A mai trecut un an! A fost și bine, a fost și greu, însă cine are urechi de auzit, în fiecare an devine mai înțelept, mai cunoscător de Dumnezeu și mai cunoscator de sine. Știm că Dumnezeu nu dă mai mult decât putem duce, așa că să fim mulțumitori! Nu este nimeni care să lucreze pentru Dumnezeu și să piardă ceva. Cu cât este mai mare suferința, cu atât este mai mare răsplata în cer. În mare, în viață sunt doar două căi: fie te lași biruit de rău, fie biruiești răul prin Hristos. Restul este neseriozitate. Unii spun că „vine o vreme când și înțeleptul tace” (Amos 5,13). Nu cred că e întelept să cităm acum acel cuvânt. Cred că cine nu lucreaza acum pentru Dumnezeu, nu o face dintr-un singur motiv – nu se rezolvă pe sine. Nu exista chei spre fericire, ușa e mereu deschisa, Hristos!
La multi ani, si un an plin de har va dorim tuturor!
Cu drag, Florin si Cristina Stoica

„Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!” Marcu 9,23.

Matei 15:19 „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. „

Odată un om mergea cu mașina pe un câmp noaptea. De odată aude un zgomot ciudat la o roată la mașină. Oprește, se uită, și roata era desumflată. El a dat slavă lui Dumnezeu că nu era pană. Spunea el: „Am nevoie de o pompă, doar să o unflu și este gata!”. Se uită în jur și în depărtare vede o casă cu lumină în ea. Deci pornește la drum pe jos. Își spune: „Voi merge să îi cer o pompă! Trebuie să aibă o pompă în casă! Dar dacă nu va vrea să imi dea? Va spune că nu poate să o dea, că pot peleca cu ea. Totuși, voi merge, nu am încotro. Trebuie să îl rog frumos! Îi voi spune că îi dau zălog ceva, că am rămas în drum, că sunt om de treabă.” Între timp se apropia de casă. El se gândea: „E noapte, sigur nu o să vrea să îmi dea pompa, nu știu dacă îmi va deschide ușa. Dar voi insista, îi voi spune că e singura mea soluție” În final ajuge la ușa omului, bate la ușă, acesta îi deschide, și omul nostru spune: „Nu îmi trebuie domnule nici o pompă! Ține-o, mă descurc și fără ea, o să schimb roata la mașină!” Se întoarce și pleacă. Omul din casă a rămas uimit la ușă de ce auzea și vedea.

Uite așa reușesc unii să nu realizeze multe lucruri în viață, gândind totul rău în mintea lor, fără să mai ia probe din teren, să consulte realitatea. Terenul, viața, este cu totul supusă gândurilor lor.

Iată cum se formează răul. Omul acela ar fi putut să îi dea pompa, dar negativismul din om, a creat condițiile ca să nu se mai poată obține nici un bine, ba încă omul îl acuză pe celălalt de lucruri care sunt în mintea lui, și nu neapărat și în viața acelui om. Ce nefastă e prejudecata, generalizarea, gândirea ușoară, negativă.

Răul din inimă vine, dacă reușești să schimbi inima, să nu mai clocești răul în ea, ci să meditezi la Adevăr, atunci vei putea să schimbi și pe cei din jurul tău, măcar că ei sunt răi. Prin binele care va țășni din inima ta îi vei câștiga și pe ei după cum îngăduie Dumnezeu.

Schimbă inima, schimbă gândurile! (prin Cuvântul lui Hristos)

Un naturalist a luat odată o gogoașă a unui fluture și a ținut-o luni de zile în laboratorul său, sperând să vadă cum va ieși fluturele la timpul potrivit. Gogoașa era de forma unui flacon cu o mică deschizătură la gât, pe care urma să iasă fluturele. Diferența mare între deschizătura îngustă și mărimea fluturelui îl făcea pe naturalist să se mire cum va putea ieși insecta din închisoarea sa. A venit, în sfârșit, ziua respectivă, și toată dimineața omul a urmărit lupta insecte. Se pare că nu va reuși nicidecum. Lupta de a se elibera din cocon, forțează fluidele din corpul insectei să se îndrepte spre aripi și îi dă astfel posibilitatea să zboare. Naturalistul însă nu știa acest lucru, și ajungând la capătul răbdării, a decis să ajute puțin lucrurile. Cu vârful unei forfecuțe, a tăiat cu grijă țesătura de la gâtul gogoașei, ca să facă ieșirea un pic mai ușoară. Imediat fluturele a ieșit afară cu mare ușurință. Dar naturalistul a urmărit în zadar să vadă cum se întind și se strâng aripile. Ele nu s-au întins niciodată. Nerăbdarea sa și bunătatea sa necunoscătoare a mutilat fluturele. N-a devenit nimic altceva decât o creatură nedezvoltată, târându-se cu greu în scurta lui viață, pe care ar fi trebuit să o petreacă zburând prin aer cu aripi de curcubeu.

Întotdeauna constituie o greșeală să grăbim lucrarea lui Dumnezeu. El are propriile Sale răspunsuri pentru aparentele Sale întârzieri. Noi să așteptăm cu răbdare!

sursă foto

Romani 12:21 „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine. „

Toți oamenii au în ei și lucruri bune și lucruri rele. Dacă vrei să îl vorbești de rău, ai ce să spui. Dacă vrei să îl vorbești de bine, din nou ai ce să spui. Depinde dacă vrei să îi faci bine sau rău.

Pavel ne spune să biruim răul prin bine. Asta înseamnă să ne folosim de lucrurile bune ca să le biruiască pe cele rele. Se poate face și invers. Te poți folosi de cele rele ca să le biruiești pe cele bune.

Când un om tot spune despre un alt om că este rău, acest lucru nu este în regulă.

Când un om spune despre cineva că a greșit, dar o face cu pace, și se folosește de lucrurile bune ale acelui om ca să îl ridice, el are inima bună și face dreptate.

Ce înseamnă să folosești binele ca să birui răul, să birui răul prin bine? Vedem o demonstrația la Domnul Isus în apocalipsa. Acolo El spune mai multe lucruri bune despre anumite biserici, și mai puține lucruri rele. Atunci balața o înclină înspre bine. Biserica aceea era puternic încurajată să rezolve răul care era în minoritate și să facă binele.

Când birui binele prin rău? Atunci când spui mai multe rele și mai puține bune. În felul acesta descruajezi binele din acel om, îl faci să creadă că el este rău. Sau cum fac unii, spun numai rău despre alții. Acest lucru este o agresiune. Mustrările se fac într-un anume context, trebuie să fi în autoritate, trebuie să fi responsabil de lucrul pe care îl spui. Sunt și cazuri mai grele când oamenii nu au lucruri bune am putea spune, dar acolo trebuie multă consistență și gravitate ca să încerci să îl ridici din situația lui, și nu să tratezi ușor acel caz.

Putem spune despre un om că este nemântuit, dar să îi vestim evanghelia cu dragoste! Putem spune despre un om că nu e chemat la o slujbă, dar să îi arătăm slujba potrivită! Putem să spunem despre om că are o patimă, dar să îi arătăm calea cu credință!

Matei 12:35 „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. „

 

În perioada aceasta am primit câteva cărți cu ilustrate din viața Majestății Sale Regelui Mihai I al României și despre istoria regalității în România. Am fost marcat și impresionat de Majestatea Sa Regele Mihai în special, văzând cât de iubit de țară este. În 1992 i s-a permis să vină în țară, pentru că trebuie să știm că și după revoluție accesul lui în țară era interzis, până în 1997 când i s-a redat cetățenia română. Dar în 1992 de Paște i s-a permis să vină în țară, și la București a fost întâmpinat de un milion de oameni. Acesta era un record absolut. Niciodată în București nu s-au strâns atâția oameni în stradă. Autoritățile s-au speriat. Regele însă în câteva zile a părăsit țara, fără a crea neliniști autorităților.

În timp ce citeam aceste materiale, presa anunța că Majestatea Sa Regele Mihai I a murit.

În continuare citez un material scris de fratele pastor Vasile Taloș, despre contribuția Regelui Mihai pentru noi credincioșii baptiști din România.

 

În aceste momente de doliu, noi, credincioșii baptiști din România suntem datori să aducem OMAGIU cu deosebită recunoștință memoriei Majestății Sale, Regele Mihai.

În 1940 a fost interzisă activitatea religioasă a baptiștilor din România și a altor confesiuni religioase. În 1942, baptiștii au fost scoși în afara legii, bisericile închise, sigilate și trecute în patrimoniul altor culte religioase recunoscute; credincioșii amenințați cu deportarea în Transnistria; mulți au fost arestați, bătuți și obligați să renunțe la credința lor.

Prin Decretul-Lege nr. 553 din 31 Octombrie 1944, Regele Mihai a acordat libertate de credință și recunoaștere oficială Cultului Creștin Baptist din România. Considerăm că regele Mihai a fost cu adevărat regele tuturor românilor.

Dorim mângâierea lui Dumnezeu pentru familia regală și pentru toți cei ce simt cu adevărat pierderea Majestății Sale!

Pastor, Vasile Alexandru Taloș

Pe data de 14, 15, 16 decembrie vor fi zile de doliu național.

“Violența este ultima măsură a incompetenților” Regele Mihai I