Sfințenia diferă de justificare

  • Prin justificare, păcatul este plătit.
    • Prin sfințire, păcatul este dat morții.
  • În justificare, harul asigura acceptarea păcătosului.
    • În sfințenie, harul dă putere păcătosului să reziste biruitor în ispită.
  • Justificarea este hotărâre în cer.
    • Sfințenia este acțiune pe pământ.
  • Justificarea ne dă dreptul la fericire eternă în cer.
    • Sfințenia ne face să slujim cerul pentru fericirea eternă a altora.
  • Justificarea ne schimbă starea.
    • Sfințenia ne schimbă caracterul.
  • Justificarea este perfectă de la început la sfârșit.
    • Sfințenia este imperfectă de la început la sfârșit, măcar că crește continuu.
  • Justificarea nu dovedește sfințenia.
    • Sfințenia dovedește justificarea.

Plumer William

”Mâi întâi” – la început de an

Mai întâi scoate bârna din ochiul tău.. (Matei 7,5).

  • ca să vezi deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

Mai întâi du-te și te împacă cu pârâșul tău.. (Matei 5,24).

  • și apoi adu-ți darul la altar.

Mai întâi caută împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.. (Matei 6,33).

  • și toate aceste lucruri ți se vor da pe deasupra.

Mai întâi curăță partea dinăuntru a paharului.. (Matei 23,26).

  • și atunci partea de afară va fi curată.

Luigi Mițoi

Viziunea pastorului Vasile Taloș – interviu

Pastorul Vasile Taloș, a fost unul din puținii pastori care au fost eficienți atât înainte de revoluție, cât și după revoluție. După revoluție, dânsul a ridicat o biserică mare în București – Biserica Baptistă Bunavestire. Pastorul Vasile Taloș a fost un vizionar. Pun acest interviu despre viziunea dânsului de lucrare, pentru cei ce au urechi de auzit și vor să îi ducă mai departe viziunea.

P.S. la început sunt zgomote datorită contextului din întâlnirea bisericii, dar apoi este liniște.

Pe urmele rugăciunilor

Să ne rugăm pentru fratele Daniel Brânzei!

B a r z i l a i - e n - D a n

La secția de urgență unde am ajuns azi, le-am spus celor ce ma ingrijau:

“Mă rog pentru voi de un an de zile și iată-mă că acum am eu nevoie de voi. Sunt păstor și ne rugăm cu biserica sistematic pentru cei care îngrijesc în prima linie pe timpul acestei epidemii de Covid. “

M-a surprins răspunsul lor: “Tu ai nevoie de noi doar acum, dar noi avem nevoie de tine întotdeauna. Mulțumim frumos “

+++

Dimineața am lăsat-o pe Daniela la un spital. Seara m-am dus eu la altul. Nu prea sunt paturi. Nu- i opresc decât pe cei mai gravi. Eu n-am fost niciodată un tip grav. Sper să n-am pneumonie și să mă lase acasă.

Tipul acesta de situații sunt cele în care trebuie să te relaxezi, să te detașezi și să te transformi într-un simplu spectator care admiră ce face Dumnezeu. Am învățat-o de la Richard…

Vezi articolul original 16 cuvinte mai mult

„AM ÎNVĂȚAT…

Am învățat că scopul primordial al vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice… Ci să fiu un creion ce scrie povești adevărate, reale, pentru Dumnezeu.

Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt trebuie să îmi fac datoria ca un erou.

Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate!

Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci răul crezând că faci bine, să trăiești în felul lumii crezând că-i ești plăcut lui Dumnezeu.

Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți!

Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu. Nu uita asta.

Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și unde lipsește înțelepciunea, domină prostia.

Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste, credință, speranță.

Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu dragostea lui Dumnezeu.

Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat…

Am învățat că dacă vrei să faci ceva vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză. Și găsim multe.

Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta. Ci ca să putem simți la microscară ce simte El în macrocosmos!

Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul. Veșnicia.

Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine.

Am învățat că viața e de… sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar mai știu că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi. Crede asta!

Am învățat că oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invidioși și răi. Dar oricum ar fi ei, eu trebuie să trăiesc frumos mai departe. Nu aparțin lor, ci Lui.

Am învățat că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit. Sfinții sunt miei trimiși în turma lupilor! Dar nu sunt singuri. Niciodată.

Am învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie, nici debara, nici coș de gunoi.

Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit. Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii „ciuruiți” de/pentru Hristos sunt plini de Cer!
Și asta e binecuvântare în ochii lui Dumnezeu.

Am învățat că oricât de multă durere aș simți, nu trebuie să devin o durere pentru ceilalți.

Am învățat că acolo unde sunt prăpăstii între oameni nu e eficient să ridici garduri. Ci să construiești poduri.

Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Un singur om poate schimba o generație. Mă strădui să împrăști lumina, Domnului Isus, nu a mea.

Am învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de atâta praf. Ce căruță conduci tu? Cât praf face?

Am învățat că orice vârf aș cuceri nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt. Nu renunța prea ușor.

Am învățat că aproape toți oamenii îl iubesc pe Dumnezeu. Dar numai puțini dintre ei se și tem de El. Pentru că nu înțeleg cu adevărat nici iubirea, nici teama. De El.

Am învățat că Dumnezeu nu alege pe oamenii desăvârșiți. Ci îi desăvârșește pe cei aleși. Ca tine și ca mine.

Știu la ce distanță este Dumnezeu de noi. La o îndoire de genunchi!
Și la o alegere a inimii. Nu e mult, dar e tot ce trebuie.

Știu multe lucruri, multe locuri frumoase. Dar maximum de frumusețe este Isus Hristos. Dincolo de El nu mai este nimic. Totul pălește în comparație cu El.
Știu unde mă voi duce, când vine clipa: ACASĂ!

Ce am învățat eu până acum… este că mai am multe de învățat. De la Domnul, Cel care mă iubește, îmi vorbește, mă cheamă pe nume și mă așteaptă să-i răspund și să-L urmez!
Acum, fiindcă mai târziu nu mai depinde de noi. Și poate fi un prea târziu…”

Daniel Zafiris

Noaptea aproape a trecut

(Romani 13:12-14) ”Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții; nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele.”

Cred că nu este nevoie de mai spun cât este de actual acest text. Un lucru vreau să întăresc: îmbrăcarea în Hristos se face prin pocăință și credință, prin încredere totală în lucrarea Lui pe cruce. Nu trebuie să ne încredem în nici un fel în carne (fire), ci trebuie să ascultăm prin credință de tot ce ne cere Dumnezeu.

Doamne ajută-ne în acest an!