”Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” 1 Corinteni 15, 56-57)

Diavolul se folosește de aseste instrumente pentru a pierde sufletele oamenilor. Așa a făcut și cu Eva la început. El știe că legea lui Dumnezeu este sfântă și neschimbătoare. În Eden Dumnezeu a spus ”Să nu mâncați din pomul cunoștinței binelui și răului, căci în ziua în care veți mânca, veți muri negreșit” (Gen. 2, 17). Tot ce trebuie să facă cel rău, este să stragă omul în păcat, și apoi să îl țină acolo să nu se pocăiască. Un păcat cât de mic, unul, nu mai mult. Vedem că omul a avut un singur păcat, și a fost suficient ca el să fie scos din Eden și să fie făcut muritor.

Însă mulumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă biruința prin Isus Hristos. El a venit să a trăit legea pe care noi cei de astăzi nu o mai putem împlini. Adam a putut la început, pănă a păcătuit, apoi nici el nu a mai putut să o țină. Isus a ținut-o în locul nostru, cei păcătoși. Apoi a murit în locul nostru plătind plata păcatelor noastre. Astfel ca cei ce cred în El să aibă viața veșnică, să vină la judecată și să treacă din moarte la viață. Pentru că El a fost judecat în locul nostru.

Lucrul acesta era valabil pentru Adam, pentru că ia spus că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui, asta nu contează că urma să se întâmplă peste 4000 de ani, era valabil dacă el se pocăia pentru păcatele lui, să fie iertat. La fel și pentru noi astăzi, nu contează că a murit acum 2000 de ani. Dacă ne pocăim, ne este socotit în contul Lui, că a murit și pentru păcatel noastre și astfel suntem mântuiți.

Oameni buni, luați seama, Diavolul știe că legea lui Dumnezeu nu se schimbă și toată treaba lui este să te facă să păcătuiești, pentru că plata păcatului este mortea. Aici a reușit deja. Toți oamenii păcătuiesc acum… A doua lui treabă este să te țină așa în păcat fără să te pocăiești, să nu te întorci la Isus ca să fii mântuit. Dacă reușește asta, tu vei vii trimis morții veșnice – iadul. Dacă te întorc la Dumnezeu, crezând in inima ta în Isus, vei fi mântuit, vei fi născut din nou. Astfel vei avea viață veșnică și cel rău nu a putut să te țină.

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă biruința prin Isus Hristos Domnul nostru!

Intră în această biruință!

(2Tim 2:25) ”să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului;”

Unii spun: ”Mă voi pocăi la pensie, atunci voi avea timp destul pentru asta.” Știm cu toții că nu suntem siguri dacă apucăm sau nu pensia, dar de asemenea mai este un impediment: pocăința este un har, la fel ca și credința.

Iov spunea atunci când s-a pocăit: (Iov42:5) „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.”

Harul constă în faptul că a avut reveleația de a Îl vedea pe Dumnezeu. Și pe Dumnezeu nu Îl vedea dacă El nu îi vorbea, dacă nu i se adresa. Dacă vrei să te pocăiești, va trebui ca mai înainte Dumnezeu să îți vorbească, să ți se descopere, ca apoi tu să te poți pocăi, pentru că faci diferența din întunericul din viața ta, și de lumina pe care ai văzut-o când ți-a vorbit Dumnezeu. Altfel, pocăința autentică, mântuitoare nu este cu puțință.

Există și o pocăința, un regret uman care nu mântuiește, cum a avut Ahab, unul din împărații lui Israel (2 Împărați 21,29) și mai relevant, pocăința lui Iuda după ce l-a văndut pe Domnul (Matei 27,3). Aceștia spune scriptura că s-au smerit, s-au căit, totuși nu au fost mântuiți, iertați, reabilitați, de ce? Pentru că aceasta este doar o constatare a pagubei păcatului, dar nu și o hotărâre de a urma pe Dumnezeu. Este doar un ”Vai!” pentru nenorocire, dar nu și cu ”Hai!” pentru Dumnezeu.

Domnul să ne ajute să ne pocăim atunci când avem harul!