Tainele războiului spiritual

sursă foto

Exod 17,8-16 / În pasajul acesta Amalec atacă pe Moise și poporul său. Acesta merge și se roagă cu Hur și Aron, iar Iosua merge și câștigă bătălia în vale. Când Moise era cu mâinile în sus era mai tare Iosua, când era cu mâinile în jos era mai tare Amalec. Cu ajutorul lui Aron și Hur Moise a stat cu mâinile în sus toată ziua, astfel Israel a bătut pe Amalec.

Potrivit acestei întâmplări:

  • Lupta spirituală este imprevizibilă, este nedreaptă. Nu există reguli, nu există ordine, totul se bazează pe viclenie și înșelăciune. Accepta acest lucru și veghează, pregătește-te și fii gata de orice! 
  • Lupta spirituală are două planuri: rugăciunea și lupta fizică. Nu se poate una fără alta. Nici doar rugăciunea nu este suficientă, după cum nici doar lucrarea nu este suficientă. Este nevoie de rugăciune pentru orice acțiune în plan fizic.
  • Lupta spirituală trebuie câștigată mai întâi pe plan spiritual, ca să poată fi câștigată și în plan fizic. Moise în rugăciune decidea soarta luptei lui Iosua pe câmpul de luptă, nu invers! Ca să poți câștiga lupta în plan fizic, trebuie mai întâi să o câștigi în plan spiritual în rugăciune.

Ce înseamnă să câștigi lupta în plan spiritual?

  • Trebuie să te împaci cu Dumnezeu prin Isus Hristos! Trebuie să fii încredințat că este voia Lui să câștigi acea luptă, trebuie să fii încredințat că acela este ceasul și momentul lui Dumnezeu.
  • În toate acestea Cuvântul lui Dumnezeu este mijlocul de verificare și de consultare a voiei lui Dumnezeu, a cercetării sufletului și a discerne lupta și bătălia pe care trebuie să o dăm. 
  • Duhul Sfânt este cel ce ne abilitează cu puterea de a birui în luptă. El este cel ce făcea pe Iosua mai tare în luptă, sau îl slăbea. Duhul Sfânt vine de la Dumnezeu atunci când luptăm în plan spiritual mai întâi.

Frații de unitate

sursă *Jean Huss la judecată.

„Ei Simone, ce zici? Iată-ne pe față învoiți să vă nimicim”.
”Oh!” răspunse Simon, ”mai este cineva care nu s-a învoit, și fără care nu se face absolut nimic.”
”Cine ar îndrăzni să se împotrivească tuturor statelor din împărăție?” spuse cancelarul înfuriat. ”Să nu mă mai scol de aici teafăr și sănătos, dacă se va lăsa în viață unul singur dintre acești frați de unitate!”
”Este acolo sus Acela care va putea împiedica pe deplin împlinirea planurilor dumneavoastră, dacă va crede de cuvință”, a spus Simon cu îndrăzneală, ridicând mâna spre cer.
După aceste cuvinte, a voit să se scoale de la masă pentru a se întoarce la castelul său; însă, deodată i-a venit o durere care l-a obligat să cadă din nou pe scaun. Piciorul i s-a umplut de bube și umflăturile au crescut foarte repede, iar toate mijloacele întrebuințate nu i-au putut opri boala. Cancelarul a murit peste câteva săptămâni.

Multe alte cazuri de moarte subite și îngrozitoare a vrăjmașilor au ajuns de pomină pentru toți și au dus la acest proverb: ”Cine-i sătul de viață, să caute râcă ”fraților de unitate” și mai mult de un an nu va avea de trăit.”

–––

Acest pasaj este o filă de istorie din perioada persecuției 1500. ”Frații de unitate” erau o grupare de credincioși care au fost premergători reformatorilor, asemeni ”valdenzilor”, ”husiților”. Aceștia urmau perceptele scripturilor, predicau mântuirea prin Hristos și trăiau în sfințenie și unitate frățească.

Ce subliniază acest moment din istoria bisericii, este că Dumnezeu înainte de a aduce reforma, a ridicat pe câțiva oameni: Wycliffe, Huss, dar lucra și prin multe minuni și semne, pentru a își pregăti terenul pentru schimbare. Ce vreau să subliniez este că Dumnezeu este în spatele acțiunilor mari din istorie, și nu doar o simplă acțiune, ci un cumul de factori, pe care Dumnezeu în persoană i-a susținut.

*Adrien Ladrierre, Biserica sau Adunarea, p.374.

Prepelițele în pustiu

(Exod 16:13) „Seara au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra, şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei.”


Ce ar fi trebuit să facă evreii prin puterea lor ca să prindă prepelițe în pustiu?
Tot la fel este și cu lucrarea lui Dumnzeu.
Ce cere Dumnezeu de la noi este ca „prepelițele în pustiu”, neobișnuit, inexistent, imposibil.
Ceea ce cere Dumnezeu se realizează doar prin intervenția lui Dumnezesu, nu e vorba numai de neștiință, ci este vorba de știința lui Dumnezeu, de activitatea Lui concretă și vitală.
Ca să faci lucrarea lui Dumnezeu, nu ai ce să studiezi într-un sens, pentru că nu sunt prepelițe în pustiu, dar trebuie să Îl cunoști pe Dumnezeu, să studiezi căile lui Dumnezeu de a lucra, pentru că El poate aduce prepelițe în pustiu.


Mizează pe ceea ce poate face Dumnezeu, altfel nu poți face ceea ce trebuie!

sursă foto