(Apoc 3:10) Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
Să nu trăiești prin vedere, să trăiești prin credință în Cuvântul lui Dumnezeu. Nici pe acesta nu îl vei înțelege din prima. Dar te rogi, citești, te adaptezi, te îmbunătățești, și așa vei reuși cu Dumnezeu.
Cealaltă variantă este sa te iei după lume, cu publicitate, cu bani, cu o înfățișare sclipitoare, totul Best la înfățișare, dar putred pe partea cealaltă.
A fi plin de râvnă înseamnă a te aprinde iar, a începe să arzi din nou pentru Dumnezeu în sfințenie!
Lumea ne adoarme în cultura ei căldicică, și cu lumea și cu Dumnezeu.
Lume ne înșeală cu valorile ei, că suntem bogați, că nu duce în lipsă de nimic, dar nu vedem că în plan spiritual suntem niște ticăloși, nenorociți, săraci, orbi și goi.
Să încercăm să schimbăm ceva, să nu-l mai tratăm pe Dumnezeu așa cum o facem, altfel vom fi vărsați din gura Domnului, așa cum vedem multe biserici din Europa.
În lume, de multe ori inteligența merge mână în mână cu coruptia. Iar cu cât este mai mare inteligența, cu atât este mai mare vina și plata pe care o are de dat cel în cauză.
Cred că două printre cele mai importante cărți din istorie sunt: Republica lui Platon și Cetatea lui Dumnezeu, a lui Augustin.
Republica lui Platon a influențat sistemul politic și administrativ chiar i.Hr. și d. Hr. până astăzi, de la aristocrație până la tiranie variază toată lumea.
Augustin însă, prin Cetatea lui Dumnezeu, a influențat chiar mai mult: sistemul papal s-a consolidat din această carte timp de mai bine de 1000 de ani, iar reforma protestantă, care continuă și astăzi, s-a sprijinit masiv pe scrierile lui Augustin.
Când turnul din Diluan a căzut peste niște oameni și omorât în Biblie, Isus a spus: „Dacă nu vă pocăiți toți beți pieri la fel.”
Cu toate acestea, astăzi după întâmplarea nefericită din Nepal, chiar și evanghelicii tind să nu se gândească la păcatul oamenilor din zona aceea, ci cu o compasiune fatarnica, se gândește că e o pură întâmplare.
Ar trebui să ne certăm mai lesne in astfel de situații, pentru că păcatul este peste măsură de mare pretutindeni.
El este un guru indian care spune că el trăiește din umanitatea lui, nu dintr-un cod de reguli.
La prima afirmație răspunsul ar fi că poate face tot ce voiește, dar că în funcție de ceea ce face vor fi consecințe.
Dacă face binele bine va fi primit, dacă face răul rău va fi primit.
Iar acest lucru nu se numește karma, ci este mâna lui Dumnezeu care dă fiecăruia după faptele lui.
El nu este suma sentimentelor lui, a gândurilor lui etc.
El nu este suma tuturor gândurilor lui și a sentimentelor lui, ci și le poate alege care să fie ale lui.
Dar după ce a ales nu se mai poate dezice de ele, ci va primi răsplata pentru ceea ce a ales.
Nu se poate detașa la nesfârșit să fii independent, să nu fie responsabil, liber de orice consecințe. Omul nu poate face lucruri față de care să nu fie responsabil. Asta este ceea ce încearcă să realizeze, nu se poate.
Acum 300 de ani în India milioane de indieni căutau iluminarea prin peșteri pe unde puteau.
În perioada aceea englezii mergeau la ei, puritanii englezi spuneau că sunt iresponsabili și leneși.
În cultură indiană se presupunea că ei caută divinitatea și că merită să primească din cerșit mâncare.
Sensul este că ei ne apropie de divinitate iar societatea îi întreține.
Hristos ne învață altceva, cine nu muncește nici să nu mănânce. Apropierea de divinitate presupune a fi un cetățean bun în țara ta În primul rând.
Sadhguru se poartă de ca și când Dumnezeu nu s-ar fi manifestat pe pământ. S-a manifestat în Isus Hristos, dacă poate să dovedească contrariul, atunci să vorbească, dar până atunci este un uzurubator.
Toate au fost create prin cuvânt. La fel este și azi.
Domnul Isus spunea: (Mat 15:19) „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.”
Când noi dormim creierul își organizează memoria, adică mintea noastră. De aceea pe monitor noaptea creierul are o activitate intensă.
O parte sortează informația.
O altă parte înțelege informația.
Și o a treia parte o integrează în drive, in memoria minții tale.
Când noi punem în minte informație aleatorie, se nasc: gânduri rele, curvii, ucideri, cum spune Domnul Isus.
Dar dacă noi punem în mintea noastră cuvântul lui Dumnezeu dimineața și seara și rugăciune, atunci se va naște în noi dragoste, bucurie, pace, îndelung răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, înfrânarea poftelor. Galateni 5,22.
Cuvântul îți de odihna, pace și putere. Cuvântul îți de lumină și înțelepciune. Cuvântul este adevărată sabie in armura spirituală. Fără cuvânt rugăciunea poate fi firească, și deci, fără putere.
Omul se simte important daca face ceva. Înaintea lui Dumnezeu este în situația să nu poată face ceva satisfăcător. El poate să primească doar îndurarea lui Dumnezeu, sau sa fie pierdut pe vecie. Aceasta este situația omenirii pentru moment.
Budismul spune că imperfecțiunea ne aduce aminte cum e perfecțiunea. Așa este, dar nu este o justificare pentru rău ca să existe, iadul va sluji în felul acesta veșnic.
Totuși cred că budismul voia să justifice existența răului alături de bine. Nu credeți? Ei spun că acestea coexista. Acest lucru nu este adevărat. Coexistența lor nu e egală ca în Yang Ying. Ci așa cum e raiul și iadul.
Îndrăznește să iubești pe Dumnezeu mai mult decât familia ta, în felul acesta nu o neglijezi, ci o securizezi.
(Luca 14:26) „Dacă vine cineva la Mine și nu-i urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.”
Oare nu acesta este motivul pentru care unii își compromit familiile?
În privința învățământului de astăzi, personal am avut mai multe experiențe negative decât pozitive. Am avut însă și cazuri pozitive, dar mai rare. Sunt profesori care îți rămân pilde pe viață.
Sunt profesori, din păcate, care sunt epuizați psihic și nervos și apelează la metoda “diabolos”. Care o știți, în Imperiul Roman, era un om angajat să împiedice la competițiile sportive pe cel bun, ca să câștige cel care aveau ei interes, pentru a câștiga banii acelor competiții. Acel om care era poreclit “diabolos” trebuia să se ascundă pe sub tribune cu o prăjină lungă, și când venea atletul cel bun, îi scotea prăjina înaintea picioarelor, cădea și până să se ridice și să revină, celălalt câștiga competiția și în felul acesta se făceau lucrurile.
Aceasta este metoda care o practicau cei mai mulți profesori in experiența mea. Cum te prindea nepregătit, neatent, ca greșești, se descărca pe tine de toată frustrarea și nemulțumirea pe care o acumulase până atunci, și o făcea educativ in fata clasei.
Și eu sunt un dascăl de suflete, am dreptul sa vorbesc despre educație. Degeaba îl înveți pe om gramatică dacă nu-l înveți și respectul de oameni. El este ruinat fără respect, el nu va fi om niciodată fără așa ceva. Degeaba îl înveți istorie, dacă nu îi inspiri și teama de Dumnezeu, altfel îl condamni să o repete. Degeaba îl înveți matematica, dacă nu-l înveți și bunele maniere. Altfel toate calculele lui în viață vor fi ruinate.