Miruna – 27.06.2011

S-a nascut atunci cand trebuia 🙂 Avea 3,350 kg, nota 10 la nastere si este mai scumpa ca fratiorii ei, la infatisare 🙂 Seamana cu spita de neam a tatalui ei, la prima vedere 🙂 dar.. fiecare ochi o vede in felul lui.

Multumim de urari si ajutor celor ce l-au dat!

Omul firesc si omul duhovnicesc

Omul firesc este mai sever cu altii si mai indulgent cu sine, omul duhovnicesc este mai sever cu sine si mai indulgent cu altii.

Omul firesc incearca sa ii sfinteasca pe altii ca sa fie slujit, omul duhovnicesc incearca sa se sfinteasca pe sine ca sa ii slujeasca pe altii.

Omul firesc are o problema ca altii nu fac voia lui Dumnezeu, omul duhovnicesc are o problema ca el nu face voia lui Dumnezeu.

Omul firesc este interesat de sine si se foloseste de ceilalti in scopuri proprii, omul duhovnicesc este interesat in altii si se foloseste pe sine pentru binele altora in Domnul.

Mandria spirituala – caracteristici 2

Continuam caracteristicile mandriei spirituale din articolul precedent dupa Jonathan Edwards.

Caracteristicile mandriei spirituale:

  • Mandria spirituala se gandeste mereu la opozitia si injuriile primite, si vorbeste adesea despre ele, si observa agravarea lor cu un aer de amaraciune sau multumire; in timp ce umilinta crestina pura il face pe om sa se poarte ca Domnul lui binecuvantat: atunci cand a fost batjocorit, nu a deschis gura, ci a ramas mut si s-a incredintat in tacere Celui care le judeca pe toate cu dreptate.
  • Un alt efect al mandriei spirituale este o anumita indrazneala nepotrivita si increzuta inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Umilinta crestina ne invata ca nu sta bine crestinilor de rand, femeilor si altora sa instruiasca, sa mustre si sa indemne cu aceeasi indrazneala ca un pastor in timpul predicii.
  • Un alt efect al mandriei spirituale este ca ii face pe oameni sa fie falsi, adesea, acestia vorbesc si se poarta intr-un fel special stiind ca sunt observati si apreciati. Umilinta crestina nu se lauda, nu se umfla de mandrie si este gata sa-i lase pe altii sa fie onorati.
  • Mandria spirituala te face sa te increzi prea mult in puterile tale, si sa-i neglijezi pe ceilalti. Umilinta crestina, dimpotriva, te face sa respecti pe toti oamenii, conform regulii din 1 Petru 2,17. „Cinstiti pe toti oamenii..”

Mandria spirituala – caracteristicile ei 1

Mandria spirituala este una din cele mai subtile forme de mandrie, se spune ca, credinciosul o rezolva ultima pe scara virtutiilor. Am citit aceste caracteristici de la unul din cei mai mari ganditori ai crestinismului Jonathan Edwards. Vi le dau si dv spre analiza, eu … cu smerenie trebuie sa spun ca am fost cercetat de mai multe din acestea si trebuie sa ma pocaiesc. Domnul sa ne ajute pe toti sa ne indreptam dupa Cuvantul lui.

Caracteristicile mandriei spirituale:

  • Mandria spirituala este inclinata sa vorbeasca cu amar sau cu batjocura si usuratate, cu un aer de multumire despre pacatul altor persoane, despre dusmania lor fata de Dumnezeu si fata de poporul Sau. – in timp ce umilinta crestina inclina mai degraba sa nu vorbeasca despre aceste lucruri, sau, daca o face, vorbeste cu durere si mila.
  • Mandria spirituala este mereu gata sa banuiasca pe altii; in timp ce un sfant cu adevarat umilit se uita mereu la el insusi si isi banuieste doar propria inima.
  • La unii mandria spirituala ii face sa spuna celorlalti din jur ce se intampla cu ei si ii mustra cu asprime pentru raceala si nepasarea lor. Umilinta crestina adevarata te face sa vezi tot ce este bun in ceilalti si sa te concentrezi numai asupra binelui, trecand cu vederea greselile; uitandu-te mereu la lucrurile rele din inima ta, si ferindu-te de tot ce le-ar putea incuraja cresterea.
  • Mandria spirituala ii indeamna adesea pe oameni sa se deosebeasca de ceilalti in infatisare exterioara, sa vorbeasca in mod deosebit, sa foloseasca un limbaj diferit, sa aibe o voce, o infatisare sau o purtare diferita. Dar un crestin cu adevarat umil va ramane ferm la datorie, chiar daca este singur, si va merge singur pe drumul spre cer, chiar daca toti s-ar lepada de el.
  • Mandria spirituala duce la separare, la indepartare de altii, fiindca persoana in cauza se considera mai buna si vrea sa arate ca este deosebita. Crestinul umil, dimpotriva, este gata sa se considere nevrednic de tovarasia altora, mai pacatos decat orice om, si demn de a fi alungat din societatea omeneasca.

Evlavia

„Cei care sunt reci si morti si nu au experimentat niciodata puterea evlaviei in inimile lor, sunt gata sa creada astfel despre cei mai buni crestini; si din cauza aceasta evlavia vitala si puternica este privita cu dusmanie tainica” Jonathan Edwards

Vegheati! – Jonathan Edward

Am observat ca unii gresesc si se expun unor mari pericole fiindca isi imagineaza ca nu sunt in primejdie de a se rataci sau a fi inselati de diavol, fiindca sunt aproape de Dumnezeu; astfel ca nu si supravegheaza actiunile si cred ca vegherea si atentia este inutila in cazul lor. Ei spun ca nu cred ca Dumnezeu ii va lasa sa-L dezonoreze si sa faca de ras credinta, atata timp cat stau langa Dumnezeu.
Este o mare greseala sa crezi ca nu ai motive sa te feresti de diavol si de o inima stricata si inselatoare; chiar in cele mai inalte stari de bucurie spirituala. Atata timp cat suntem in lume suntem intr-o tara vrajmasa, si de aceea avertizarea lui Hristos nu isi pierde niciodata actualitatea: „Vegheaţi, deci, în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21,36)

Iata trei erori ale unei inaltari spirituale:

1. Mandrie spirituala nestiuta

2. Principii gresite

3. Necunoasterea lui Satan si a planurilor lui

Duhul lui Dumnezeu

Agentul executiv al lui Dumnezeu in lumea de astazi este Duhul Sfant. El continua lucrarea pe care a inceput-o Isus. El actioneaza printre milioane de credinciosi si necredinciosi din intreaga lume – in case, biserici si inchisori, indiferent de barierele culturale si sociale.

Actiunea Sa este puternica si se desfasoara continuu in viata crestinilor care i-au cautat ajutorul. Crestinii care s-au dezvoltat spiritual intr-o viata de rugaciune permanenta si care comunica si sunt infratiti cu Duhul, sunt cei care il cunosc cel mai bine pe Isus Hristos.

Duhul Sfant nu trebuie niciodata subestimat. El pastreaza intotdeauna controlul asupra situatiilor care i-au fost incredintate prin rugaciune. Intr-o fractiune de secunda, el a intervenit pentru a evita dezastre, pentru a revela cele mai bune decizii care trebuie luate, pentru a ajuta crestinii sa depaseasca cele mai critice situatii.

Sa avem incredere in Duhul Sau cel sfant!

„El (Duhul Sfant) Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu (Isus Hristos) si va va descoperi” Ioan 16,14.

* adaptat si prelucrat dupa David Yonggi Cho

Nu poti castiga intr-o disensiune

Disensiunea este o situatie fragila fata de care trebuie sa te porti cu manusi, nu cu asprime. Domnul Isus cand intalnea disensiuni intreba: „Despre ce vorbiti?” si printró ilustratie vie (copilasii) ii atragea pe toti in directia buna. Nu tinea cu nimeni. (Ucenicii se certau cine sa fie mai mare. Marcu 9,33-37)

O disensiune nu se termina niciodata cu cearta, ci cu tact, diplomatie, conciliere si o dorinta plina de intelegere de a cunoaste si punctul de vedere al celuilalt. Pentru asta trebuie ca toate izvoarele tale sa fie la adapost. Adica tu sa te sustii dintró sursa care nu seaca, daca pot spune asa, care nu iti poate fi luata. De aceea cei ce se incred in Domnul sunt tari si nu se clatina. Dumnezeu nu poate fi luat de la tine niciodata.

Acest lucru un este un concept abstract, irealizabil, sau banal, oricine crede in Dumnezeu. Ci este ceva accesibil, este o cotitura in viata si te poti increde in Dumnezeu din inima ta, ca incepi sa cercetezi in directia aceasta. Atunci nevoile iti sunt implinite de El, inima iti este impacata in El, si in felul acesta vei putea sa te porti cu intelepciune in disensiuni.

Intr-un fel acesta este raspunsul la disensiunile nerezolvate intre oameni: sursele, nu sunt dumnezeiesti, si cand iti sunt amenintate apare tensiunea.

Intoarcerea lui Voltaire

Voltaire, un ateu convins, a fost invitat odata la resedinta regelui Frederic cel Mare. La ceremonia de intampinare Voltaire a ridicat paharul spunand batjocoritor: „Cedez locul meu din rai in schimbul unei marci prusace”. S-a asternut o liniste de mormant, iar dupa cateva minute un alt oaspete de la curtea regelui s-a intors cate Voltaire si i-a spus: „Domnule, in Prusia exista o lege potrivit careia persoana care doreste sa vanda un anumit lucru trebuie sa dovedeasca mai intai ca este proprietarul obiectului respectiv. Puteti dovedi ca aveti un loc in rai?”

Biserica nu poate muri

Asa cum Isus Hristos a fost ingropat cu deplina incredere ca au scapat de El, tot asa si biserica Lui a fost ingropata de nenumarate ori; si asa cum El le-a dejucat planurile vrajmasilor Lui inviind din morti, tot asa si biserica i-a incurcat pe dusmanii ei tasnind din nou la o viata viguroasa dupa ce a avut loc ingroparea sicriului ei si dupa ce s-au varsat toate lacrimile de crocodil la mormantul ei.
A.W.Tozer

Sfantul trebuie sa umble singur – de A.W. Tozer

Majoritatea sufletelor marete ale lumii au fost singuratice. Se pare ca singuratatea este un pret pe care sfantul trebuie sa il plateasca pentru sfintenia lui.
In dimineata lumii, Enoh, acel suflet evlavios, a umblat cu Dumnezeu si nu a mai fost, fiindca l-a luat Dumnezeu; si, desi acest lucru nu este afirmat in asa de multe cuvinte, concluzia corecta este ca Enoh a umblat pe o cale destul de separata de cea a contemporanilor lui.
Un alt om singuratic a fost Noe, cel care, dintre toti oamenii care dintre toti oamenii care au trait inainte de potop, a primit har din partea lui Dumnezeu; fiecare mica dovada arata inspre singuratatea vietii lui, chiar si atunci cand era inconjurat de oamenii lui.
Din nou Avraam i-a avut pe Sara si Lot, la fel ca si pe multi alti slujitori si pazitori de turme, dar cine poate citi povestea lui si comentariul apostolic cu privire la ea fara sa simta imediat ca era un om „al carui suflet era ca o stea si care locuia separat”? Dupa cate stim, Dumnezeu nu i-a spus nici macar un cuvant atunci cand se afla in tovarasia oamenilor. El a comunicat cu Dumnezeu cu capul plecat, si demnitatea innascuta a omului i-a interzis sa adopte aceasta pozitie in prezenta altora. Cat de dulce si de solemna a fost scena in acea noapte a sacrificiului, atunci cand a vazut flacarile miscandu-se printre bucatile jertfei. Acolo, singur, ingrozit de marele intuneric ce il inconjura, a auzit vocea lui Dumnezeu si a stiut ca era un om insemnat sa primeasca bunavointa divina.


Ce citesc?!

Emerson a punctat faptul ca daca era posibil ca un om sa inceapa sa citeasca in ziua in care s-a nascut si sa continue sa citeasca fara intrerupere timp de saptezeci de ani, la sfarsitul acestui timp el ar fi citit un mic colt din Biblioteca Britanica.

Trebuie sa facem o mare selectie in cartile pe care ar trebui sa nu le citim. Timpul este scurt si de aceea trebuie sa fim atenti cu asta.

Cineva a dat cateva sugestii despre citirea cartilor:

Uita-te la autori, caracterul si viata lor. Cumva prin cartile lor iti vor transmite ceea ce aveau ei in caracter.

Vezi roada lor spirituala si sfarsitul vietilor lor. Asta spune despre duhul care i-a insotit.

Nu in cele din urma, cere Duhului Sfant sa te calauzeasca asupra cartilor pe care sa le citesti.

PS nu termina o carte de citit, doar pentru ca ai inceput-o. Sunt carti care ar merita rupte dupa ce citesti primele capitole… totusi nu luati alt criteriu mai sus de Scriptura.