Joh 15:5 „Eu sînt Viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.”

Întrebarea importantă este: „cum rămâne El (Domnul Isus -cuvântul) în noi?” În limba greacă, limba în care a fost scris Noul Testament,  avem doi termeni pentru cuvant: „logos” = cuvant, declarație, revelație; şi „reima” = spunere, precizare, caz. „Logos-ul” îl avem cu noi în telefon oricând şi îl putem consulta ca pe o binecuvântare în orice clipă, dar „reima” avem doar atunci când credem personal şi cu adevărat în Dumnezeu, este un caz special, personal, o precizare într-un caz anume. „Reima” este cuvântul pe care n-il dă personal Dumnezeu nouă în conformitate cu „logosul”. „Reima” este incredințarea noastră personală de la Dumnezeu. Când cineva are aşa ceva, el se poate ruga şi va primi de la Dumnezeu ce a cerut. Aceasta ține de relația noastră personală cu Dumnzeu, ține de ascultarea noastră de El în Duh şi Adevăr. „Logosul” îl are oricine, „reima” numai cei curați, acei ce cunosc pe Dumnezeu. „Reima” are putere, „logos” e slovă moartă, „reima” este glasul Duhului Sfânt în conformitate cu „logosul”, şi acesta (reima) dă viață, dă putere. 2Cor. 3,6.

Cred că am spus destul

Pentru Dumnezeu toata istoria tumultoasă a acestei lumi este ca o furtună într-un pahar cu apa. Este ok. El nu este depăşit de asta. Când te apropii de El prin rugăciune, prin Cuvânt si prin viața în general, atunci începi să simți şi să experimentezi din ce în ce mai mult realitatea pe care am descris-o la început.

În viata nu pierzi niciodata nici un prieten adevărat, ci doar în anumite situații îți dai seama de cine îți este prieten cu adevărat. Dacă totuşi se întâmplă ca un prieten să-ți fie înşelat, fii liniştit, se va întoarce şi se va revanşa, după asta se cunosc prietenii adevărati.

„El da tarie celui obosit, si mareste puterea celui ce cade in lesin” (Isaia 40:29).

„Veniti la Mine voi toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da ohihna” (Matei 11:28).

„De aceea noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru din afara se trece, totusi omul nostru din launtru se inoieste din zi in zi” (2 Cor. 4:16).

Dacă Dumnezeu ne cere să ne rugăm pentru dregători, asta implică respectul lor şi votarea lor. Dacă spuneți că nu aveți ce vota, vă spun să îi judecăm omeneşte, nu dumnezeieşte, pentru că nu sunt zei, şi să alegem răul mai mic. Dacă nu vom vota, răul mai mare va câştiga, apoi vom munci mai mult şi mai greu pentru existența noastră.

„Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii de bine să nu facă nimic”

Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ce avem. Să facem însă ce trebuie cu ce avem, nu e suficient să știm ce avem și să punem bine!

Afară de Lege, eu cred că prin Evanghelie noi putem câștiga pe alții pentru Dumnezeu. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, în ea este putere de multiplicare, de îmbogățire în cele din urmă.

Doamne ajută!

14.700 de evrei au murit de urgia Domnului pentru ca iar cârtiseră, iar Moise a spus lui Aron să ia cădelnița cu foc de pe altar şi tămâie şi să mearga în popor să facă ispăşire. Aron în mod iscusit s-a aşezat între cei morți şi cei vii, şi aşa a încetat urgia. Aceasta este mijlocirea! Focul si tămâia reprezintă rugăciunile sfinților. Să ai curajul să te pui în bătaia focului lui Dumnezeu pentru oameni în rugăciune, aceasta este lucrarea de mijlocire pentru salvarea altora.

Doamne ajută la cât mai mulți mijlocitori!

De multe ori mă uitam la pilda celor zece fecioare și mă gândeam că trebuie să am untdelemn în candela, adică să am Duhul Sfânt. Însă ce văd acolo este că toate erau fecioare și toate aveau untdelemn, însă nu toate aveau destul. Unele aveau jumătate, altele trei sferturi. Ca să reziști până la miezeul nopții, trebuia să ai candela plină. De aici apelul la pasiune, adică să fim plini de Duhul Sfânt, nu trei sferturi. Și cel care are o măsură anume mărturisește pe Hristos, dar la un moment dat se stinge. Cel ce este plin de Dumnezeu, acela nu se stinge niciodată, el mereu caută modalități noi de a face același lucru străvechi și sfânt – să vestească Eveanghelia. Un sfânt caută mereu poarta de scăpare, pentru că știe că nici o încercare nu este vără mijloc de ieșire.

Pasiunea este ceea ce va face diferența în zilele din urmă, să nu umblăm cu unități de măsură în vremurile acestea, avem o singură normă: ”Plinătatea!” Să fim plini de Dumnezeu și atunci vom reuși, numai atunci!

Doamne ajută!

sursă foto

Când te rogi să nu fii rigid în rugăciune, pentru că Dumnezeu nu răspunde decât la rugăciunile conforme cu voia Lui și înțelepciunea Lui perfectă. De obicei noi suntem departe de gândirea Lui, de aceea fii maleabil în rugăciune după Cuvântul Lui. Lasă-l să te direcționeze când te rogi, nu fi rigid și nu te opri. Vezi rugăciunea lui Samuel cu Saul, a lui Pavel cu țepușul din carne s.a. Când Dumnezeu răspunde exact la rugăciunile noastre, de multe ori o face ca să ne dea o lecție. Roagă-te cum trebuie!

Noi pentru ce ar trebui să ne bucurăm?

O bandă de hoți vroiau să spargă o bancă, așa că trimite un sol să inspecteze banca. Se întoarce și spune: ”Este foarte greu să atacăm această bancă, este bine păzită, și fiecare jandarm stă la locul lui, nimeni nu lipsește de nicăieri.” Stă și se gândește bine șeful bandei și spune: ”Știu ce avem de făcut!” Și au luat un tinerel care vindea ziare, l-au plătit să intre în bancă și să începe să strige ca lumea să cumpere ziarul lui. ”Hai la ziare! Hai la ziare! Un om informat, e de două ori înarmat! Cine-i bine informat nu mai poate fi manipulat! s.a.” Au venit jandarmii politicoși la el, (dar și naivi) să îi spună cu frumosul că nu acolo trebuie să vândă el ziare (de ca și cum pe el nu îl ducea capul că așa trebuie să fie). Băiatul isteț a început să sară ca o capră prin bancă strigând pentru ziarele lui până ce nici un jandarm nu mai era la locul lui și era o gălăgie de nedescris. În timpul acesta hoții au operat în zona lor și au spart banca cu succes.

Ce vreau să spun cu asta? Exact așa procedează cel rău când vrea să fure suflete dintr-o adunare, crează o hărmălaie, așteptând ca jandarmii, lucrătorii, păstării, liderii, să plece de la locul lor. El, cel rău, nu poate face nimic cât timp toți ”jandarmii” sunt la locul lor. El poate orera doar atunci când în naivitatea lor lucrătorii se iau după ”vânzătorii de ziare”. Și aici vorbe ca aceastea ”cel mai înțelept cedează primul”, ”fac ce a făcut Avraam cu Lot” nu exprimă decât ignoranță și lipsă de pricepere spirituală, lăsând locul gol pentru ca cel rău să piardă suflete.

Doamne dă înțelepciune!

PS această ilustrație o spunea Sabina Wurmbrand odată fratelui Brânzai când acesta trecea printr-o încercare.

sursă foto

Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Nimic nu este prea mult sau prea greu cand ne uitam la slava viitoare.

Doamne ajuta!

Adesea am auzit spus în mod ușor la adresa lui Dumnezeu că El a împietrit inima lui Faraon. Este adevărat că Domnul a ajuns să împietrească inima lui Faraon, dar când face asta Dumnezeu? Nu arbitrar, nu împotriva dreptății. Dacă ne uităm în Exod vedem că primele șase ori faraon și-a împietrit singur inima, apoi Dumnezeu i-a împietrit-o de două ori, apoi iar și-a împietrit-o el singur, după care iarăși Domnul odată.

De aici învățăm ceva: Dumnezeu nu împietrește inima nimănui arbitrar și mai ales de-o dată, ci el face asta după multă stăruință în rău a celui în cauză. De aici și marea lecție a căderii finale, niciodată nu vine de-o dată, ci în urma multor căderi și renunțări mici pe parcurs, azi un pic, mâine un pic și în final Dumnezeu te face să vezi ce ai realizat.

El nu este nedrept și nici părtinitor. Noi am nimici din prima un astfel de om, Dumnezeu nu este ca noi, ci El are o îndelungă răbdare, dar la final fiecare își va plăti faptele.

sursă foto

Încrederea este un lucru esențial în viață. Nu poți trăi fără să ai încredere în ceva, în cineva, este ca și cum nu ai nici un punct de sprijin, iar dacă ai încredere în ceva sau cineva fals, iarăși este o problemă pentru că risipești timp investit.

Biblia spune: ”Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui.”  (Proverbe 26:25) Se spune că cei ce vorbesc pe tonuri joase câștigă mai repede încrederea decât cei ce vorbesc pe tonuri înalte, (atenție adolescenții creștini!) pentru că vocea jasă relaxează și devi mai linistit, receptiv și de aici senzația de bine și încredere. Cei care vorbesc pe tonuri înalte pierd teren, vocea înaltă irită, pierzi concentrarea s.a. Puțini realizează aceste lucruri. Se spune că piesa lui Elvis ”Love me tender” a câștigat pentru că este una din cele mai joase melodii create și liniștite, se adaugă bineînțeles și talentul cântărețului. Însă în ce privește adevărul, această treabă cu vocea nu are nici o valoare !?! Gândiți-vă la instanță. Deși în lumea noastră, mai ales a noastră post modernistă, adolescenții, tinerii și tot mai sus urcă vârsta celor ce se iau după auz, după fire, după carne. Apoi pierd ani din viață pentru că s-au încrezut o clipă într-o voce așa de calmă, încrezătoare, linistită, și m-a făcut să mă simt așa de bine…

Care este realitatea, care este adevărul? Cum trebuie să ne orientăm în viață? Dumnezeu ne spune să nu ne încredem în om din oficiu, așă că treaba cu vocea cade – Ieremia 17,5. Cred că aici a pierdut Moise în fața lui Core, Dotam și Abiram. Aceștia din urmă se pare că erau buni de gură, iar Moise poate că încă mai gângăvea. Totuși Dumnezeu a arătat în mod elocvent adevărul. Un indicator important în treaba aceasta sunt iudeii din Bereea, ei verificau cu Scriptura tot ce li se spunea. Fapte 17,11. Nu trebuie să fim sceptici față de oameni, deși realitatea ne împinge aici regulat, trebuie să ne stăpânim și să nu facem asta, pentru că atunci nu avem cum să nu ne izolăm și să regresăm social, oricât de politicoși și zâmbăreți am fi. Trebuie însă să verificăm cu scriptura tot ce ni se spune, tot ce învățăm, orice îndrumare de undeva, cumva. Pentru că adevărul are de a face cu Scriptura și el trebuie ferificat constant. Cel rău este specialis în a falsifica adevărul, așa că nu ne putem lua după ce se pare, trebuie să verificăm și medităm adânc asupra Adevărului, pentru ca să investim bine anii vieții noastre, să acumulăm cât mai constant și în felul acesta să ne îmbogățim dpdv sufletesc.

De ce ades mi-e dat pe cale
Sa-ndur dureri si fel de fel,
De ce-s lovit adesea oare?
Eu nu-nteleg, dar stie El!

Cand cunoscut-am Adevarul
Si vrut-am sa spun despre El,
Silit am fost sa tac adesea …
De ce-i asa, o stie El!

Din painea mea am dat altora
Fari sa ma tem ca ma insel.
Rasplata? M-au lovit cu pietre …
De ce-i asa, o stie El!

Cand m-am luptat cu valul vietii
Si cand era s-ajung la tel,
Ma vad cu barca rasturnata …
De ce-i asa, o stie El!

Cand moartea lupta pe-ndelete
Sa rup-al dragostei inel,
Raman copii sarmani pe drumuri …
De ce-i asa, o stie El!

Greu apasat privesc adesea Calvarul,
Crucea si pe Miel;
De ce sunt lacrimi fara vina,
Eu nu-nteleg, dar stie El!

Cand mi-am trait mereu viata
In curatii de porumbel,
Stropit am fost cu murdarie,
De ce-i asa, o stie El!

Eu nu-nteleg, dar cred intr-una
Si cred cu patima si zel,
Ca multe din ce mi se-ntampla
Nu le-nteleg, dar stie El!

Si cand ajunge-voi in ceruri,
Cu Domnul, in al Sau Castel,
M-oi intreba: Cum de-s acolo?
Raspuns la toate-mi va da El!

Simion Cure

Domnul ne spune să fim înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.

Despre Hercule cei mai mulți știu despre cele doisprezece încercări de moarte și cum în mod eroic le-a trecut pe toate. Puțini însă se gândesc sau știu de actul nebunesc care l-a determinat să lupte cu aceste doisprezece încercări, ca și cu niște mătănii prin care el avea să își spele păcatul care la făcut la începutul vieții sale, să își capete pacea. El era un om căsătorit și avea doi fii. Hera soția lui Zeus a trimis peste el o nebunie astfel încât el și-a ucis singur soția și copii. Când s-a trezit a fost rupt de durere, și cele doisprezece încercări, nu au făcut decât să îi răcorească sufletul pătat de nebunia lui de la început, în final găsindu-și pacea.

Acum învățătura. Noi facem anumite lucruri necugetate, nebunii curate. Dacă nu le recunoaștem, putem să ne prefacem noi în sfinți cât vrem, nu progresăm, nu avem har. Dacă le recunoaștem, căpătăm acea energie lăuntrică pe care vrea să o transmită legenda lui Hercule, pentru a trece peste cele mai cumplite încercări din viață.

Oare nu așa a fost viața apostolului Pavel într-un sens? Și Moise știa ce făcuse de mult în Egipt. David a fost mult mai determinat în Psalmul 51 după căderea lui, iar sfântul Augustin a influențat un creștinism întreg, fiind impulsionat de lupta pe care o avusese cu patima lui nebună. Dacă ne vedem nebunia cu adevărat, atunci putem să mergem liberi și cu inimă după Dumnezeu. Cât timp ne înșelăm singuri că suntem cum se cade, nu putem înainta bine.

Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.  (Romani 3:23)

sursă foto