Biblia este un „dreptar” (2 Tim. 1,13)! Dacă nu cercetăm (citim), nu avem ce îndrepta, în ce ne orienta! Ce carte citești acum? Asta arata care este domeniul tău de interes, în ce te formezi. Dacă nu citești, probabil ai încetat să mai crești, să mai cercetezi. Este nevoie să citim continuu cărți care ne ajută să ne dezvoltăm potrivit pentru lucrarea pe care o facem. Să fim oameni ai cărții! Să fim oameni mari la minte, nu la răutate. Suntem productivi și eficienți atunci când suntem cuprinși de un lucru. Dacă vrei să fii cuprins de voia lui Dumnezeu trebuie să o cercetezi, să o frămânți în mod liber, consecvent și cu perseverență.

Scopul darurilor Duhului Sfânt este unitatea bisericii și zidirea ei. Iar acest lucru se realizează prin jertfirea și umilința celui care administrează darul respectiv.

Astăzi vedem mulți slujitori care și-au luat darul în serios pentru ei, se slăvesc pe sine, iar în paralel mai umilesc și pe alții.

Aceștia ignoră din ce în ce mai multe cuvinte din scriptură: cuvinte care nu trebuiesc folosite, principii care nu trebuiesc încălcate, etc. Toate acestea le sacrifică pe altarul populismului. Pe slujitorii adevărați îi cunoști după roadele lor. Care sunt acestea? Roada Duhului în caracterul lor, pocăința lor și altora din jurul lor, inveștirea vieții în facerea de ucenici, după porunca Domnului.

Republic de pe – https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2018/10/10/nicopole-redivivus/

====

Nu este cazul să creăm breșe artificiale între comunitățile denominațional creștine. Nu ar ajuta cu nimic și, în perspectiva luptei comune pentru proiecte de viitor care ne unesc, ar fi chiar dăunător.

Totuși, în virtutea zicerii biblice că „celui ce i s-a dat mult i se va cere mult”, nu putem ocoli realitatea că în vreme ce minoritatea neoprotestantă a participat masiv la referendum, majoritatea ortodoxă a dezamăgit.

Această observație nu este în primul rând un reproș ci o constatare obiectivă.

În actualul context socio-religios, dacă Biserica Ortodoxă devine irelevantă în lupta pentru normalitate, atunci lupta este pierdută.

De aceea, interpretați acest articol ca fiind un apel plin de dragoste către acea instituție religioasă care poate face diferența din punct de vedere numeric.

Referendumul a fost un fel de Nicopole redivivus. Am sugerat niște strategii agresiv/pașnice (se poate!) acum 3 ani, avertizând că dacă nu se va proceda așa, șansele unui succes sunt minime. Cu părere de rău, am avut dreptate!

Secvența de mai jos este pertinentă deoarece, deși nu au numărul de prag, neoprotestanții sunt mai compacți și strategizează și gestionează mult mai bine astfel de demersuri. Nu mai insist acum cu privire la cazul Bodnariu…

Nu credem într-o Biserică Ortodoxă ca biserică națională și opresivă, dar este de la sine înțeles că trebuie să-și asume rolul de catalist și mobilizator în lupta pentru adevăr și normalitate! Ar fi un dezastru ca Biserica Ortodoxă să nu rămână pe aceste baricade. Noi suntem gata să rămânem alături de ei…

Sper să fiu bine înțeles.

 

 

Am primit această recomandarea de la Lucian Bălănescu (Plăcerea de a citi într-o eră a distragerilor – Alan Jacobs), îi mulțumesc! O cartea foarte necesară pentru era distragerilor în care trăim.

A fost o carte mai grea, dar importantă, pe final m-a prins mai bine. Face mult referire la carte lui Mortimer Adler „Cum să citești o cate”. Vorbește de ea ca Noul Testament de Vechiul Testament, așa că te simți că lipsește ceva dacă nu o citești înainte pe aceea. Mortimer Adler este un evreu care își scrie cartea tehnic: cum să citești o carte de istorie, de știință, o ficțiune sau poezie. Este deosebit de instructivi, este ABC-ul pentru cartea lui Iacobs. Deși nu spune nimic, suspectez după nume și rabinii din carte, că ar fi din familie de evrei și Iacobs.

Cartea aduce lucruri noi, prin faptul că Mortimer scrie înainte de era digitală, iar Iacobs după. Vorbește lucruri foarte importante, puțin spuse despre distragerea mijloacelor media, digitale de astăzi. Spune de importanta liniștii, de importanta retragerii pentru a fi util când intri între oameni.

Pe final apare un lucru care mi-a atras atenția în mod deosebit. Vorbește de un călugăr englez din Durham, care avea o mare colecție de cărți. Printre concluziile lui erau că Dumnezeu călăuzește oameni corupți și îi ridică prin cărți. Atinge acest aspect prin alte părți în carte, că cititul dezvoltă capacități interne pe care le avem. Acestea sunt foarte sofisticate, făcându-ne în stare de lucruri complicate, dar ele sunt adormite, neutilizate în noi, sunt slăbite de mijloacele media și era digitală a distragerilor, dar sunt activate și dezvoltate de citit.

„Fie ca tribul cititorilor să crească!” Este dorința autorului finală 🙂

Cred că sfatul „gamalielic” al unor intelectuali din România nu se potrivește în acest caz.

Gamaliel spunea preoților în Faptele apostolilor 5:38 „… lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;”

Cei de acum spun: „este o alergătură în vânt, avem alte lucruri mai importante de făcut, este bun pentru varice acest referendum etc.”

Unii intelectualii din România au atitudinea lui Gamaliel, de a nu se implica, muind inima poporului. Cred însă că sfatul lui Gamaliel nu pe potrivește aici, nu e același context. E o fandoseală.

Nu cred că este un moment potrivit pentru o astfel de atitudine din mai multe motive:

Unii spun: „Legea e corectă ce mai vreți să schimbați?!” – Legea este corectă, dar nu unde trebuie! Ea este corectă în codul civil, dar acest cod civil se poate schimba în câteva ore, ca în Franța, și oamenii să nu poată face nimic. Iar asupra codului civil, UE are autoritate. Poate impune anumite lucruri la nevoie. Referendumul vrea că copie legea corectă din codul civil în constituție. Constituția nu poate fi schimbată în câteva ore, ci doar printr-un alt referendum, iar UE nu are autoritatea peste această constituție! Terminați cu expresii de genul „legea deja există, e în van!” Ori sunt intelectuali corupți, care închid ochii, și mai închid și pe ai altora, ori nu înțeleg mersul vremurilor (dar mă îndoiesc).

Alții spun că nu este „politic corect”, de ce nu facem referendum și pentru avort? – Deși au dreptate cu „corectitudinea politică”, totuși este corect referendumul pentru că ține de intuiție politică. Nu știu cine are această inteligență a intuiției politice la noi, dar ea este.

În Germania datorită „corectitudinii politice”, dând drepturi tuturor și la fiecare, imigranții au făcut prăpăd printre femeile nemților într-o seară, mizând pe această „corectitudine politică” nătângă a nemților, la acea oră.

Acum nemții, s-au îmbunătățit un pic, și au preluat de la evrei câteva noțiuni de „intuiție politică”. Adică să faci ceva, pentru că vezi ce urmează, ce vine. Ieși puțin din (pătratul) „corectitudini politice”, dar ca un act de inteligență politică superioară, întâmpinând un eveniment nefast, și nu pentru că nu știi ce faci, pierzi timpul.

Sincer să fiu nu mă tem de LGBT, de ce ar putea să facă în România (educația copiilor, atacul asupra opiniei publice, reformularea legilor s.a.), știu că nu sunt de ignorat; mult mai mult îmi este teamă de ce va face Dumnezeu în România, dacă aceștia intră aici cu acordul nostru (vezi Sodoma, Gomora, Adma și Țeboim; seminția lui Beniamin din Judecători, cetățile romane Pompei, Herculaneum și Stabiae etc.).

Am putea spune că popoarele nu învață lecția asta, decât atunci când trec pe aici. Oare România va trece acest test? Petre Țuțea spunea că românul are discernământ spiritual și inteligență politică. Să dea Domnul să fie un proroc!

P.S. de o săptămână și ceva vizitatorii din diaspora sunt tăiați, scăderea lor este efectiv bruscă, într-o zi. Știe careva să îmi explice?