o atingere subita a lui Dumnezeu, va trebui sa ne ridicam. Atunci vine surpriza – „O, dar El a fost aici tot timpul şi eu n-am ştiut!” Nu trai niciodata pentru acele momente exceptionale; ele sunt surprize. Dumnezeu ne va da momente de inspiratie numai atunci cand va vedea ca nu suntem în pericol sa fim duşi în ratacire de ele. Trebuie sa nu facem niciodata un standard de viata din momentele noastre de inspiratie; standardul nostru este datoria noastra.

* Totul pentru gloria Lui – meditatii

Este usor pentru noi sa gandim ca urmam pe Hristos si chiar suferim pentru El, cand nu ascultam ordinele care calca Cuvantul Sau. Dar daca nu aplicam cu grija fiecare din urmatorii pasi, nu facem decat sa ne inselam singuri.

Adesea am vazut oameni care isi spun crestini spunand: „Domnul este bun si imi poarta de grija” si la intretinere avea cea mai mare datorie pe scara. Nu se sinchisea sa isi plateasca datoriile, spunand ca noi trebuie sa ascultam in special de Domnul. Altii care erau asa de refractari cu sefii la servici ca a folosit nu stiu ce fel de ton fata de ei, nu isi faceau treaba la servici, veneau terziu, etc. Insa ei sustineau ca sunt copii privilegiati ai lui Dumnezeu. Sunt multe scuze gresite pe care le pot folosi oamenii, in felul acesta fac rusine lui Dumnezeu, si pe de alta parte folosesc in mod nedrept Cuvantul lui Dumnezeu ca sa isi scuze caracterul lor nedrept.

Fratele Bill Gothard sugereaza sapte pasi care ar trebui aplicati cu grija, pentru a evita sa folosim gresit Numele lui Dumnezeu cand cineva ne cere sa facem ceva impotriva voiei Lui.

1. Sa ne verificam atitudinea
   1. Un spirit independent este baza lipsei de loialitate
   2. Un spirit care condamna este baza automultumirii
   3. Un spirit nerecunoscator este baza mandriei
   4. Un spirit lenes este baza necinstei si saraciei
   5. Un spirit inacrit este baza egoismului
   6. Un spirit imoral este baza excesivei indulgente fata de sine
2. Sa ne purificam constiinta
   1. Corectati acele atitudini care au jignit
   2. Indepliniti conditiile si ordinele chiar neterminate ale acelora in autoritate Continuă lectura „Cand ti se cere sa faci cava ce tu crezi ca este gresit” →

Mintea noastra nu poate sa il inteleaga pe Dumnezeu fara sa ii dea o anumita cinste. Nu va fi suficient pur si simplu ca exista Unul caruia toti ar trebui sa-L cinsteasca si sa-L adore daca nu suntem totusi convinsi ca El este izvorul oricarui bine si ca nimic nu trebuie cautat altundeva decat in El.

Nicaieri nu se afla vre’un strop de intelepciune sau lumina, de dreptate, putere sau verticalitate, care sa nu tasneasca din El, sau caruia El sa nu-i fie cauza. – Iacov 1,17

Pana cand oamenii nu vor intelege si accepta ca sunt haraziti prin grija Lui de parinte, ca El este autorul oricarui bun al lor, ca nu trebuie sa caute nimic in afara Lui, ei nu I se vor darui ca sa-L slujeasca de buna voie. Din aceste lucruri se va naste si dorinta de a va lipi strans de El si de a va increde in El, altfel depravarea umana ne va abate mintea de la cautarea lui autentica.

* adaptat dupa “Institutia Crestina” – Jean Calvin