Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!  (Matei 5:5)

Mulți oameni caută fericirea, însă puțini îți aduc aminte de cuvântul acesta al Domnului Isus: ”Ferice de cei blânzi…”

Blândețea este greșit înțeleasă adesea, ea nu înseamnă mai puțină putere, ezitare, etc. Unul din cele mai bune exemple în privința aceasta, este calul îmblânzit. Un cal îmblânzit nu este mai puțin puternic decât unul sălbatic, diferența între cei doi este de stăpân. De aceea și nouă ne spune Domnul că vom moșteni pământul. Dacă te supui lui Dumnezeu, El poate să conducă pământul prin tine, noi singuri, nu ne descurcăm nici cu noi uneori.

Fii blând, fii subordonat lui Dumnezeu, arată-te așa în fața oamenilor, să vezi câtă pace inspiri, colaborare, credibilitate, lucruri care în definitiv îți pot aduce fericirea.

sursă foto aici

Cei familiarizați cu expresia biblică știu ce este, pentru ceilalți, firea pământească este acea natură păcătoasă din om, care îl trage la rău, cu care el luptă, și cu care nu este de acord.

Sunt mai multe metode:
1. Metoda hrănirii – hrănește-ți sufletul cu scriptura, cu versete, citește meditează și aplică. Te hrănești spiritual atunci când te rogi, când vorbești cu Dumnezeu, când te descarci și ceri putere. Prin post, atunci când unești rugăciunea cu postul. Printr-o trăire sfântă și curată, sufletele noastre sunt hrănite atunci când ne deprindem cu obiceiuri sfinte și plăcute lui Dumnezeu.
2. Metoda îngrădirii – noi îngrădim firea din noi prin calitățile caracterului, prin roada Duhului Sfânt. Atunci când ai o problemă din fire: mânie, vorbire de rău, poftă, prin înfrânare; prin vorbire cu psalmi cu cântări de laudă, prin blândețe, îngrădești firea. Prin caracterul nostru, asupra căruia avem control, noi putem îngrădi firea, care nu ne ascultă, dar care poate fi răstignită. Lupta poate fi grea uneori, dar prin asigurările cuvântului, prin odihna harului, și întărirea rugăciunii, lupta poate fi reluată ciclic și avansată treptat, ca nivel de îngrădire.
3. Metoda înlocuirii – firea are o lege: legea păcatului și a morții, și Hristos are o lege: legea duhului de viață în Hristos. Această lege o înlocuiește pe cea a păcatului. Ispita aduce păcatul, păcatul aduce moartea, așa funcționează firea; însă legea lui Hristos lucrează prin auzirea cuvântului, care aduce credință, credința în Evanghelie aduce putere de neprihănire. Relația cu Dumnzeu și încrederea în El aduce viață în duhul nostru.

Să fiți binecuvântați!

Nu te teme de nevoile oamenilor, sunt foarte mari, dar puterea lui Hristos este infinită. Dacă ne uităm singuri la nevoile noastre și ale altora, la problemele cu care se confruntă, ne vom îngrijora și ne vom simți neajutorați, dar dacă vom sta în fața lui Dumnezeu cu aceste situații, ne vom simți ușurați, și vom ușura și pe cei pentru care ne rugăm.

Nevoile și problemele oamenilor sunt foarte mari pentru puterea noastră, ne copleșesc, dar puterea lui Dumnezeu este nespus mai mare, este infinită. Când stai în Cuvânt, în prezența lui Dumnezeu, toate primesc o altă înfățișare: posibilă, în devenire. Totul va fi aranjat într-o zi.

Mă uitam de curând pe statisticile creștine, și am văzut că pe pământ la ora actuală 2,2 miliarde de locuitori se declară creștini, indiferent de denominație. Această cifră este în creștere.

M-am gândit că de mult, în ceruri a avut loc o revoltă, Satan a tras după el a treia parte din îngeri. Astăzi pe pământ Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, trage după El a treia parte din oamenii care sunt pe pământ…

Există o diferență între Cuvânt și Evanghelie. Când cineva vestește Cuvântul, el pune o oglindă în fața oamenilor și ei se văd așa cum îi vede Dumnezeu. Când vestești Evanghelia, oamenii nu se văd doar cum îi vede Dumnezeu, ei văd și soluția lui Dumnezeu, eliberarea, vindecarea, restaurarea divină. Noi suntem chemați să vestim Evanghelia! În limba greacă ”euanghelion” care înseamnă veste bună. Suntem chemați să dăm soluțiile lui Dumnezeu pentru toate problemele omului. Ele sunt în Hristos. Trebuie să le căutăm, trebuie să le înțelegem, și să le vestim, și vom face asta ajutați de Duhul Sfânt. Aceasta este lucrarea noastră. Firii îi place și ei să vorbească din cuvânt: numai condamnare, numai osândă. Este adevărat că Domnul este drept, dar Domnul nouă nu ne vestește judecata Sa, decât cu scopul de a ne face conștienți de nevoia de salvare și apoi să fim salvați. Nu vedeți că îngerilor căzuți Dumnezeu nu le-a vestit nimic? De ce? Pentru ei nu este un plan de salvare. Aceste lucruri le vom înțelege mai bine în cer. Aceasta este lucrarea lui Hristos! Aceasta este lucrarea celor ce Îl urmează pe El! Să scoatem pe oameni de unde sunt, să ridicăm cumva, să restaurăm ceva!

Zilele acestea de primăvară le începem onorând mamele și femeia. Însă dacă ne-am întreba ce spune Dumnezeu despre femeia plăcută Lui, ce am afla? Aș vrea să privim femeia prin prisma cuvântului lui Dumnezeu ca să vedem cum o vede El, așa vom învăța să fim plăcuți lui Dumnezeu, în cazul nostru, femeile, dar nici bărbații nu sunt departe. În mare, Dumnezeu se uită la inimă, la omul din lăuntru, așa că avem cu toții de învățat de aici.

Caracteristicile femeii plăcute lui Dumnezeu sunt acestea:

1. Este cinstită v. 10 / 29 – Ceea ce se cere de la femei este să fie cinstite, curate, pure. O femeie cinstită este mai de preț decât mărgăritarele. Să nu fii înșelătoare, să nu trișezi nici în cele mai mici lucruri, pentru că Domnul spune că cine este credincios în cele mici, este credincios și în cele mari, și cine este necredincios în cele mici, este și în cele mari. De aceea să nu îți permiți să gândești, nu am făcut mare lucru. Este ok să îți vezi limita și să o recunoști, dar nu nu o accepți, să o recunoști, și prin puterea lui Dumnezeu să fii curată și cinstită în toate lucrurile.
2. Este muncitoare v. 13 – Comoara de preț a unui om este munca lui. Femeile prin excelentă au fost create să fie ajutor potrivit pentru bărbat. Nu slugă! Dar ele trebuie să știe că munca este un dar al lor nativ. Se spune că bărbatul nu ar rezista dacă ar fi supus la consumația nervoasă la care este supusă femeia. Ea este o persoană a detaliilor, o persoană a activităților corelate. Bărbatul ține direcția, ea se ocupă de detalii. Bărbatul trebuie să înțeleagă și să îi permită acest lucru. 
   Continuă lectura „Femeia după voia lui Dumnezeu Pv. 31, 10-31” →