Iertarea – marea eliberare in prezența lui Dumnezeu

Una din condițiile esențiale când ne rugăm, atunci când vrem să ne încărcăm de puterea prezenței lui Dumnezeu, este iertarea. Este o condiție pe care Domnul o repetă cu consecvență în viața noastră de rugăciune.

Şi, cînd staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentruca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.  (Marcu 11:25)

Adesea oamenii spun că nu își stăpânesc iertarea, adică nu o pot controla, nu o pot exercita. Acest lucru nu este adevărat. Există însă confuzie în privința iertării, cum că a ierta înseamnă a nu mai simți nimic rău față de acea persoană, a avea o privire curată față de ea etc. Acestea sunt, ca să fiu cinstit, ipocrizii. Iertarea ține mai mult de voință decât de sentiment, ca și iubirea, iar a ierta are de a face mai mult cu a nu mai pomeni de numele acela pe care l-ai iertat, decât a avea o privire nu știu cum.

A ierta din toată inima, înseamnă să faci aceste lucruri cu totă puterea ta!

Bunătatea vindecă sufletul

Bunătatea este una din caracteristicile cele mai proeminente ale lui Dumnezeu. Pentru noi este valabil în aceeași măsură. Bunătatea îți vindecă sufletul, bunătatea cu tine însuți, bunătatea cu ceilalți. Nu fii prăpăstios, nu fii dur în cuvinte și în atitudine. Elimină cuvintele dure din vocabular. Standardul trebuie să fie intern. Fii bun și vei deveni mai om!

Isus e viu! (Petru Dugulescu)

Miscat de forta vietii-n el aprinsa,
Pamantul s-a cutremurat in zori
Iar garda din armata neinvinsa,
Cuprinsa e de spaima si fiori.

Sfarmand obezi si lanturi milenare,
Frangandu-I mortii bratele ei reci,
Biruitor in lupta cea mai mare,
Isus e viu si viu va fi in veci!

Si nu vor fi pe lume straji romane
Nici pietre ca sa-L tina in mormant,
Caci biruind ostirile dusmane,
Isus e-n cer si-n inimi, nu-n pamant.

Triumfator, S-a ridicat din glie –
Isus Cel viu no poate sta ascuns;
Iar cand pe nori, cu slava o sa vie,
Il vor vedea si cei ce L-au strapuns.

Cantati-I imnuri, plini de bucurie,
Voi toti care-ati gemut incatusati;
Sfarsitu-s-a azi timpul de robie,
Isus e viu, iar voi eliberati!

Din crucea Lui curg valuri de iubire,
Ducand viata, pace-n unda lor …
Tresalta azi si canta omenire!
Isus e viu – tu ai Mantuitor!

Voi toti care zaceti fara putere
Si va tarati viata prin noroi –
Isus a biruit prin inviere,
Isus traieste azi si pentru voi.

Si-n ziua glorioas-a revederii
Cand vom zbura spre Patria de sus,
Noi vom canta in corul Invierii,
Cantarea biruintei lui Isus!

Scopul venirii lui Hristos

Clik pentru sursă
Clik pentru sursă

Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.  (1 Ioan 3:8)

Scopul declarat al Domnului Isus nu a fost acela de a fii un model moral pentru noi, fără îndoială am putut să vedem și asta, scopul lui a fost să nimicească lucrările diavolului.

Cum a făcut acest lucru?

I. Trecutul

V’am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;  (1 Corinteni 15:3)

Problema omului era păcatul. Se spune că Diavolul nu are decât gură, el nu are mâini. Dacă noi nu facem păcat, el nu are ce să ne facă. Ne ispitește, ne încolțește, dar doar când am săvârșit păcatul, atunci ne are la mână. Și are dreptate. Degeaba zicem noi că ne-a ispitit ca în Eden, probabil că ne râde în față și spune că a fost isteț. Dar noi cât timp aveam păcat, avem o problemă, indiferent din pricina cui și cum. Hristos a venit să anuleze această datorie a noastră, plătind El în locul nostru păcatele noastre. De acum oricine vrea să vină la Dumnezeu, are un Mijlocitor, are o cale, poate să facă lucrul acesta pentru că problema păcatelor lui trecute este rezolvată.

II. Prezentul

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;  (Romani 6:6)

Rezolvând problema păcatului, Domnul a rezolvat o problemă cu trecutul nostru, dar noi mai avem o problemă prezentă: ”Omul cel vechi, firea”. Hristos a murit pe cruce nu doar pentru păcatele noastre, ci și împreună cu omul nostru cel vechi, pentru ca să îl dezbrace de puterea păcatului, adică să îl facă ineficient. Noi mai avem fire, cei credincioși, dar firea poate fi înfrântă, e dezbrăcată de puterea ei. Nu mai suntem ca cei din lume: ”Nu putem să nu păcătuim”. Trupul păcatului este dezbrăcat de puterea lui. Creștinul care spune: ”nu am ce face, sunt om” nu își cunoaște drepturile și puterea în Hristos, e înșelat. Noi în Hristos putem trăi în ascultare de Domnul, nu mai trebuie să ascultăm de fire, nu mai avem nici o datorie față de ea. Dacă un creștin păcătuiește, este pentru că nu veghează, nu se roagă și nu face ce i-a spus Domnul să facă, nu pentru că firea l-a constrâns. Această problemă a fost rezolvată de Hristos cu adevărat, exact așa cum a fost rezolvată și problema păcatului – Romani 6,6.

III. Viitorul

În ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!  (Galateni 6:14)

Domnul a rezolvat problema trecută a păcatului, problema prezentă a firii, dar mai avem una, problema viitoare a lumii. Noi trăim în lume și ea ne trage la rău, ea ne ispitește, ne prigonește etc. Domnul ne spune prin apostolul Pavel că prin cruce, lumea este răstignită față de noi, și noi față de lume. Adică Domnul ne-a dat o nouă lume: ”Biserica, sfinții” Noi nu mai datorăm nimic lumii ca să trăim după îndemnurile ei: ”Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia” Rom. 12,1. Trăim în ea, ne plătim datoriile, dar nu are nici o putere asupra noastră în ce privește păcatul. Uitați-vă în lume cum frații noștri își dau viața cu îndrăzneală pentru Hristos exact ca în primul secol. Duhul Sfânt e același. Creștinii nu se tem de lume și nu au treabă cu ea, când e vorba de ascultare de Dumnezeu. O respectă însă și se roagă pentru ea, dar noi aparținem altei lumi, celei de sus!

Sărbători fericite!

Implicațiile răscumpărării

clik pentru sursă
clik pentru sursă

Mâine creștinătatea după calendar ortodox comemorează răstignirea Domnului Isus. Prin moartea Sa pe cruce Domnul Isus ne-a răscumpărat din păcatele noastre.

A răscumpăra înseamnă a plăti un preț pentru a primi ceva ce poate a fost cândva al tău.

Prin răscumpărarea lui Hristos, acest lucru se relevă, că noi am aparținut cândva lui Dumnezeu, iar acum suntem răscumpărați. Așa cum un tată și-ar răscumpăra fiul răpit de o bandă mafiotă.

Asta ne duce cu gândul în Eden, unde omul a fost răpit prin viclenie din prezența lui Dumnezeu, nu că am fost furați, căci prin păcatul nostru am pierdut Eden-ul, dar prin siretlicul Satanei am făcut ce am făcut. Astfel Dumnezeu găsește cu cale să trimeată pe Hristos să moară pentru noi.

Acum trebuie să specificăm de ce a fost nevoie să moară Hristos. Nu cum era în comparația aceea cu banda mafiotă, ca și cum Satan ar fi cerut acest preț, ci moartea lui Hristos a fost necesară datorită cuvântului rostit de Dumnezeu în Eden ”În ziua în care vei mânca din el (fructul interzis) vei muri negreșit” Cu alte cuvinte plata păcatului era moartea. Acum pentru păcatul lui Adam trebuia să moară cineva: ori el și rămânea pe veci despărțit de Dumnezeu, ori Hristos și reintrăm în comuniune cu Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Hristos pe cruce: să plătească plata păcatelor noastre, iar noi să putem fi împăcați cu Dumnezeu, întrucât justiția divină a fost satisfăcută.

Primirea acestei justificări se face în deplină libertatea și cunoștință, în mod solemn și sincer pe baza sfintelor scripturi. În baza acestei justificări omul primește iertarea și pacea lui Dumnezeu.

Doamne ajută!

Ochiul firesc și ochiul spiritual

Când ne uităm în lume la evenimentele care se succed cu repeziciune, uneori ne îngrijorăm, alte ori ne speriem, dar dacă am privi prin ochii lui Dumnezeu am înțelege că Dumnezeu este bun, și chiar dacă aici pe pământ lucrurile se văd mai rele, sau sunt mai greu de simțit, totuși de dincolo, din împărăția lui Dumnezeu ele sunt lucrări bune.

11138690_10153674784964338_7521966414784596974_n
clik pentru sursă
botez-31
clik pentru sursă

Într-o fotografie este prezentat un masacru, iar în altă fotografie un botez nou testamental. Prin ochii lumești o fotografie e bună, iar alta e rea. Prin ochii spirituali dacă privim aceste două fotografii putem vedea cum printr-una Dumnezeu introduce oameni în împărăția Sa, iar prin alta îi cheamă acasă, în împărăția Sa.

Puterea sacrificiului

Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînă la moarte.  (Apocalipsa 12:11)

Despre creștinii din apocalipsa se spune că au biruit prin sângele Mielului – asta înseamnă credința în jertfa Lui răscumpărătoare; prin cuvântul mărturisirii lor – asta înseamnă mărturisirea și dovedirea adevărului, veridicității evangheliei lui Hristos și a mărturiei cuvântului în general; și mai spune ceva interesant: ”nu și-au iubit viața chiar până la moarte”. Spun că este interesant pentru că este invers de cum auzim noi în lume ”iubește-ți viața!”

Dacă nu-ți urăști viață, chiar până la moarte, nu poți fi tare. Asta nu înseamnă să o urăști la propriu. Este exact cum spune în altă parte Domnul Isus: „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.  (Luca 14:26) – Aici nu înseamnă să îi urăști, că în Lege spune să îi cinstești, să iubești pe soție etc. Este vorba de a nu iubi mai mult decât pe Dumnezeu și când aceștia se interpun între tine și Dumnezeu să fii gata să renunți la ei, nu să le faci rău. Tot așa este și cu a îți urî viața. Dacă ții mult la tot ce ai, sau numai la jumătate, atunci vei fi vulnerabil, vei slăbi când cineva se va atinge de acea parte la care ții. Cei tari sunt aceia care ”Nu se tem de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci se tem mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.  (Matei 10:28) După cum se întâmpla astăzi în lume.

Iată puterea sacrificiului!

Moartea celor 147 de mucenici africani

Prigoana și mai ales martirajul a făcut întotdeauna bine credinței creștine, a fost sămânță pentru generațiile următoare, pentru că dovedește veridicitatea creștinismului, autenticitatea, invincibilitatea și superioritatea lui. Creștinii nu sunt chemați să riposteze decât prin mărturisirea adevărului și credinței, precum martirul Ștefan, dar aceste evenimente pun în evidență ipocrizia lumii, lașitatea politicienilor, meschinăria celor care spun că de fapt teroriștii cei răi… Adevărul vorbește așa de tare că abia mai auzim și citim ce se spune.

,,Ca pe niște miei duși la tăiere …“ și ,,ca pe niște miei în mijlocul lupilor“

Nu, de data aceasta șefii statelor nu se vor mai îngrămădi la o ipocrită poză de solidaritate simbol. Au făcut-o pentru câțiva caricaturiști nerușinați. De data aceasta nu se vor mai face semne pe care să fie scris solidar ,,Je suis Chretienne aussi“ … Africa este neagră. Africa este departe. Africa nu e ,,a noastră“.

În Kenia, 147 de studenți creștini africani au fost identificați, separați și sacrificați tot așa cum erau puși deoparte miei din turmele care veneau de Paște aproape de casele copilăriei noastre românești.

Teroriștii, aceste ramuri sălbăticite din arborele genealogic spiritual al lui Avraam,

Vezi articolul original 450 de cuvinte mai mult

Acceptarea

Dacă nu te accepți pe tine așa cum te-a creeat Dumnezeu, aceasta este cârtire la adresa lui Dumnezeu. A fost făcut un sondaj între mai multe mii de elevi în școlile din SUA și au fost întrebați: ”Dacă ai putea să schimbi ceva la trupul tău: să fii mai înalt, mai slabă, nasul altfel, temperamentul altfel, mai deștept etc. ai face acest lucru?” O majoritate covârșitoare au spus ”da” și au fost cele mai variate motive, multe legate de aparența exterioară, și ce a fost uimitor este că unele din cele mai frumoase fete din școli, erau nemulțumite de frumusețea lor, tot ar fi vrut să fie altfel… Asta arată cât de puțin ne acceptăm pe noi, și totodată cât de rebeli suntem prin acest lucru față de Creatorul nostru. Majoritatea nu sunt conștienți de acest lucru. Este așa de generalizată nemulțumirea și bombăneala interioară. Dumnezeu nu te poate insufla, nu te poate folosi și nici îmbunătăți dacă ești în continuare nemulțumit de felul cum te-a creeat. Este ca și cum la servici nu ești mulțumit de salariu, de ceea ce faci, și șeful știe acest lucru. Nu știu cât vei mai lucra. 🙂

În realitate ar trebui să înțelegem că Dumnezeu ne-a creeat pe fiecare, absolut pe fiecare, exact cum a vrut, dacă vroia putea să ne facă tari ca niște arhangheli. Putea, dar nu a vrut. A avut altceva în minte. Să fiți încredințați că Dumnezeu din zece miliarde, dacă am fi fost, nu greșea niciunul. El nu are rebuturi, El nu face erori ca noi. Spune biblia că nici în îngeri Lui nu se încrede El (Iov 4,18), însă El nu face eroare. Ești unic. Nu ai ce au alții, dar ai ce ai tu. Oamenii sunt bucuroși să vadă ceva diferit, unic, deosebit. Fascinația muzicii este că putem creea o infinitate de melodii cu doar opt note. Așa este și cu noi. Dacă toate melodiile ar fi la fel, unde ar fi frumusețea.

Când eşti mulţumit să fii pur şi simplu tu însuţi şi să nu te compari cu ceilalţi, toţi te vor respecta. – Lao Tse

Pune în mâna lui Dumnezeu ceea ce ți-a dat El și toți vor vedea înaintearea ta. Trebuie să te descoperi pe tine, să te accepți și să te pui în mâna lui Dumnezeu, să te armonizezi cu El, cu voia lui expresă descoperită în Cuvânt. Atunci vei fi împlinit!

SECRETUL SUCCESULUI BISERICII DIN IERUSALIM – Liviu Olah

liviu-olah-1Am participat Marţi la o Sesiune de comunicări ştiinţifice în cadrul ITBB, şi prima din lucrări a fost cu privire la lucrarea fratelui Liviu Olah în perioada comunistă. De aici a reieşit o lucrare pe care dânsul a scriso dar care nu s-a publicat. M-am interesat de ea şi o public aici.

….

SECRETUL SUCCESULUI BISERICII DIN IERUSALIM – Liviu Olah

Acum aproape 20 de veacuri de la apariţia Bisericii noutestamentale din Ierusalim, vrem să dăm răspuns la întrebarea: „De ce atunci se pocăiau cu sutele iar acum atât de puţini?”

Cred că răspunzând la această întrebare, teoretic şi punând apoi în aplicare concluziile la care vom ajunge, vom reuşi ca şi în secolul nostru să avem rezultate asemănătoare, chiar şi mai mari (Ioan 14:12) [„Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.”] De la început doresc să pun întrebarea: „Rezultatul bisericii din Ierusalim a fost o întâmplare sau a fost urmarea punerii în aplicare a unor principii sfinte?”

Continuă lectura „SECRETUL SUCCESULUI BISERICII DIN IERUSALIM – Liviu Olah”

Umblarea cu Dumnezeu

Despre Enoh se spune că a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, apoi nu s-a mai văzut că a fost luat de Dumnezeu.

După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.  (Genesa 5:22)

Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s’a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.  (Genesa 5:24)

Ce lucrări o fi făcut cu Dumnezeu, câte isprăvi mari o fi făcut cu Dumnezeu nu se spune, probabil se subliniază cel mai important lucru în ochii lui Dumnezeu, și anume să umbli cu Dumnezeu, să fi viu spiritual, să poți întreba pe Dumnezeu și să poți auzi glasul Lui, să îl recunoști, să poți să crești în statura spirituală din zi în zi prin cuvânt, rugăciune și trăire. Să fii conectat cu Dumnezeu și să trăiești cu El este cel mai important lucru, celelalte vin de aici, pentru că El este Stăpânul universului. Este așa de măreață umblarea aceasta cu El. Nu te mai îngrijora de nimic, vorbește orice ai pe suflet cu Dumnezeu și lasă-le pe toate pentru El. Aceasta este într-o măsură oarecare ”a umbla cu Dumnezeu”.

Credință în încercare

Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.  (1 Corinteni 10:13)

Aici miza principală este credincioșia lui Dumnezeu. Adică toate lucrurile trec mai întâi prin mâna lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim bine încredințați de lucrul acesta. Nimeni nu face ce vrea în lumea aceasta. Apoi, trebuie să știm că el măsoare precis, fără greșeală, greutatea încercării ca să fie exact cât putem duce. Acum vine partea importantă, împreună cu încercarea, a pregătit și mijlocul că să ieșim din ea. În orice încercare, niciodată nu trebuie să ne pierdem speranța sau încrederea, pentru că textul acesta ne spune că întotdeauna este un mijloc de ieșire. Nu spune așa? Nouă ne mai rămâne atât: să îl căutăm. Și dacă ne va lua mult timp, el este acolo undeva și îl vom găsi. Deci în orice situație, să ne îngrijim, să facem totul pentru a o rezolva, dar niciodată să nu ne îngrijorăm sau să ne pierdem speranța, există acolo o cale de ieșire, un mijloc. Dumnezeu e credincios și nu va îngădui nici măcar o situație fără ieșire în viața vreunui om, vreodată.

Cu răbdare și credință, ieși de situația respectivă!