• 

(Matei 5:13) Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.

Observați cu spune, nu „Fiți sarea pământului!”, ci „Voi sunteți sarea pământului!”

Cu alte cuvinte, dacă noi nu facem ceva, oamenii din jur nu vor fi ajutați. Nu există alții pe care Dumnezeu i-a lăsat să facă lucrearea Lui, să vestească Împărăția Lui!

Unii spun că nu vor fi primiți bine de oameni. Așa este! Domnul spune: „Ferice de voi când oamenii vă vor prigoni… căci mare e răsplata voastră!” Însă alternativa este să fii călcat în picioare. Ce preferi, să fii prigonit, ca orice erou în lumea asta, ca orice pionier al unei împărății; sau să fii călcat în picioare ca praful, pentru că nu mai ești bun la nimic?

Nu încerca să fii lumina lumii, tu ești lumina lumii! Prin legământ și botez, oamenii sunt cu ochii pe tine! Deja luminezi! Deja transmiți ceva! Ești filamt de la început. Cu alte cuvinte, vezi că ești lumina lumii, vezi că oamenii se uită la tine și învață de la tine constant ceva, datorită asocierii cu Hristos! Ce îi înveți? Văd ei faptele tale bune și laudă pe Dumnezeu?

Nu încercați să fiți sare și lumină, voi deja sunteți! Purtați-vă ca atare!

Monica, mama lui Augustin, îi spunea episcopului Ambrozie cât de mult se roagă pentru fiul ei Augustin, iar el a apucat pe căile păcatului. Episcopul Ambrozie i-a răspuns, încurajând-o: „Nu se poate ca atâtea rugăciuni să nu primească un răspuns pe mâsură!”. Întradevăr după un timp, Augustin a devenit cel mai influent teolog după apostolul Pavel, spun istoricii creștini, pentru că prin scrierile sale a influențat aproape 1000 de ani creștinismul.

Să ne rugăm cu perseverență!

Lasă de o parte ceea ce ațâtă simțurile, citește o carte care zdrobește inima, mai degrabă decât desfată trupul.

Citește din dragoste de adevăr, mai degrabă decât de popularitatea autorului.

Caută să înveți de la cei mari, decât să ții la născocirile tale.

Învață cu inimă curată și credință, fără să cauți a-ți face un nume de învățat.

Nu te încrede în iscusința ta sau știința altui om, ci mai mult în harul lui Dumnezeu, care ajută pe cei smeriți și umilește pe cei semeți.

Nimeni nu se înalță fără primejdie, dacă nu îi este dragă supunerea.

Locul frecventat neîntrerupt se face tot mai plăcut, iar cel deseori părăsit aduce dezgust.

Din pricina ușurătății inimii și a nepăsării față de cusururile noastre, nu simțim durerile inimii, ci adesea râdem în deșert, când, pe bună dreptate ar trebui să plângem.

Luptă-te vitejește! Obișnuința se înfrânge prin altă obișnuință!

De ce te superi dacă treburile nu-ți ies cum voiești și cum dorești? Care este omul căruia îi merg toate după voia sa? Nici eu, nici tu, nici altul dintre oamenii de pe pământ.

Mulți nevolnici și slabi de înger spun: iată ce viață fericită duce omul acela, ce bogat, ce puternic și ce mare este!

Dacă nu faci o sforțare nu vei înfrânge năravul.

„Iosafat a zis: Nu mai este aici nici un proroc al Domnului, ca să-L putem întreba? Impăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește decât rău; este Mica fiul lui Imla. Și Iosafat a zis: să nu vorbească împăratul așa!” (1 Împărați 22,8).

Iosafat era un om evlavios și întreba de un alt proroc.

Ahab era un om lumesc, nelegiuit care întrista mult pe Dumnezeu prin faptele lui.

Este interesant că Ahab este pozitiv și plăcut, și se plânge de Mica și spune că numai de rău și negativ vorbește. Am tinde să fim de partea lui Ahab, relaxat, frumos, pozitiv. Mica vorbește numai de rău.

Totuși, în biblie, cel lumesc și firesc vorbește de lucruri pozitive și frumoase, el de fapt este refractar la adevăr, dreptate și ascultare. Asta vorbește ceva despre Ahab!

Mica nu vorbește numai de rău, dacă ne uităm în cartea lui, însă pentru Ahab, care nu asculta de Dumnezeu și făcea rău, nu doar lui, ci și întregului Israel, este de înțeles că vorbea numai de rău! De fapt, Ahab era împotrivitor și nu voia să asculte, iar prin viclenie îl stigmatiza pe Mica de negativism. Așa să fie? El de fapt voia să își ascundă neascultare, păcatul și răutatea acuzând pe Mica. Iosafat nu gândea așa, și nu avea reticența lui Ahab. Și totuși este foarte evlavios și apreciat de Dumnezeu în Scripturi.

PS cred că sunt și oameni negativiști care nu sunt în adevăr, însă este nevoie de discernământ.

Sursa

Pentru cei ce nu au avut zăpadă până acum, pun aici câteva imagini care le-am făcut la Predeal – România! Mulțumim Doamne pentru țara noastră frumoasă!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•