Sfințenia diferă de justificare

  • Prin justificare, păcatul este plătit.
    • Prin sfințire, păcatul este dat morții.
  • În justificare, harul asigura acceptarea păcătosului.
    • În sfințenie, harul dă putere păcătosului să reziste biruitor în ispită.
  • Justificarea este hotărâre în cer.
    • Sfințenia este acțiune pe pământ.
  • Justificarea ne dă dreptul la fericire eternă în cer.
    • Sfințenia ne face să slujim cerul pentru fericirea eternă a altora.
  • Justificarea ne schimbă starea.
    • Sfințenia ne schimbă caracterul.
  • Justificarea este perfectă de la început la sfârșit.
    • Sfințenia este imperfectă de la început la sfârșit, măcar că crește continuu.
  • Justificarea nu dovedește sfințenia.
    • Sfințenia dovedește justificarea.

Plumer William

”Mâi întâi” – la început de an

Mai întâi scoate bârna din ochiul tău.. (Matei 7,5).

  • ca să vezi deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

Mai întâi du-te și te împacă cu pârâșul tău.. (Matei 5,24).

  • și apoi adu-ți darul la altar.

Mai întâi caută împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.. (Matei 6,33).

  • și toate aceste lucruri ți se vor da pe deasupra.

Mai întâi curăță partea dinăuntru a paharului.. (Matei 23,26).

  • și atunci partea de afară va fi curată.

Luigi Mițoi

Viziunea pastorului Vasile Taloș – interviu

Pastorul Vasile Taloș, a fost unul din puținii pastori care au fost eficienți atât înainte de revoluție, cât și după revoluție. După revoluție, dânsul a ridicat o biserică mare în București – Biserica Baptistă Bunavestire. Pastorul Vasile Taloș a fost un vizionar. Pun acest interviu despre viziunea dânsului de lucrare, pentru cei ce au urechi de auzit și vor să îi ducă mai departe viziunea.

P.S. la început sunt zgomote datorită contextului din întâlnirea bisericii, dar apoi este liniște.

Pe urmele rugăciunilor

Să ne rugăm pentru fratele Daniel Brânzei!

B a r z i l a i - e n - D a n

La secția de urgență unde am ajuns azi, le-am spus celor ce ma ingrijau:

“Mă rog pentru voi de un an de zile și iată-mă că acum am eu nevoie de voi. Sunt păstor și ne rugăm cu biserica sistematic pentru cei care îngrijesc în prima linie pe timpul acestei epidemii de Covid. “

M-a surprins răspunsul lor: “Tu ai nevoie de noi doar acum, dar noi avem nevoie de tine întotdeauna. Mulțumim frumos “

+++

Dimineața am lăsat-o pe Daniela la un spital. Seara m-am dus eu la altul. Nu prea sunt paturi. Nu- i opresc decât pe cei mai gravi. Eu n-am fost niciodată un tip grav. Sper să n-am pneumonie și să mă lase acasă.

Tipul acesta de situații sunt cele în care trebuie să te relaxezi, să te detașezi și să te transformi într-un simplu spectator care admiră ce face Dumnezeu. Am învățat-o de la Richard…

Vezi articolul original 16 cuvinte mai mult

„AM ÎNVĂȚAT…

Am învățat că scopul primordial al vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice… Ci să fiu un creion ce scrie povești adevărate, reale, pentru Dumnezeu.

Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt trebuie să îmi fac datoria ca un erou.

Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate!

Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci răul crezând că faci bine, să trăiești în felul lumii crezând că-i ești plăcut lui Dumnezeu.

Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți!

Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu. Nu uita asta.

Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și unde lipsește înțelepciunea, domină prostia.

Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste, credință, speranță.

Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu dragostea lui Dumnezeu.

Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat…

Am învățat că dacă vrei să faci ceva vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză. Și găsim multe.

Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta. Ci ca să putem simți la microscară ce simte El în macrocosmos!

Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul. Veșnicia.

Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine.

Am învățat că viața e de… sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar mai știu că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi. Crede asta!

Am învățat că oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invidioși și răi. Dar oricum ar fi ei, eu trebuie să trăiesc frumos mai departe. Nu aparțin lor, ci Lui.

Am învățat că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit. Sfinții sunt miei trimiși în turma lupilor! Dar nu sunt singuri. Niciodată.

Am învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie, nici debara, nici coș de gunoi.

Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit. Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii „ciuruiți” de/pentru Hristos sunt plini de Cer!
Și asta e binecuvântare în ochii lui Dumnezeu.

Am învățat că oricât de multă durere aș simți, nu trebuie să devin o durere pentru ceilalți.

Am învățat că acolo unde sunt prăpăstii între oameni nu e eficient să ridici garduri. Ci să construiești poduri.

Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Un singur om poate schimba o generație. Mă strădui să împrăști lumina, Domnului Isus, nu a mea.

Am învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de atâta praf. Ce căruță conduci tu? Cât praf face?

Am învățat că orice vârf aș cuceri nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt. Nu renunța prea ușor.

Am învățat că aproape toți oamenii îl iubesc pe Dumnezeu. Dar numai puțini dintre ei se și tem de El. Pentru că nu înțeleg cu adevărat nici iubirea, nici teama. De El.

Am învățat că Dumnezeu nu alege pe oamenii desăvârșiți. Ci îi desăvârșește pe cei aleși. Ca tine și ca mine.

Știu la ce distanță este Dumnezeu de noi. La o îndoire de genunchi!
Și la o alegere a inimii. Nu e mult, dar e tot ce trebuie.

Știu multe lucruri, multe locuri frumoase. Dar maximum de frumusețe este Isus Hristos. Dincolo de El nu mai este nimic. Totul pălește în comparație cu El.
Știu unde mă voi duce, când vine clipa: ACASĂ!

Ce am învățat eu până acum… este că mai am multe de învățat. De la Domnul, Cel care mă iubește, îmi vorbește, mă cheamă pe nume și mă așteaptă să-i răspund și să-L urmez!
Acum, fiindcă mai târziu nu mai depinde de noi. Și poate fi un prea târziu…”

Daniel Zafiris

Noaptea aproape a trecut

(Romani 13:12-14) ”Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții; nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele.”

Cred că nu este nevoie de mai spun cât este de actual acest text. Un lucru vreau să întăresc: îmbrăcarea în Hristos se face prin pocăință și credință, prin încredere totală în lucrarea Lui pe cruce. Nu trebuie să ne încredem în nici un fel în carne (fire), ci trebuie să ascultăm prin credință de tot ce ne cere Dumnezeu.

Doamne ajută-ne în acest an!

Un an nou binecuvântat!

Dragii mei, în câteva ore va trece și anul 2020. Suntem cu toții încercați în fel și chip de pandemie, am mulți prieteni bolnavi, iar alții mai mult decât atât. Ce să spun în momentele acestea? Cuvintele nu mai vin ușor în astfel de vremuri. (Habacuc 3:17) ”Chiar dacă smochinul nu înflorește și în vii nu mai este rod, chiar dacă lipsește rodul din măslin și ogoarele nu mai dau hrană, chiar dacă turma din staul este nimicită și nu mai sunt vite în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!” Să fim credincioși în vremuri rele ca și în vremuri bune! Ce a făcut Dumnezeu pentru noi nu poate fii clătinat. Nimic nu se schimbă, nimic nu slăbește. Va fii viitor și după pandemie. Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci ne uităm la inimă. (Dan 11:32) ”… aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi.” Acum suntem încercați ca Avraam cu Isaac, ca să ne încerce dragostea de Dumnezeu. Dar dacă vom trece acest test, va veni cea mai mare binecuvântare, după cum a fost și cu Avraam.

La mulți ani cu Dumnezeu vă dorim! Florin & Cristina și copiii.

The Lord of the Rings – origini

sursă

The Lord of the Rings este cel mai de succes film fantastic cu Oscar. A câștigat 17 oscar-uri, fără cuvinte obscene, fără scene sexuale. Este un film părinte al tuturor filmelor fantastice. Cum se explică acest lucru?

Tolkien, autorul cărții după care a fost făcut filmul, tocmai trecuse prin ororile celui de-al doilea război mondial. Mintea lui literată a pus toate resursele existente la acel timp pentru a ilustra lupta între forțele binelui si ale răului, iar binele va învinge. Așa s-a născut „The Lord of the Rings”. Voia sa arate ororile întunericului cumva. A fost o trauma personala care s-a manifestat prin scrierea unei cărții, la început. În carte apar toate formele de teama umana: păianjenul acela mare, demoni, stafii, monștrii, orcii etc. Analiștii spun că orcii sunt pentru o el o ilustrație a naziștilor.. Este o forma elaborata de a descrie lupta binelui cu răul. Tolkien era un catolic integru, se simte prietenia lui cu C.S. Lewis în moralitatea povestirii, vezi deosebirea fata de „The Game of Thrones”. De aici cred ca se naște si valoare ecranizării cărții.

După ce standard te orientezi?

În dimineața aceasta am ajuns în cartea Eclesiastul.

Două versete foarte interesante din aceasta carte sunt:

3,16 – ”Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată domnește nelegiuirea, și că în locul rânduit pentru dreptate este răutate.”

9,3 – ”Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeași soartă au toți. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate și de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc.”

Deci într-adevăr, acest lucru este o mare durere și pricina atâtor certuri. În poziția de autoritate stau cei răi, iar soarta este aceeași pentru toți, adică promovați și ridicați nu sunt doar cei buni, ci și cei răi. Deci nu mai contează că faci binele? În lume așa stau lucrurile.

De aici ai o puternică dorință de a renunța la bine, pentru ce? Care este folosul să mă trudesc pentru bine?

Folosul este că pe pământ nu este singurul lor unde se înregistrează lucrurile și se clasifică acestea. În cer se mai scrie o carte, a celor drepți. Acolo statisticile sunt altele. Aici pe pământ, nătărăul să la un loc cu cel sfânt, vorba lui Eminescu. Acolo nu se v-a întâmpla așa. Aici cel rău propășește la fel ca cel bun, uneori îl depășește cu mult pe cel bun. Acolo nu se întâmplă așa niciodată și nu se poate înșela statistica acolo.

În tot ce faci în viață, nu te măsura după standardele lumii, deși acestea au și ele logica lor, măsoară-te după standardul lui Dumnezeu!

Uită-te în biblie să vezi ce zice Dumnezeu despre faptele tale, și dacă vorbește de bine, atunci ești în top, chiar dacă pe pământ ești desconsiderat. Dacă vorbește de rău, teme-te, chiar dacă în lume ești apreciat pentru acel lucru.

Conștiința este un martor divin. Ea confirmă tot ce spune biblia. De aceea urmează-ți conștiința și urmează Cuvântul lui Dumnezeu.

Acest standard să-l urmați și nu te mai neliniști de standardul lumii. Acesta oscilează, când spune adevărul, când spune contrariul. Standardul lui Dumnezeu spune numai adevărul.

Cum lucrează educația

sursă

Ai putea să îți pui copilul la treabă în casă, zicând că va învăța și la casa lui face la fel.

  • De fapt s-ar putea să se simtă forțat și la casa lui să forțeze la rândul lui pe alții.

Ai putea să bați la cap copilul totdeauna cu învățături de tot felul, pentru a îl învăța și educa.

  • El s-ar putea să facă la fel când va fii mare cu alții, nu se știe dacă a înțeles și el să facă la fel.

Dacă te concentrezi pe tine să faci curat, să faci ce trebuie, și la nevoie să explici cu blândețe copilului de ce faci așa și cum să faci așa.

  • Atunci e posibil ca și copilul la timpul lui să facă, pentru că așa a văzut la tata, sau la mama, iar uneori i-ai explicat de ce.

Dacă faci bine copilului, trăiești frumos și drept, chiar dacă copilul nu ascultă momentan, chiar dacă profită de bunătatea și hărnicia ta, nu e pierdut să știi.

  • Va veni un timp când nu va mai fii cu tine, și atunci el își va da seama de valoarea comportamentului tău, și de resursele pe care le produceai. Atunci ar putea să face exact ce ai făcut tu, chiar dacă alții nu apreciază. Și așa l-ai câștigat!

Cel mai important este încrederea și iubirea pe care o dai copilului. Împlinește nevoile lui de bază. El nu va uita niciodată cum l-ai făcut să se simtă în momentele acelea.

  • Asta creează legături durabile între voi, asta câștigă și transformă cel mai mult cu putință. Ce nu poate face omul, e cu putință la Dumnezeu, de aceea puneți Cuvântul în familie.

(Prov 22:6) ”Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”

Psalmul 127 – meditație

(Psalmii 127:1) ”Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.”

Domnul zidește o casă prin cuvântul Său. Dacă nu faci după manualul lui Dumnezeu în zidirea unei ”case”, biblia spune că degeaba o faci. Dacă nu păzești o ”cetate” după cuvânt, făcând ceea ce este scris, degeaba o faci. Toate presupunerile oamenilor pot părea bune, ca intenții, ca rațiuni, dar în cele din urmă varianta bibliei se dovedește a fii mai bună.

Gânduri la sfârșit de an – Psalmul 25

Înălțați-vă sufletul spre Dumnezeu v.1 – Nu este altceva mai bun de făcut și mai sigur acum.

Să căutăm căile Domnului v.4 – Umblați în căile Domnului, ucenicii din biserica primară stăruiau în cuvânt, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni (Fapte 2,42). Știți alte lucruri mai valoroase ca acestea în viață?

Să ne întoarcem de la căile noastre rele v.8 – Haideți să ne smerim. Cine ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, va căpăta îndurare (Pv. 28,13). Nu suntem perfecți, știm asta. Unii au ajuns să nu mai știe că trăiesc nedrept, ei chiar cred că sunt bine. Să ne întoarcem la Cuvânt, să lăsăm internetul (în felul rău de folosință), să lăsăm anturajul, cărțile chiar; să stăm doar în cuvânt ca să ne poată vindeca și lumina.

Să ne împrietenim cu Dumnezeu v.12 – Teme-te de Dumnezeu, abate-te de la rău. Așa vei izbuti în toate lucrările tale, vei avea pace, vei fii fericit și vei fii așezat din nou la locul tău (Iov 22,21).

Un an nou binecuvântat!