Un test al credintei adevarate (+12)

Am vazut acest clip la Ionatan pe blog si chiar m-a cercetat acele imagini. Previn ca sunt scene violente!

Cred insa ca vazand acest clip poti intradevar sa iti verifici daca crezi cu adevarat in Iisus sau nu. Intrebarea ar fi: Daca ar fi sa fii pus intr-o arena cu lei pentru credinta in Hristos ce ai alege? Sa intri in arena? Sau sa te lepezi, sa negi ca esti crestin?

Traim vremuri cand a fi crestin nu mai este un motiv de persecutie, ci de mandrie, da bine in public, om de incredere, cinstit, etc. Dar daca ar fi sa iti testezi credinta, cum ar fi? Aceasta este adevarata credinta. Ar fi bine sa ne evaluam singuri.

Libertate

Libertate

Libertatea este clipa dintre momentul cand cineva iti cere sa faci ceva si momentul in care decizi cum vei proceda. – Dr. Jeffrei Borenstein

Dragostea de libertate este dragostea fata de ceilalti, dragostea de putere este dragostea fata de noi insine. William Harlitt

Oamenii solicita libertatea cuvantului ca o compensatie pentru libertatea de a gandi, pe care o folosesc foarte rar. – Soren Kierkegard

Disciplina si stiinta

“Cine iubeste disciplina iubeste stiinta, dar cine uraste mustrarea este inconstient” Pv. 12, 1

Disciplina este calea avansarii, a evolutiei si a perfectionarii. De aceea cei ce sunt disciplinati si accepta disciplina, aceia iubesc stiinta adevarata, nu aceea care te desparte de Dumnezeu ca sa te ajuce in bratele patimilor de tot felul. Oamenii care invata lucrul acesta vor fi oameni care vor avea un mesaj, care vor avea ce invata pe altii, ei pretuiesc mustrarea pentru ca ei nu sunt ingamfati, iubesc stiinta, dreptatea si adevarul. Sunt unii care urasc mustrarea, despre acestia Scriptura spune ca sunt inconstienti. Nu stiu ce fac. Sunt oameni care nu umbla decat dupa lauda care vine de la oamnei si sigur ca orice mustrare le poate periclita imagina, dar ei nu vor avea lauda de la oamnei atata timp cat vor alerga dupa asta si nu vor alerga dupa adevarata stiinta a lui Dumnezeu, care se capata prin pocainta de pacate si credinta in Iisus Hristos. Aceasta stiinta oamenii din instinct o respecta, dar cei rai o nesocotesc din invidie, pentru ca ei nu pot trai la nivelul ei. Altii urasc mustrarea pentru ca sunt mandrii, asta nu este o cinste, sa te imfli singru ca un balon cu aer, cine vrea sa aibe valoare cu adevarat trebuie sa se umple de Duhul Sfant prin credinta in Hristos si Cuvantul lui, atunci vei fi un om de a carui activitate cerul intreg se va bucura.

Prezent


Nu trebuie sa permitem ceasului si calendarului sa ne faca sa uitam ca fiecare moment al vietii este un miracol si un mister – H. G. Wells

Ziua de ieri un cec anulat; ziua de maine este o preliminare; ziua de astazi este singura de care poti dispune, asa incat foloseste-o cu intelepciune. – Kim Lyons

Atata timp cat nu te conectezi la puterea prezentului, orice durere emotionala pe care o simti lasa in urma sa un reziduu dureros, ce persista in tine. – Ekhart Tolle

Incerc sa invat din trecut, dar planific viitorul concentrandu-ma exclusiv pe prezent. Fiindca aici este toata distractia. – Donald Trump

Rautatea omului

« Omul nu se intareste prin rautate, dar radacina celor neprihaniti nu se va clatina » Pv. 12, 3

Oamenii cred ca daca sunt duri, rai, severi, se vor intari intre oameni, pentru ca oamenii se vor teme de ei si ii vor respecta mai tarziu. In realitate, oamenii ii vor izola pe acestia si ii vor trata ca pe niste iresponsabili si nestapaniti. Rautatea nu intareste pe oameni pe pamant, desi lumea asa de invata adesea : « Fii infipt ! »,  « Fii incisiv ! »,  « Baga-te ! », etc.  Insa ce intareste pe un om ? Radacina celor neprihaniti. Care este aceasta radacina ? Inima omului. In pilda semanatorului se spune despre cuvantul lui Dumnezeu care este semanat in inima omului si in functie de aceasta inima, cuvantul face radacini sau nu. O inima deschisa fata de Dumnezeu este secretul tariei in viata de toate zilele. Sa nu ai o inima inganfata si impietrita fata de Dumnezeu! Asta te va slabi, te va face un om rau si nu vei fi tare. O inima deschisa fata de Dumnezeu, o inima curata si curatita in sangele Domnului, de asta avem nevoie ca sa fim tari in viata.

Asteroidul TU24 – despre

sciasteroid.jpg
Mii de astronomi spera sa avem un cer senin in ziua de astazi pentru a vedea marele asteroid, este cel mai apropiat asteroid de planeta noastra din ultimii 20 de ani.

Un asteroid mamut trece pe langa planeta noastra.

NASA a detectat un asteroid care se va trece pe langa planeta noastra, a fost observat cu un program de observarea obiectelor care trec pe langa planeta noastra.

Asteroidul 2007 TU24, cu diametru de aprox 250 metri va fi foarte vizibil pe cer in zona Marii Britanii.

Va veni la 334.000 mile distanta de planeta noastra, adica 1,4 ori distanta intra pamant si luna. La 8:33 GMT 29. 01. 2008.

Apreciere si intelepciune

“Un om este apreciat dupa intelepciunea lui, dar cel cu inima stricata este dispretuit” Pv. 12, 8

Omul este creeat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, are o asemanare nobila, divina de fapt. Insa daca el nu umpla in intelepciune, nobletea lui nu ramane decat la nivel de capacitate, posibilitate doar. El un ramane decat un potential om al lui Dumnezeu. In masura in care omul il urmeaza pe Dumnezeu el devine respectat si apreciat. Omul adesea isi cere dreptul de a fi apreciat, fara ca el sa isi urmeze Stapanul, Creatorul. Chipul lui Dumnezeu este inca in fiecare dintre noi, macar ce este intr-o forma corupta si afectata de pacat, ea este acolo. Asta insa nu este suficient pentru ca El sa fie apreciat. Cand cineva il urmeaza pe Dumnezeu care a spus despre Iisus: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El sa ascultati!”, atunci omul acela incepe sa lucreze la restaurarea chipului lui Dumnezeu din el prin Harul Domnului Iisus Hristos. Insa omul cu inima stricata, adica in forma naturala in care s-a nascut, va fi dispretuit. Omul se naste despartit de Dumnezeu si scopul vietii lui este sa il cunoasca pe Dumnezeu. Cei ce nu se apropie de Dumnezeu prin credinta si ascultare, sunt oameni cu inima stricata, pentru ca nici un bine nu poate sa te mantuiasca decat jertfa lui Hristos pentru pacatele noastre.

Stres

Stres

De fiecare data cand cineva face efortul de a-si contacta o parte mai profunda, a-si echilibra emotiile si a se elibera de sub efectul stresului, ceilalti beneficiaza. Pe masura ce tot mai multi invata sa-si pastreze calmul si echilibrul, sa evite sa contribuie la incoerenta din jurul lor, ajuta la contrabalansarea frecventei stresului. – Doc Childre si Howard Martin

Omul care sufera inainte de a fin nevoie, sufera mai mult decat este necesar. Seneca

Socul viitorului este sresul tulburator si naucitor ce este indus persoanelor ce sunt supuse unui numar prea mare de schimbari intr-un timp prea scurt. – Alvin Toffer

Nu stresul ne omoara, ci ractia pe care o avem fata de el. – Hans Selye

Ce puteti pati din cauza grijilor?

Am fost inspirat de un articol scris de Ana, ceea ce mi-a amintit de cateva ganduri ale lui Dale Carnegie

Ce puteţi păţi din cauza grijilor?   by Dale Carnegie
1. Inima este afectată de griji, hipertensiunea arterială este alimentată
de griji, reumatismul poate fi provocat de griji, de dragul
stomacului, faceţi-vă mai puţine griji, grijile pot duce la gripa,
grijile şi tiroida, diabetul ce se lasă pradă grijilor. (câteva capitole
din cartea: „Încetaţi cu grijile şi însănătoşaţi-vă” – Edward
Podolsky.)
2. Dr. Russel L. Cecil: a enumerat patru dintre cele mai obişnuite
cauze ale artritei:

1. Eşecul în familie
2. Dezastrul financiar şi necazurile
3. Singurătatea şi grijile
4. Resentimentele conservate în timp.

3. Dr. Israel Bran avea câteva sfaturi pentru bolnavii de tiroidă
hipertensivă, cele mai relaxante forţe recreative sunt:

1. Religia (credeţi în Dumnezeu)

2. Somnul (Învăţaţi să dormiţi bine)

3. Muzica ( Iubiţi muzica buna)

4. Râsul (vedeţi partea amuzantă a vieţii) şi sănătatea si
fericirea vă vor aparţine.

4. „Cei ce nu ştiu să lupte cu grijile mor de tineri”.

Generozitate

Generozitate

Cu totii ne nastem cu o misiune, dar majoritatea nu o descoperim. Succesul nu are nimic de-a face cu ce castigi in viata sau realizezi pentru tine. Este determinat de ce faci pentru ceilalti. – Danny Thomas

Este bine sa dai atunci cand ti se cere, dar este preferabil sa dai fara sa ti se ceara, ci pentru ca ti-ai dat seama singur. – Kahlil Gibran

Puterea este capacitatea de a face bine pentru ceilalti. – Brooke Astor

Faptul ca oferi fara sa astepti vre-o rasplata, sau nici macar ca acest lucru sa fie observat, este o calitate aparte. – Anne Morrow Lindbergh

Vorbirea usuratica

“Cine vorbeste usuratic raneste ca strapungerea unei sabii, dar limba inteleptilor aduce vindecare” Pv. 12, 18

Nu conteaza numai ce spui, ci si cum o spui. Daca o spui un mod usuratic ranesti pe cel despre care vorbesti, indiferent daca ai dreptate sau nu. A vorbi usuratic, implica aroganta, dispret. Este o atitudine care cauta motive pentru a vorbi cu usuratate. Adesea este arma celor lasi care nu pot sa traiasca la nivelul celui de langa el si atunci nu mai are ce sa faca si incearca prin vorbire usuratica sa il raneasaca, sa il faca sa sufere, sa cada. “Limba inteleptilor aduce vindecare”, ei nu sunt interesati de slabiciunea umana, o stiu si o vad de asemenea in viata lor. Ei se concentreaza pe caile si resursele lui Dumnezeu de vindecare, acestea sunt concentrate din pesoana, viata, moartea si invierea Domnului Iisus Hristos.

Iranienii au facut un nou film despre viata lui Iisus, conform Coranului

Gardianul ne iformeaza:

Iranienii au facut un film despre viata lui Iisus, asa cum apare in Coran Un fapt fara precedent urmeaza a se petrece intr-o tara islamica trecuta pe lista neagra a comunitatii internationale: producatorii iranieni pregatesc un film despre viata lui Iisus, vazuta din perspectiva islamica, informeaza site-ul Catholica. Filmul se va numi “Iisus, Duhul lui Dumnezeu” si se bazeaza pe invataturile Coranului, care il cinsteste pe Iisus ca pe un profet, dar nu iL recunoaste ca Fiu al lui Dumnezeu. Evenimentul este inedit, cu atåt mai mult, cu cåt el se va materializa intr-o perioada in care in comandamentele marilor puteri militare occidentale planurile unui atac asupra Iranului sunt aproape finalizate. Pornind de la aceasta stire, am considerat ca este interesant de stiut cum este vazut Iisus in Coran.

«Eu sunt robul lui Dumnezeu. El M-a facut profet»
”In sura 19, 30-33, Iisus spune despre Sine: «Eu sunt robul lui Dumnezeu! El mi-a daruit Scriptura si m-a facut profet. Si El m-a binecuvåntat, oriunde as fi, si mi-a poruncit rugaciune si milostenie, cat voi trai, si bunacuviinta fata de nascatoarea mea. Si nu m-a facut pe mine trufas, nici ticalos. Si pacea fie asupra mea in ziua in care m-am nascut si in ziua in care voi muri si in ziua in care voi fi adus la viata din nou». Cel care vorbeste aici este pruncul Iisus, aflat in leagan (cf. sura 19, 29). Ziua revenirii la viata dupa moarte, conform Coranului, nu inseamna invierea din morti a treia zi, despre care se vorbeste in Evanghelie, ci invierea de la sfarsitul lumii, de care vor avea parte toti oamenii.
Misiunea de a fi profet ii revine lui Iisus asemenea altor trimisi ai lui Dumnezeu, cum ar fi Ioan Botezatorul (sura 3, 39) sau altora care au fost ucisi (sura 4, 155), dar in special Mahomed, socotit cel mai mare profet. Cuvintele rostite de Mahomed, in continuarea celor spuse de pruncul Iisus, in sura 19, 34, „acesta este Iisus, fiul Mariei! Aceasta este povestea adevarata de care ei se indoiesc!“, sunt practic indreptate impotriva credintei crestine privind dumnezeirea lui Iisus Hristos. „Nu se cuvine ca Dumnezeu sa-si atribuie un fiu!“, se spune in sura 19, 35”, dupa cum arata pr. prof. univ. dr. Nicolae Achimescu intr-un articol publicat de site-ul crestinortodox.ro.

Al-Masih Isa, prezent la Judecata de Apoi

In Coran, Iisus este numit de 11 ori Hristos si de trei ori Iisus Hristos, mai degraba ca un nume comun, dar niciodata nu lasa sa se inteleaga ca ar fi Mesia, desi este pomenit si asa, ca in exemplul urmator: „O, Maria! Dumnezeu iti vesteste un cuvant din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa“ (Mesia, Iisus, n.tr.), asa cum se afirma in sura 3, 45.
Coranul ignora si calitatea de „imparat“ spiritual a lui Iisus, precum si originea Sa davidiana. De asemenea, Coranul nu aminteste nimic despre activitatea publica a Mantuitorului Hristos. Nu exista decat doar cåteva aluzii generale, iar in legatura cu moartea Sa, afirmatiile sunt foarte putine. Este insa de remarcat prezenta Mantuitorului la Judecata de Apoi, dupa cum reiese din sura 4, 159: „Iar in Ziua de Apoi, el (Iisus, n.tr.) va fi martor impotriva lor“.

Atunci de ca vre-o doua miliarde de oameni s-au dus dupa Hristos? Imperiul Roman de ce nu a putut sa ucida miscarea in fasa?

Un fel de furt din patrimoniul spiritual al Iudeilor si Crestinilor, asta este Islamul.

Despre Islam este facuta o profetie in Genesa 16,12 ” El va fi ca un magar salbatic printre oamnei; mana lui va fi impotriva tuturor oamenilor si mana tuturor oamenilo va fi impotriva lui si va locui in fata tuturor fratilor lui.”

Asta se intamla datorita nevegherii lui Avraam, care a luat pe roaba sa Agar la sugestia Sarei, pentru a ii naste un fiu, in loc sa astepte fagaduinta lui Dumnezeu, care oricum a venit mai tarziu.

Cel neprihanit si cel rau

“Nici o nenorocire nu i se intampla celui neprihanit, dar cei rau sunt coplesiti de rau.” Pv. 12, 21

Oamenii, trebuie sa recunosc, in general nu cred in versetul acesta. Cum adica: Nici o nenorocire nu i se intampla celui neprihanit? Nici o nenorocire adevarata, incercari pot veni peste el, dar nu nenorociri fatale. Oamenii nu cred ca exista o protectie perfecta si deplina pentru cei neprihaniti, adica pentru cei ce vor cu adevarat sa il urmeze pe Iisus Hristos, sa faca voia lui Dumnezeu. Oamenii sunt tinuti in nestiinta si nesiguranta pe nedrept, ca nu ai cum sa stii daca vei fi mantuit de Dumnezeu, abea in cer vei afla, ca tu trebuie sa te straduiesti, dar nu ai cum sa stii de fapt. Mi se pare jignitoare fata de Dumnezeu o astfel de invatatura. Nici in firmele pamantesti nu se procedeaza asa, cum ar putea Dumnezeu sa procedeze astfel. Cand te angajezi undeva nu ti se spune: “Lucreaza luna asta, si vei vedea daca la safarsit vei primi ceva sau nu!”. E ridicol! Cuvantul lui Dumnezeu spune clar: “Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are viata vesnica”  (nu o va avea, daca…) (1Ioan 5,13). Toata treaba este sa crezi cu adevarat, fara prefacatorie si din toata inima. Si pentru cel mantuit nimic rau nu i se poate intampla, iata ce spunea apostolul Pavel : « Pentru mine a trai este Hristos, iar a muri este un castig » Ce nenorocire i se mai poate intampla unui astfel de om?

Curaj

Curaj

Ai nevoie de mult curaj pentru a te desprinde de ce pare familiar si sigur, pentru a adopta noul. Dar nu exista o siguranta reala in ceea ce nu mai conteaza. Exista mai multa siguranta in ce este eventuros si incitant, pentru ca in acea directie este viata, iar in schimbare sta puterea. Alan Coren

Curajul este arta de a fi singura persoana care isi da seama ca te-ai speriat de moarte! – Earl Wilson

Cel care nu are curajul sa-si apere drepturile nu are cum obtine respectul celorlalti. – Rene’g Torres

Este ciudat – ciudat ca intalnim in lume atat de des curajul fizic, iar curajul moral atat de rar. – Mark Twain

CÂNTECUL LACRIMILOR

Am gasit istorioara aceasta pe blogul lui Nicu. Mi-a placut foarte mult, vorbeste de felul de lucru al lui Beethoven mai ales in ultima lui perioada.
***

300px-beethoven.jpg

Cu siguranţă că cea mai grea încercare pentru marele compozitor Beethoven a fost pierderea auzului. Într-o discuţie cu Rossini, pe când îl felicita pentru opera sa Bărbierul din Sevilla, Rossini, miscat de altruismul marelui compozitor a spus: „Sunteţi un geniu Maestre…” „O, nu, Rossini , a răspuns Beethoven, sunt un nefericit, numai un nefericit!” Câţiva ani mai târziu, surzit complet, compunea opera Fidelio , ţinând între dinţi un corn austriac, sprijinit la celălalt capăt de pian. Era singurul mod pe care îl mai avea la îndemână pentru a percepe măcar vibraţiile instrumentului. Asa a compus Missa Solemnis si Simfonia a IX a. La premiera ei stătea ghemuit pe un scaun în mijlocul orchestrei. Nu putea distinge nici o notă, nu auzea nici un sunet sau vreun glas. Când simfonia s-a sfârsit, sala a răsunat într-o furtună de aplauze. Beethoven nu le auzea. Unul dintre interpreţi l-a luat de mână si l-a întors cu faţa spre publicul care aplauda. Când a ridicat capul avea ochii scăldaţi în lacrimi.

Nimic frumos nu poate fi făcut fără durere.

Limita intre dragoste si toleranta

Cred ca toleranta este un lucru bun, dar el poate fi folosit in mod incorect, si este apropiat de dragoste.


Toleranta poate fi invocata atunci cand cineva in mod meschin vrea sa isi impuna punctul de vedere, care nu neaparat este drept, corect, moral, dar invoca toleranta in dorinta de a inhiba pe interlocutorul lui, a il face sa nu mai insiste intr-o chestie.

Este scris in Biblie ca dragostea nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adebar. Asta ne face sa tragem concluzia ca daca ar fi sa trasam o limita intre dragoste si toleranta aceasta limita ar fi “adevarul”.


Asa se intampla la examen spre exemplu, un profesor, chiar daca un student nu isi mai aduce bine aminte un lucru, il tolereaza, ii da timp sa ii treaca emotiile poate, si daca il vede ca vorbeste bine, chiar daca este pe sarite, se poate intampla sa il si ajute putin. Insa daca spune “prostii”
J , adica nu reda bine materia, toleranta, care vine din bunatate se opreste. Intervine notarea si calificarea.


Domnul Iisus la fel a facut, atunci cand oamenii pacatuiau fata de El sau in fata Lui, le spunea: “De ce ma ispititi?”, “Cine este fara pacat sa arunce primul cu piatra” Sau ii mustra pe oameni: “Fatarnicilor!”. Dar cand a venit la el o femeie imorala, chiar daca facuse pacat, El a tolerato, de ce? Pentru ca El a vazut in ea pocainta.


In spiritul crestin limita dintre dragoste si toleranta este adevarul. Adica dragosea acopera totul, dar nu se bucura de nelegiuire. Adica nu o tolereaza, se poarta cu blandete, cu intelepciune, dar nu tolereaza nelegiuirea. Insa toleranta se manifesta fata de un om atunci cand acesta se pocaieste, se schimba. Dumnezeu spune ca nu isi mai aduce aminte de fapta lui.

IN LOC DE INCHEIERE! – Talos V.

Cand am plecat in 1973 in Transilvania sa adun semnaturi pe Memoriul adresat lui Ceausescu, i-am spus sotiei: „Daca nu ne mai vedem, colegii mei vor avea grija de tine.” Astazi, nu stiu daca as mai putea spune aceste cuvinte. Toti suntem foarte ocupati. Avem proiecte, programe, viziuni si planuri pentru biserica! Dar unde este ecclesia, comunitatea de credinta, speranta si iubire crestina? Generatiile de astazi si cele care vin vor avea de luptat cu mai multe ispite decat noi. In democratie, comunitatea baptista va privi oare spre pastori si lideri care se vor baza pe relatii cu cei mari, prin ”arta ploconelii”? Cand am ajuns la Targu Mures am aflat ca pastorul avea doi baieti studenti. In timp ce citea memoriul a inceput sa transpire. Abia atunci am inteles in ce problema grava i-am implicat pe pastori. Dr. Vass a semnat. Un alt pastor, dupa ce a citit memoriul a spus: „Asteptati putin, ma duc sa discut cu sotia”. Cand au intrat in camera, sotia lui parea Debora: „Fratilor, daca el nu semneaza , pot semna eu?” Am ajuns la Arad, pastorul isi pierduse un ochi in razboi, ne-a spus: „De cand v-am asteptat fratilor!” Era pastorul Cocian.

In cartea sa Religie si nationalism, Olivier Gillet citeaza un demnitar ortodox care dupa revolutie spunea dspre atitudinea preotilor in perioada comunista: „Am avut curajul sa nu fim martiri!” In aceste conditii Biserica a devenit o Biserica „ne-triumfatoare”, deoarece „trebuia ca preotii sa nu fie martiri ai comunismului, in calitate de opozanti, ci era necesar ca ei sa se sacrifice colaborand cu regimul.” (pag. 258). Iata intrebarea care ramane si care se adreseaza deopotriva si unor lideri si pastori baptisti: A fost oare acest „sacrificiu”, o jertfa placuta lui Dumnezeu?

Fara spirit de jertfa, nu putem calca pe urmele Mielului sacrificat!

„Daca bobul de grau nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada.”

PASTORUL CEL BUN ISI DA VIATA PENTRU OI !

Bucuresti, 14 Ianuarie 2008