Domnul Isus când abordează subiectul imoralității în predica de pe munte, așa cum a spus-o și în altă parte, nu o face ca să ne judece, ci ca să vină în ajutor, arătându-ne cum să luptăm cu problema aceasta. A ști cum să lupți cu problema, a o cunoaște este esențial pentru victorie. Deși era caracteristic pe vremea aceea, pentru că îi numește ”un neam precurvar și viclean” probabil puțini știau cum să lupte cu asta, la fel ca și astăzi probabil.

Cum ne ajută Domnul pe noi ca să luptăm cu problema aceasta așa de răspândită astăzi? Ascultam o doamnă profesoară spunând la o catedră universitară următorul lucru: ”astăzi orice film dacă nu are sex și crimă în el, nu este film”. Adevărul este că cele două lucruri sunt cele mai pregnante probleme ale societății noastre. Domnul le abordează pe rând în predica sa de pe munte. Continuă lectura „Cel mai răspândit păcat” →

Când eram mic am crezut că puternici sunt numai unii, că puterea este o forță intrinsecă, este ceva ce o ai, sau nu o ai, precum lungimea mâinilor sau a picioarelor. Acum trebiue să fiu cinstit șă spun că nu asta înseamnă a fi puternic. Puterea ține mai mult de voință și de caracter. Puterea vine din interior și din credință, puterea dacă se bazează pe ceva, devine slabă, ea trebuie să aibă o legătură în afară, ea trebiue să aibă legătură cu dragostea ancorată în Dumnezeu.

Vă dau textele care mi-au amitit acest lucru.

A fi putenic înseamnă a iubi pe cineva… în liniște

A fi puternic înseamnă să radiezi de fericire atunci când ești trist…

A fi puternic înseamnă a încerca să ierți pe cineva care nu merită iertare.

A fi puternic înseamnă să aștepți atunci când nu se așteaptă nici un răspuns…

A fi puternic înseamnă a rămâne calm într-un moment de disperare.

A fi puternic înseamnă a arăta bucurie chiar când nu o simți…

A fi puternic înseamnă a zâmbi atunci când vrei să plângi…

A fi puternic înseamnă a face pe cineva fericit chiar dacă tu ai inima frântă…

A fi puternic înseamnă să taci atunci când cel mai corect ar fi să spui la toți neliniștea ta.

A fi puternic înseamnă a consola pe cineva când cel care are nevoie de consolare eși… tu.

A fi puternic înseamnă a avea încredere în cineva care nu pare de încredere.

De aceea, chiar dacă viața pare destul de dificilă și dură, a iubi înseamnă a fi puternic!

Să fiți puternici!

 

Habacuc în 2,4 spune: ”Cel neprihănit va trăi prin credință” – Asta înseamnă că noi trebuie să ne concentrăm asupra credinței. Aceasta aste calea pentru noi. Așa s-a rugat și Domnul pentru Petru atunci când s-a lepădat. Credința este foarte importantă! Acum ne interesează cum lucrează ea, cum vine ea în viața noastră?

Apostolul Pavel vine și ne ajută în privința aceasta când spune în Romani 10,17 ”Credința vine în urma auzirii și auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” – Asta înseamnă că credința urmează Scriptura. Credința vine prin Cuvântul lui Hristos. Dacă vrem să fim tari în credință, trebuie să fim tari în Scripturi. Însă poți cunoaște Scripturile și fără să ai credință. Credința duce la sfnțenie, adică la ascultare. După aceasta știi dacă ai credință. De fapt noi avem tendința să ascultăm exact atât cât credem, și invers.

Hristos însă ne demonstrează cum se aplică aceste lucruri când a spus: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. (Luca 24:46) – cu alte cuvinte omul care trăiește prin credință se susține întotdeauna cu Scriptura: ”Așa este scris și așa trebuia să fie…” și apoi face un lucru sau altul. Nu avem nevoie de nimic în plus. Nu parea logic pentru evrei să se jertfească Hristos, ei vroiau ridicarea Lui politică și militară. Tot așa ni se pare și nouă nepotrivit adesea ceea ce spune scriptura, însă cei ce trăiesc prin credință spun la fel ca Domnul Isus: ”Așa este scris, și așa trebuia să se întâmple”. În felul acesta ne vom ține drepți în viață, fără să ne luăm după impresiile schimbătoare ale oamenilor (aici ne includem și pe noi). Când spui așa, pe lângă faptul că ești foarte precis și întemeiat, toată slava și semnificația este dată cuvâtului lui Dumnezeu, adică lui Dumnezeu însuși.

În aceasta trebuie să ne punem toată priceprea, pasiunea și focul, pentru că aceste lucruri nu vor trece niciodată!

Dumnezeu să ne ajute să trăim prin credință!

sursă foto

În predica de pe munte, Domnul Isus ne spune cu privire la porunca uciderii, ca dacă te mânii pe fratele tău, sau îi zici fratelui tău: ”Prostule!”, ”Nebunule!” vei cădea sub pedeapsa focului gheenei.

Aici Domnul ne vorbește de spiritul legii, adică uciderea este finalul păcatului, dar Domnul ne vorbește de momentul când păcatul intră în viața noastră, și anume când te mânii, când spui o vorbă rea fratelui tău. Acesta este spiritul legii. Deci nu trebuie să avem grijă doar să nu ucidem, ci să nu lăsăm păcatul să intre de loc în noi. Deci să nu ne mâniem. Să nu spunem vorbe rele fratelui nostru. Aceasta este păcatul crimei. Omul se ucide cu vorba! Cuvintele dau viață sau o iau. Acesta este un adevăr pe care l-am realizat mulți dintre noi, dar pe care nu ni l-am însușit mulți dintre noi.

Acum tratăm un lucru sensibil. Domnul spune să nu spui fratelui tău: ”Prostule”, ”Nebunule”. Noe a spus soției lui: ”Vorbești ca o nebună!” Acolo consider că nu a greșit, ci a vrut să o trezească și a spus: ”ca o nebună”, nu ”nebună”. Iar Solomon în cartea Proverbelor vorbește liniștit și accentuat de nebuni și proști, ne învață cum să îi deosebim și cunoaștem. Se pare că nu se ferește să folosescă aceste cuvinte. Nici Dumnezeu nu se ferește când numește pe un bogat: ”Nebunule! În seara aceasta ți se va cere înapoi sufletul!”

Concluzia pe care o trag este că în lume sunt mulți nebuni și proșt, îi cunoaștem după Scripturi, dar nu trebuie să jignim pe cel de lângă noi cu cuvintele acestea, îl ucidem. Dacă însă greșim și ne purtăm ca niște nebuni (David a recunoscut odată acest lucru), atunci cred că trebuie să recunoaștem, și putem spune și noi cu dragoste și respect când altcineva lucrează așa, doar ca să ne trezim și să ne ridicăm unul pe altul. Dar cu alte cuvinte, sau cuvinte suplimentare. Realitatea este că adesea ne purtăm nechibzuit, asemeni acestor două categorii. Să luăm seama la identitate. Una este să fii ceva, alta este să greșești, să te porți un timp ca și ei.

Domnul să ne dea înțelepciune!

Ne punem intrebarea: cum se rugau? – Sa fim convinsi ca se rugau asemeni sfintilor din vechime, unii pentru altii si impreuna pentru cei nemantuiti. Iov ne ofera un model excelent de mijlocire, el se ruga regulat si aducea jertfa pentru fiecare din fiii si ficele lui, caci zicea: „Poate ca fiii mei au pacatuit si au suparat pe Dumnezeu in inima lor”. Aceasta este inima mijlocirii!

Ne gandim apoi ce se rugau apostolii? – Aici stim ca Domnul Isus i-a invatat sa vesteasca evanghelia si sa faca ucenici, aceasta este „marea trimiere”! Ei se rugau impreuna pentru mantuirea oamenilor. Cea mi importanta rugaciune este rugaciunea pentru mantuirea oameior. Cand un singur suflet este mantuit, in cer este mare sarbatoare. Pentru nimic altceva de aici de jos nu este asa mare bucurie acolo sus. Oare nu se cade sa ne rugam mai mult si mai des pentru ceea ce bucura cu adevarat cerul? (Luca 15,10)

Care erau efectele rugaciunilor? – Duhul Sfant a fost revarsat din belsug peste fiecare din ei, la timpul hotarat de Dumnezeu. Cand credem in Evanghelie, Duhul ne boteaza (cufunda) in Hristos, pentru ca sa alcatuim un singur trup (1 Cor. 12, 13) / iar cand suntem in biserica, Hristos ne boteaza (cufunda) in Duhul Sfant, ca sa putem sa slujim (Mat. 3,11). In final vedem o abilitate si o capacitate noua de a sluji. Cum? In orice fel: Petru vestea evanghelia, fratii vindeau ce aveau si puneau la picioarele apostolilor bunurile, diaconii administrau darurile, surorile faceau haine si le dadea fratilor. Fiecare primise un dar de la Duhul Sfant!

Nu este nici o diferenta in zilele noastre pentru cei ce sunt curati si dedicati!

Domnul sa ne ajute sa fim si noi asa!

Sursa foto

Intr-un  cadru al rugaciunii – Duhul Sfant este o persoana divina, nu o putere, El trebuie asteptat cum se cuvine, cu smerenie, cu rugaciune, cu inchinare. El nu umple sufletele reci cu privire la El. Avem nevoie de focul sfant al ravnei pentru Dumnezeu, asa erau apostolii in ziua cincizecimii.
Intr-un cadru al sfinteniei – Duhul Sfant nu poate umple decat un suflet curatit de Hristos. El prin excelenta este sfant si asa trebuie sa fim si noi in asteptarea Lui. Simtim ca nu suntem asa, dar Domnul si Mantuitorul nostru ne invredniceste prin jertfa Sa, daca venim sa ne marturisim cu toata curatia si seriozitatea.
Intr-un cadru al credintei – Duhul Sfant nu se obtine prin fapte, nimic nu ne indreptateste indeajuns in fata Lui, ci trebuie sa venim inaintea lui Dumnezeu prin credinta. Noi suntem umpluti datorita jertfei lui Hristos care ne indreptateste sa fim umpluti. La zece zile dupa inaltarea Domnului, Duhul Sfant a fost revarsat peste biserica. Este nevoie de toata predarea, dar prin credinta in Domnul Isus suntem umpluti cu Duhul lui Dumnezeu.
Sa fim plini de Duh!

Nimic nu este mai logic decat sa faci acest lucru, totusi nu e bine sa faci asta. Nu e vorba de adevar, e vorba de directie. Tu nu avansezi, regresezi cand faci asfta. Odata Ralph  Waldo Emerson un renumit ganditor vroia sa bage vitelul in grajd, dar a facut greseala eterna de a se gandi doar la ce vroia el. Asa ca a inceput cu toata strasnicia sa traga de funie vitelul in grajd. Numai ca la fel facea si vitelul si ghiciti cine era mai puternic? Vitelul, desigur! Servitoarea casei, care nu conferentia ca Emerson, dar macar de data asta a gandit mai strategic decat el. Sa dus in fata vitelului, a introdus un deget in gura vitelului, acesta a inceput sa se relaxeze si incet, pe nesimtite l-a bagat in grajd. Emerson privea cu admiratie perspicacitatea servitoarei.
Tot asa este si cu critica, condamnare si plengerile, nu ca nu sunt adevarate, mult mai potrivita e incurajarea, implinirea unei nevoi imediate, aprecirea, sau orice roada a Duhului Sfant.

Sursa foto

Aceasta reprezita una din cele mai mari probleme ale oamenilor, alaturi de problema iubirii. Am putea spune ca este cealalta parte a monedei. Se spune ca doi factori conduc in viata: ce iubesti, si de ce te temi. Vedem in Scripturi referiri precise cu privire la aceste lucruri, sa iubesti pe Dumnezeu si sa te temi de el; si din nou, sa nu faci asta cu nimeni, la fel ca si cu Dumnezeu. Acelasi lucru trebuie facut la o scara mai mica cu autoritatile tale: tatal, sotul, pastorul, invatatorul, seful etc.
Teama rea vin din mai multe surse, una este nestiinta. Cand nu stii ce se poate intampla te ingrijorezi. De aceea cunostinta de orice fel ajuta in privinta aceasta, iar cunoasterea de Dumnezeu trece dincolo de lumea noastra.
O alta sursa a temerii este proprietetea. In cele zece porunci Dumnezeu da trei porunci cu privire la proprietete: sa nu minti, sa nu furi, sa nu poftesi. De aceea Dumnezeu ne vrea oameni care nu mai avem ce pierde (adica sa ne lepadam de tot ce avem, chiar daca inca le avem), nu mai avem ce ascunde ( adica oameni cu inima curata) si nu mai avem ce dovedi (adica lepadati de sine).
O ultima sursa, fara sa fiu exhaustiv, este dragostea. O maxima spune: „Se tem doar aceia care au de pierdut ceva foarte iubit!” Aici este un mare adevar, de aceea sa nu iubesti niciodata nimic mai mult decat pe Dumnezeu, iar cei dragi cu adevarat, incredinteaza-i lui Dumnezeu si lasa-i in mana Lui in cele din urma.
Leacul final pentru teama este sa te temi cu adevarat de Dumnezeu.
Numai bine!

Sursa foto