Mai mulți experiti israelieni în terorism: Ely Karmon (expert în terorism internațional la Centrul Interdisciplinar Herzliya din Israel), Jonathan Fine (expert israelian în antiterorism), Mena Bacharach (expert internațional privind securitatea aeronautică israeliană) ș.a., atrag atenția asupra trei lucruri în privința securității Europei.

1. ”Europenii au un elefant în sufragerie, și fiecare se uită în altă parte”. – Putem noi să facem de nobilii, pe ospitalierii, milostivii și ce mai vrem, dar când avem dovezi explicite a calității îndoielnice a imigranților, asta înseamnă că ne-o facem cu mâna noastră. Asta nu mai este bunătate, sau creștinătate, ci nechibzuință!
2. ”Să nu mai omorâm țânțarii, ci să ne ocupăm de mlaștină”. – Asta la evrei nu este o fabulă, ci experiența lor cu ținutul actual al Israelului. Aveau niște țânțari care provocau o boală similară malariei, mureau cu miile în Israel. Devenise o crisă națională atunci. Soluția a fost salutată pe plan internațional. Au pornit împotriva mlaștinilor, distrugându-le. Un timp au mai murit evrei, dar apoi s-a oprit molima. Exact același lucru se aplică europei acum. Nu faci nimic dacă prinzi un țânțar și te lauzi cu el, dar pe partea cealaltă mărești mlaștina. E un nonsens!
3. Drepturile omului trebuie să aibe această prioritate: ”Vița individului e pe primul loc!”. – În Belgia se știa când Abdeslam era într-un apartament, dar au ei o lege că nu poți să intri noaptea într-un apartament. Așa că au intrat dimineața, dar Abdeslam nu mai era acolo. Legile drepturilor omului trebuie să nu ne îmiedice când e vorba de viață și de moarte, altfel, ele atacă drepturile omului!

 

De departe se vede autenticitatea și experiența acestor constatatori. Doamne ajută să ia amite cine trebuie!

surse informații aici

A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. (Marcu 1:35)

Fiecare zi este o viață nouă pentru cel neprihănit.

”Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” – (Plâng. lui Ieremia 3:22-23)

Oamenii cred în general că viața curge în etape, în parte este adevărat, dar un adevăr mai mare este că fiecare zi este o viață nouă. Dacă ai avut o zi mai grea, sau o perioadă mai grea, se poate schimba acest lucru începând fiecare zi așa cum trebuie. Domnul se ducea într-un loc aparte și se ruga acolo. Dacă atunci când ai mintea limpede, dimineața, când încă nimeni nu a semănat nimic acolo, tu pui cuvântul lui Dumnzeu cu perseverență, te rogi pentru ziua aceea, ca să îndrepți bine influențele de ieri, atunci cu siguranță zilele tale se vor îndrepta în sus. Chiar dacă ieri a fost mai greu. Suntem chemați să trăim fiecare zi pentru ea –

”Ajunge zilei necazul ei!” Mat. 6,34.

Nu este bine să începem ziua la întâmplare cu servici, sculându-ne în grabă, fugind, este ca și cum mănânci în grabă, nespălat, neatent, ne-am îmbolnăvi curând. Însă la suflet nu ne gândim așa, ci îl lăsăm pe mâna orișicui. Nu este bine așa! Să investim mai mult în diminețile noastre, și vom vedea ce înseamnă stabilitatea, echilibrul și progresul. Există un puct important dimineața, precum și seara. În Deuteronom se spune

”să vorbești de scriptura… când te vei culca și când te vei scula.”Deuteronom 6,7

Știe Dumnezeu ce spune! Atunci, dimineața, se seamănă pentru gândurile din timpul zilei, și seara se amplifică gândurile cu care te culci. Când te culci tulburat, sau supărat, te scoli mai tulburat și mai supărat.  De aceea mai spune scriptura:

”Să nu apună soarele peste mânia ta!” Ef.4,26.

Să zidim înțelept!

Am găsit această scrisoare din secolul II și mă gândesc cât de clar era descris creștinismul atunci, ce nobil și ce elocvent, și nu aveau vremuri mai blânde decât noi cei de astăzi. Oare noi mai știm să vorbim așa de frumos despre același creștinism care a ajuns până în zilele noastre?

Iată ce vorbire aleasă aveau unii creștini de atunci!

Scrisoarea a fost scrisă în 150 d.h. pe vremea lui Antoninos Pius, către Diognetus, un demnitar roman păgân, căruia un prieten creștin îi scrie ca răspuns la întrebarea: ”Ce sunt creștinii?”

”Creștinii nu se disting de ceilalți oamni, nici prin țară, nici prin limbă și nici prin îmbrăcăminte, ei locuiesc în cetățile grecești sau barbare, după cum i-a hărăzit soarta fiecăruia, conformându-se obiceiurilor locului și modului de viață, oferind în același timp minunatul lor mod de viață socială considerată de toți a fi incredibilă. Ei trăiesc fiecare în propria pastrie dar ca și cum ar fi străin, se achită cu toții de îndatoririle lor de cetățeni și suportă toate sarcinile. Ei se căsătoresc ca toată lumea, au copii, dar nu își abandonează nou născuții (era o practică de abandon infantil pe vremea aceea, cum este la noi avortul astăzi). Ei își împart masa, dar nu și patul (era imporalitate în poporul roman). Ei sunt alcătuiți din carne dar nu trăiesc potrivit cărnii, ei își duc viața pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului, ei respectă legile stabilite, dar cu felul lor de viață se ridică deasupra legilor. Ei îi iubesc pe toți si sunt persecutați de toți. Într-un cuvânt creștinii sunt în lume ceea ce este sufletul în corp. Sufletul iubește carnea, carnea îl detestă, și își iubește membrele, așa cum creștinii îi iubesc pe cei care îi urăsc. Sufletul este închis în corp, dar sufletul este cel care susține corpul, tot așa și creștinii sunt ținuți în lume ca într-o închisoare, dar ei susțin lumea. Dumnezeu le-a atribuit o poziție atât de înaltă încât nu le este îngăduit să o abandoneze.”

În viața s-a observat că nu cei care au un coeficient de inteligență cognitivă ridicat reușesc neapărat (capacitatea de analiză și gândire rapidă), deși e un mare beneficiu să fii așa, ci mai degrabă aceia care au un coeficient de inteligență emoțională ridicat (interpretarea sentimentelor celuilalt și gestionarea celor proprii). Aceasta se poate vedea și potrivit analizei de mai jos făcută de Brain Hacks.

Inteligența emoțională se reflectă astfel:

1. Ai un vocabular emoțional solid.
2. Ești curios față de oameni.
3. Înbrățișezi schimbarea.
4. Îți cunoaști tăriile și slăbiciunile.
5. Ești un bun judecător al caracterului.
6. Ești greu de ofensat.
7. Știi cum să spui ”Nu” (altora și ție)
8. Lași greșelile în urmă, le depășești învățând lecția.
9. Nu te așteapți să primești nimic înapoi pentru ceea ce faci sau oferi.
10. Nu porți pică.
11. Șii să neutralizezi persoanele toxice din jur.
12. Nu pretinzi că ești perfect, măcar că te îndrepți spre ea.
13. Aperciezi ceea ce ai.
14. Te deconectezi atunci când trebuie.
15. Consumi cofeină moderat, nu în exces.
16. Te odihnești suficient.
17. Oprești auto-compătimirea, vorbești de ceea ce se poate face.
18. Nu lași pe alții să îți limiteze bucuria.

”Libertatea în sine nu este un merit, ci felul cum o folosești.”

1. Niciodată nu veniți în ospeție fără a preveni.

2. Umbrela niciodată nu se usucă desfăcută, nici în birou, nici în ospeție.

3. Geanta nu se ține nici pe brațe, nici pe scaun.

4. Pungile se admit a fi folosite pentru cumpărături. Folosirea pe post de geantă nu va crea impresie bună.

5. Bărbații niciodată nu duc geanta femeilor.

6. Haina de casă sunt pantalonii și un plover, comode și decent.

7. Din momentul în care copilul are propria cameră, intrând la el băteți în ușă. Astfel îl veți obișnui și pe el să bată în ușă cînd intră la voi în cameră.

8. Femeia poate purta pălăria și mănușile în încăpere. Dar nu și căciula.

9. Regulile de achitare în restaurant – dacă ați folosit afirmația ”Eu vă invit” atunci dumneavoastră achitați.

10. Bărbatul tot timpul primul intră în ascensor, dar primul iese acel care e mai aproape de ușă.

11. În automobil, locul cel mai important se consideră cel din spatele șoferului.

12. A spune față de mai multă lume că stați la dietă, este o idee urâtă.

13. Temele tabu pentru discuțiile scurte sunt: politica, religia, sănătatea și banii. Sunt interzise afirmații precum: Doamne! ce rochie frumoasă ai, cât ai dat pe ea?

14. Nu se admit discuțiile despre persoanele care nu sunt prezente la dialog. Bârfele nu vă crează imagine bună.

15. La teatru, cinema, concert – mergeți spre locul dumneavoastră doar cu fața către cei care deja sunt așezați.

16. 9 lucruri trbuie sa fie ținute în secret: vârsta, situația finaciară, starea casei tale, rugăciunea, medicamentele dacă le consumați, orice relație, cadouri primite sau oferite, onoarea și dezonoarea.

Acesta ar fi conceptul nou testamental care a displăcut așa de mult culturii iudaice din perioada bisericii primare. Acest concept presupune o anumită smerenie, pentru că toată speranța omenească se leagă de a fi puternic într-un fel, cumva, cândva. Acum Dumnezeu prin Domnul Isus ne-a spus că se rezolvă problema puterii, în sensul biblic al cuvântului, puterea de a face voia lui Dumnezeu, dar prin Hristos.

În vechiul testament știm că promisiunea era că dacă vei împlini poruncile vei trăi prin ele. Adică dacă vei fi suficient de puternic să le păzești, atunci vei trăi prin ele. Acest lucru hănea pe undeva orgoliul uman, că pot, că sunt în stare. Vine însă noul legământ să ne spuncă că acest lucru s-a întâmplat cu scop revelator, ca noi să vedem că nu putem să ținem legea, nici măcar unul dintre noi, și că avem nevoie de un Mijlocitor – Iisus Hristos. Era revelație progresivă, legea era un îndrumător către Hristos.

În ce costă această putere, fără a fi puternic? Continuă lectura „Putere prin relație” →

”De altă parte știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” Rom. 8,28

Esența acestui pasaj este ”celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Dacă iubești pe Dumnezeu tot versetul ți se aplică, dacă nu iubești pe Dumnezeu, nu se aplică. Dumnezeu rânduiește tot felul de evenimente în viața fiecărui om, pentru ca să îl facă să Îl iubească. Dacă însă cineva iubește sincer pe Dumnezeu și a făcut pași în direcția aceasta, trebuie să știe că toate lucrurile lucrează împreună spre binele lui, cel veșnic în mod deosebit. Nu trebuie să se teamă de nimic!

Fratele Richard Wurmbrand spunea: ”toate lucrurile se vor rezolva vreodată”, vorbind de copii lui Dumnezeu. Să credem că este adevărat acest lucru! Dacă cineva este mai slab, mai timid, mai temător, lucrurile acestea se vor rezolva în timp, tot ce se întâmplă în viața lui îl va duce în sus, dacă iubește pe Dumnezeu. Iacov nu s-a sfințit în casa lui, dar pentru că ai iubit pe Dumnezeu, Domnul a făcut să se sfințească în casa lui Laban. Moise nu a ascultat de prima chemare, dar pentru că a iubit pe Dumnezeu, când însă i-a vorbit a doua oară, era bine pregătit. Oamenii aceștia nu au stat lângă un prooroc să îi pregătească temeinic, pentru ca a doua oară să nu mai eșueze, ci viața însăși i-a pregătit pentru Dumnezeu, pentru Cel de sus. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

În altă ordine de idei, universul merge însus, adică el așteaptă înnoirea din partea lui Dumnezeu (Romani 8,22). Chiar dacă materia se degradează, Dumnezeu lucrează astfel ca ea să evolueze la un moment dat. Nu vedeți că biserica lui Hristos a progresat, măcat că atâția au încercat să o distrugă? De ce? Pentru că Dumnezeu a lucrat asupra ei! Israelul trăiește! Câte necazuri nu a avut? Cât timp nu a avut o țară? Aproape 2000 de ani. Statistic, un stat se dizolvă dacă timp de câteva zeci de ani nu are o țară, practic este vorba de o generație. Acum pentru că lucrurile stau așa, nu este o încântare pentru oricine, ci doar pentru aceia care îl iubesc pe Dumnezeu. Cumva, în mod tainic și providențial, chiar fără ca ei înșiși să înțeleagă adesea, Dumnezeu lucrează asupra lor și împlinește fiecare făgăduință pe care le-a dat-o. Dacă cineva nu este de partea lui Dumnezeu, orizontul lui se va limita și se va restrânge. De aceea evanghelizarea este așa de importantă.

Dumnezeu lucrează și va reuși să restaureze toate lucrurile, noi avem această încredere și mângâiere, însă rămâne această condiție – să îl iubesc pe Dumnezeu!

Doamne ajută!

Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul! (Ezechiel 22:30)

Adesea am auzit interpretat acest verset ca și cum ai sta într-un loc lipsă. Adică stai în spărtură, unde lipsește te pui tu: la cor, în lucrare, la amvon etc. Numai că versetul acesta spune, nu că este un zid spart, ci tu să înalți un zid și să stai în spărtură. Se înțelege de fapt altceva, un zăd de strajă, de veghe. Este vorba de lucrarea de mjilocire, de lupta în mijlocire pentru cineva. Unul din cele mai elocvente cazuri este mijlocirea Domnului pentru Petru, ca să nu i se piardă credința. Domnul știa că va fi ispitit să se lepede. Nu s-a apucat să facă cu el studii, și să ducă muncă de lămurire, să nu care cumva să se lepede, ci Domnul a înălțat un zid de veghe înaintea Tatălui, și a stat în mijlocire pentru El ca să nu i se piardă credința. Ceea ce a putut face Tatăl acolo cu Petru era mult mai eficient, unde Domnul nu mai putea fi, pentru că era prins, legat. De aceea mijlocirea este la fel de importantă ca intervenția noastră disperată, abundentă. Ar trebui să echilibrăm putin lucrurile!

Nu spun că nu trebuie să ajutăm la nevoie, concret și atunci când se cere. Dar cred că fără mijlocire, lupta sufletului înaintea lui Dumnezeu, efortul nostru pe orizontală este sărac. Care aveți credință, așa trebuie să facem! Asta este ceea ce vrea Dumnezeu să spună în Ezechel 22,30. Cât despre ajutorul pe orizontală, să o facem liber și încrezător, cum a făcut Domnul cu Petru, ”Dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința!”

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. (Ioan 14:1)

Uneori ne surprindem că ne punem încrederea în oameni, în noi înșine, și vedem că suntem secătuiți pe interior. Oamenii trebuiesc iubiți, dar nu să te încrezi în ei. (cu excepția încrederii omenești) De ce? Pentru că aproximarea lor e relativă: tu faci un lucru bun și ei nu îl văd, nu îl înțeleg, și vei fi astfel nefericit pe nedrept. Nu vei mai face acel lucru bun! Altă dată vei face un lucru rău, și pentru omul este corupt, te va lăuda, iar tu nu te vei putea opri să nu mai repeți lucrul spre care ai fost încurajat.

Nu te mai încrede în nimeni decât în Dumnezeu, în Cuvântul Său. Atunci aprecierea ta va fi exactă, vei fi consecvent în timp. Lumea e schimbătoare și societatea, acum te încurajează într-o direcție, acum în alta. Asta nouă ne mănâncă timp și energie serioasă. Nu e de mirare că este atâta epuizare psihică în lume. Dumnezeu este același ieri, astăzi și în veci. Asta ne dă nouă aer proaspăt. Dumnezeu răsplătește și un pahar cu apă dat în Numele Lui. Totul contează, în suflet ai armonie, mulțumire și încredere. De aici îți vine puterea și viața. În condiția aceasta vei putea iubi mai bine pe alții și vei putea fi mai de folos, vei merge mai drept.

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. (Ioan 14:1)

„Învățați-vă să faceti binele…” Isaia 1,17

Binele se învață. Raul nu se învață, ne naștem cu el. Ceea ce este bun la om este că nu și-a pierdut capacitatea de a învăța să facă binele. Cineva spunea: „Moartea nu este când pleci din lumea asta, ci când încetezi să mai înveți!” Oricât de rău ar fi un om, marele lui avantaj este că se poate ridica, asta se datoreaza în primul rând Domnului Iisus care ne-a oferit această șansă, dar și aptitudinii pe care omul o are de a progresa prin învățare. Nu sunt adevărate expresiile: „Așa e el! Omul tot om rămâne! Omul nu poate să nu păcătuiască! Nu pot să mă schimb! Nu am ce face!”. Ioan Calvin spunea: „Omul niciodată nu va fii perfect pe pământ, cu toate acestea, el totdeauna trebuie să urce mai sus și să își dorească desăvârșirea!” Așa s-ar putea interpreta zicalele de mai sus, perfect nu voi fi aici niciodată, în cer voi fi, dar aici pot progresa mereu, și asta ține și de mine, prima parte a avut-o Hristos!

Doamne ajuta!