Am văzut dezbaterea care circulă pe internet despre muzica creștină.

Au fost argumente aduse din Psalmul 56, în care se spune că trebuie cântat cum se cântă „Porumbel din stejari depărtaţi”. Și aici s-a sugerat ideea că David a luat muzica lumii de atunci și a pus-o pe textul Psalmului 56 cântat la Templu. Răspunsul aici este că Israel era sub teocrație, tot ce se cânta în Israel era în ideea ascultării de Dumnezeu, amintiți-vă de învățătura lui Moise pentru tot Israelul: (Deut 18:13) ”Tu să te ții în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tău.” Nu putem argumenta aici că nu toți erau inspirtați, da nu erau, după cum este nici în bisericile noastre astăzi, dar unii erau. Nu era muzică de la canaaniți, nici de la hetiți. Era muzică inspirtată, dar nu prin David, era în Israel.

Acest lucru nu se poate aplica astăzi în țările lumii, pentru că nu sunt teocratice. Muzica are un conținut etic, o stare de spirit, care chiar dacă nu se vede ca în matematică, deși muzica este matematică, muzica s-a dovedit că are efecte specifice în funcție de ritmul ei, spre exemplu:

• muzica unde se imită ritmul inimii, cum este muzica pop, excită. De aceea în piesele pop ale lumii contemporane vedem adesea scene lascive.
• muzica unde se menține un ritm contrar ritmului inimii, irită, enerzează, cum este ritmul muzicii rock. De aceea uneori la acest gen de concerte este violență.
• muzica creată sub influența drogurilor induce acea stare ascultătorilor lor, chiar îmbie la acest lucru, cum sunt unele piese Beatles. La fel este și muzica de petrecere și băutură.

Deci muzica creștină trebuie să știe aceste lucruri, muzica transmite o anumită stare de spirit, ea are o etică a ritmului. Muzica creștină trebuie să aibă această etică.

O mamă avea două fete. Una era agreată de ea, alta nu. De multe ori conștiința o cerceta că nu este bine ce face, că trebuie să se schimbe. Odată, mama era în camera ei și dintr-o dată a auzit sunete în camera de alături. A strigat: ”Este cineva acolo?” La care fata nepreferată a răspuns: ”Nu! Sunt doar eu.”

În realitate fata a exprimat: ”Nu este cineva important acolo…, dar este cineva, nu așa de important, eu, fata mai puțin dorită”.

Mama a înțeles imediat mesajul dureros al fetei care se simțea respinsă. A fost zdrobită în inima ei de răspunsul fetei, a mers la ea și a îmbrățișat-o plângând, cerându-și iertare pentru comportamentul ei. De atunci relația lor s-a îmbunătățit semnificativ.

---

Să nu nedreptățim pe nimeni, în mod conștient, niciodată. Lucrul acesta în suflet se resimte cu multă greutate și cu un efect foarte puternic.

• Un caz real cules de la un curs de consiliere.

”Treaba unui lucrător creștin din zilele noastre este ca a unuia care încearcă să scoată o mână caldă de lacrimi de la o statuie de marmură siciliană. Măcar că este așa, totuși prin harul lui Dumnezeu el va reuși să își facă lucrarea”

Adaptat după C. H. Spurgeon

* C.H. Spurgeon, Calea mantuirii, Magna Gratia – 2019.

(2 Timotei 3:16) ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

Ce crede Dumnezeu despre tine este mai important decât ceea ce crezi tu însuți. Important este să studiezi ce crede El despre tine!

Credința este ca:

Apa – trebuie să intri în ea ca să înveți să înoți. Trebuie să intri în Cuvânt, ca să înveți să crezi. (Rom. 10,17).

Bicicleta – trebuie să înaintezi ca să îți poți ține echilibru. Dacă nu lucrezi, credința nu poate sta mult pe loc fără să apară desechilibru. (Iacov 2,26).

Mâncarea – trebuie să o mănânci tu ca să ai parte de ea. Credința părintelui nu este suficientă, a anturajului, trebuie să o ai personal ca să își facă efectul asupra ta. (Marcu 16,16).

Trupul – cu trupul vezi un mâr, îl apuci, apoi îl mănânci. Prin credință îl vezi pe Dumnezeu din Cuvânt, prin credință apuci o promisiune, și ea ajunge să se împlinească în viața ta, apoi începi te hrănești cu ea. (Marcu 11,24).

Una din marile provocări ale secolului nostru este tehnologia (Telefon, tabletă, laptop, tv).

Cunoști că ea începe să te domine, să devii dependent dea ea atunci când:

• Te scoli și te gândești cine ți-a mai dat like (oamenii te apreciază chiar dacă nu dau like).
• Simți că vibrează telefonul, și te uiți și nu vibrează (nu trebuie să dai atenție tehnologiei mai mare decât celor din jur).
• Te temi că pierzi popularitate (mai importantă decât popularitatea e dreptatea, voia lui Dumnezeu, să fii în ea).
• Te gândești că nimeni nu mai citește ce scrii tu (cânt ai ceva important de spus, acest lucru în sine e valoros, fluctuația cititorilor este o chestiune de vremuri și împrejurări).

Ce trebuie să faci?

• Stebilește clar: hrana, odihna și cititul.
• Stai cu Dumnezeu zilnic în rugăciune, cuvânt, părtășia cu frații.
• Închide poarta (închide ochii când e ceva nepotrivit, inchide calculatorul, pune telefonul jos, nu sta mult în prezența lor).
• Fă un program stabil.

Timpul e cea mai mare valoare, nu banul. Banul îl recuperezi, timpul nu îl mai poți recupera.