„Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.”  (Matei 4:19)

Când citești un cuvânt în Scriptură, te poți încrede în el așa cum este, pentru că e sigur, doar să acționezi în direcția lui. Cuvântul este cu totul încercat, și el se va împlini până la ultima iotă pentru cei ce se încred în el. Citește-l și vezi câte posibilități îți oferă prin credința în Hristos. Este o comoară pentru viață!

Don Richardson, este un credincios care a învățat limba tribului Sawi din Noua Guinee, Indonezia. Acolo era un trib de canibali vânători. El la început s-a încrezut în versetul din Matei 4,19 și a pornit încrezător la lucru. A petrecut mulți ani învățând limba și intrând în cultura acestor africani. Aceștia însă se dovedeau a fi cei mai răi oameni de pe pământ. Când le-a vestit evanghelia a întâmpinat o situație despre care nu mai auzise și nu mai citise nicăieri. Oamenii din tribul Sawi se bucurau de rău și nu de bine. Când vorbeau despre Isus, ascultau tăcuți și atenți, când a ajuns la Iuda, cum l-a trădat pe Domnul Isus, aceștia au sărit în sus de bucurie și au început să bată din palme, să uiduie. Misionarii erau blocați!? Oamenii aceștia țineau efectiv cu răul! A crezut că în sfârșit există un trib unde acest verset din Matei 4,19, pur și simplu nu se poate aplica.

După mai multe zile se pregăteau să plece, crezând că nu e posibil să îi câștige pe aceștia pentru Hristos, oricum își făcuse partea. În zilele acelea de plecare au aflat de un obicei al acelui trib de împăcare cu alte triburi, și anume practica ”copilului păcii”. Prin acest obicei, șeful de trib își dădea unul din fii lui tribului adversar, acesta îl creștea și prin acel copil își aducea aminte că au pace cu tribul dătător. Misionarilor li s-a aprins un beculeț atunci. Au spus: ”Asta este ușa noastră, pe aici intrăm!”. Pornind de la acest obicei al copilului păcii, au vorbit despre ”Copilul păcii” al lui Dumnezeu. Atuncii în sfârșit au înțeles ce intenționa Dumnezeu și cum ei erau în război cu Dumnezeu până atunci. La început s-au întors zeci, apoi sute, în final mii din acel trib au ajuns să creadă în Hristos – Copilul păcii.

Cuvântul se împlinește, tu dă-i credit și timp, vei vedea acest lucru!

În curând va începe anul universitar și vin în întâmpinarea unor întrebări prin acest material.

• Înțelege că nu poti fi creștin solitar! – Nu spune că eu și Dumnezeu suntem de ajuns. Acest lucru este înșelător, este ca și cum ai spune pe vreme de război: ”Pot rezista ca și soldat și în afara unității”.
• Înțelege imaginea de ansamblu a revelației divine! – Nu este suficient doar să știm biblia, pentru a o putea practica este nevoie să o înțelegem.
• Înțelege motivul existenței legilor lui Dumnezeu! – Legile nu trebuiesc înțelese doar în sensul: ”Nu am voie să…”, ci și ”De ce să…?”. Vei vedea că funcționează exact ca un sistem imunitar pentru suflet.

Continuă lectura „Cum să îți susții credința creștină în universități?” →

Înaintașii tăi au fost bravi, acum e rândul tău să te ridici, nu merge să îi tot citezi pe ei.

În generația ta nimeni nu este mai potrivit ca să lucreze decât tine. Înaintașii tăi au fost buni în generația lor, acum nu se mai potrivește așa de bine ceea ce au făcut ei. De aceea e nevoie de contribuția ta!

Intrinsec ești la fel ca oricare alt om din istoria biblică, în afara lui Hristos. Orice abatere de la acest fapt se numește complex de inferioritate, (cel de superioritate e și mai rău). Nu mai pune în icoană pe cei ce îți cer să faci ce au făcut și ei!

Starea – sub mediu – a oamenilor în general se datorează apăsării, în care oamenii sunt descurajați să se ridice de cei ce țin frâiele acum. Aici vorbim de Dumnezeu, nu răsturnăm pe nimeni, ne venim în fire, îl slujim pe Dumnezeu!

E nevoie să ne punem inima să îl căutăm pe Dumnezeu sistemetic și să zidim cărămidă cu cărămidă ceea ce se cere de la noi acum!

Lumea noastră e plină de nedreptate. Fiecare are o grămadă de experiențe neplăcute. Acum cea mai mare provocare este aceasta: ”Cum să mă port eu bine cu cel ce se poartă în felul acesta cu mine?” (incorect, nedrept, rău)

Răspunsul ar fi că partea aceea de care te ocupi tu aparține lui Dumnezeu. El este responsabil să răsplătească fiecăruia după fapta lui, nu tu, nu eu. Noi suntem responsabili să ne purtăm așa cum am vrea noi să se poarte el. Așa spune regula de aur, nu? Matei 7,12. ”Da, dar el nu se poartă așa cu mine!” spunem noi. Nu e treaba noastră asta, acesta este domeniul lui Dumnezeu. Nu ai încredere în Dumnezeu că va putea gestiona corect problema aceasta? Dacă ai încredere, atunci lasă-L pe El, și tu fă ceea ce îți aparține tie. Eliberează-te!

Aceasta ar fi rezolvarea multor lupte interioare/exterioare.

Contradictor precum pare, opusul fricii nu este curajul, ci dragostea.

În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.  (1 Ioan 4:18)

Dacă vrei să combați frica din viața ta, nu trebuie să te lupți să ai curaj, ci să te lupți să iubești, cum ar fi să ierți. Dacă îți este teamă de cineva, și decizi să îl iubești, vei vedea cum teama se diminuează. În dragoste nu este frică!

Se fac multe greșeli din falsul curaj – teribilism. Oamenii sunt porniți să biruiască frica și cred că trebuie să forțeze curajul. Dacă am face acest lucru cu dragostea, nu am fi dezamăgiți, și nu am face greșeli.

Antidotul fricii este dragostea!

Cu ocazia imigranților musulmani în europa, am surprins interpretarea greșită a poruncii să ne iubim vrăjmașii.

Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,  (Matei 5:44)

Vom lua cazul Domnului Isus cu fariseii.

A iubi pe vrăjmași nu înseamnă:

Să nu dai pe față ce este rău la ei – Domnul a dat pe față ce nu e bine la ei: ”Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.”  (Matei 23:3)

Să nu îi mustri – Domnul i-a mustrat: ”Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.”  (Matei 23:13)

Să nu le desfaci mașinațiile – Domnul a desfăcut legea corbanului – Marcu 7,6-13

Să le faci voia – Domnul a spus: ”După faptele lor să nu faceți!” (Matei 23,3)

A iubi pe vrăjmași înseamnă:

Să le vestești evanghelia – Domnul vestea pildele, Evanghelia în fața tuturor.

Să le răspunzi la întrebări, chiar dacă sunt tendențioase, ispititoare – Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?  (Matei 22:18) apoi le-a răspuns la întrebare.

Să accepți forma lor limitată de a cunoaște adevărul – Nicodim a venit pe ascuns, noaptea să pună întrebări. Domnul nu l-a respins, nici nu l-a ridiculizat pentru că se temea de oameni, sau se rușina să vină ziua, mândrie etc, ci i-a lămurit adevărul despre nașterea din nou. (Ioan 3)

Să nu îi discriminezi – Domnul a acceptat să vină în casa unui fariseu: ”Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă.”  (Luca 7:36)

Să facem și noi la fel!

Vedem știrile cu privire la refugiați. Drumul spre Arabia Saudită, Yemen, este mult mai scurt, vorbesc aceeași limbă, au aceeași religie, nivelul de trai pe acolo este cel mai ridicat pe alocuri, iar musulmanii se laudă cu mila, dreptatea și întrajutorarea. Unii spun că nu beneficiază de aceleași drepturi ca în Germania: 8m pătrați pe refugiat, renta socială e mai consistentă și mai lungă. Acum cine vrea să creada asta, este liber să o facă. Dar este mult mai logic să înțelegi dorința de expansiune a islamului. Imperiul Roman s-a destrămat de când au invadat germanii într-un mod similar cu al celor de azi. Cei din zonele unde sunt campați refugiații mărturisesc violența, violurile, componența masculină atletică a refugiaților, gândirea militară a acestora – umblă în grupuri de 7-10 bărbați, se bat între ei, exact cum fac astăzi demonstrații militare marile puteri pentru arătarea forței. Cei mai persecutați în Siria, Irak nu sunt musulmanii, ci creștinii. Nu prea sunt între refugiați, la fel nici bătrânii, femeile și copii.

Ismael este primul copil al lui Avraam din Agar, știm rugăciunile lui Avraam pentru el, știm și răspunsul lui Dumnezeu la această rugăciune, spre suferința lui Isaac aș spune (Geneza 17,20). El este ca un măgar sălbatic care va lupta cu toate popoarele și toate popoarele vor lupta cu ei.

El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.”  (Geneza 16:12)

Dumnezeu ne-a spus și noi știm cum este Ismael, noi nu avem dezavantajul europenilor fără biblie de a nu îi cunoaște, noi suntem ca și Israel care știm că ei sunt încăpățânați și hotărâți. Europa este prea politicoasă și democratică ca să câștige această bătălie. În luptă nu există reguli, orice drept acordat nu trebuie așteptat neapărat înapoi.

Probabil necredința este unul din cele mai neplăcute lucruri înaintea lui Dumnezeu, căci – ”fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”  (Evrei 11:6)

Nu suntem siguri dacă Dumnezeu vrea. Știm că poate, dar oare vrea El? Asta este întrebarea!

Chiar dacă nu știm dacă vrea, trebuie să avem întotdeauna încredere în caracterul Lui, nu ne va dezamăgi dacă noi îi suntem fideli. Să avem încredere în deciziile Lui, că sunt cele mai drepte, cele mai bune, și cele mai rodnice. Șadrac, Meșec și Abed-Nego, nu au fost dezamăgiți când au rămas fideli lui Dumnezeu, chiar dacă nu erau siguri că vor fi ajutați. Nu știm dacă vrea, dar știm că tot ce vrea este spre cel mai mare bine al nostru. Știm că este bun. Nu știu totdeauna ce intenționează, ce vrea să facă, dar știu că întotdeauna alege ce este cel mai bine, cel mai corect, și dacă eu aș cunoaște toate detaliile aș alege exact ce alege Dumnezeu. Asta este ceea ce alege Dumnezeu.

Aș spune că nu contează că nu știu ce va face, atâta timp cât am încredere în caracterul Lui. Să nu ne slăbim prin îndoială, incertitudinea să nu ne frământe mintea și să nu ne risipească energia. Să Îl căutăm cu toată inima! Să facem tot ce găsește mâna noastră să facă, pentru că nu știm ce va îzbândi și ce nu. Să lucrăm cât este zi, noaptea nu vom mai putea! Faceți binele cu încredere deplină, nu pahar cu apă nu va rămânea nerăsplătit în Numele Domnului.

Fă tot ce poți!