Văd foarte bine această inițiativă de a face din sărbătoarea 50-cimii o sărbătoare națională. Este un punct important al lucrării lui Dumnezeu cu Biserica, este ziua de naștere a Bisericii, atunci când Duhul Sfânt a fost revărsat peste ucenici.

Scopul a fost spus de Domnul Isus în Fapte 1,8

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.“  (Faptele apostolilor 1:8)

Scopul a fost puterea. Nu că în creștini nu ar fi Duhul Sfânt. Este, pentru că fără El nu există naștere din nou. Dar fără umplerea cu Duhul Sfânt nu există putere în trăire și în mărturisire.

Duhul Sfânt este soluția lui Hristos pentru credincioși, după cum Hristos este soluția lui Dumnezeu pentru lume.

Toate problemele bisericii se rezolvă în Duhul Sfânt. Hristos ne spune că Dumnezeu va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer.

Deci, dacă voi, cari sânteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!“  (Luca 11:13)

Toate cererile creștinilor ar putea vi rezolvate cu această rugăciune.

În pilda celor zece fecioare tot Duhul Sfânt face diferența.

Ca să fim umpluți de Duhul Sfânt este nevoie de Cuvânt și rugăciune. Duhul Sfânt este dat acelora care se apropie de Dumnezeu prin Hristos după Cuvânt. *David când a luat chivotul prima dată ca să îl aducă în Ierusalim nu a reușit, pentru că nu îl aducea după Cuvânt. Intenția era bună și inima curată, dar nu era după Cuvânt. Așa este și cu cei ce au ungerea Duhului Sfânt.

Rugăciunea are ultimul cuvânt, pentru că dacă nu ne rugăm dovedim că nu avem toată inima predată. Dacă nu venim direct la Dumnezeu prin rugăciune nu putem primi ceva din Dumnezeu. Cine caută în alte părți caută altceva adesea. Rugăciunea arată interesul direct al inimii în Dumnezeu și atunci omul primește starea după voia lui Dumnezeu, umplerea cu Duhul Sfânt.

Doamne umple-ne de Duhul Sfânt!

Aceasta ara o maximă de la începutul mișcării baptiste, care se dorea o reînviere a creștinismului nou testamentar. Acest lucru nu poate fi reînsuflețit decât cu post și rugăciune. Aceștia sunt aleșii pentru următoarea perioadă.

Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

În adolescență un predicator mi-a ilustrat cea mai motivantă imagine a judecății. Această imagine și astăzi mă motivează. Mi-a spus că la judecată nu vor fi oamenii puși în fața unor situații de combatere judecătorească, de convingere a propriei persoane sau a audienței. Dumnezeu va lua un suflet, îl va duce în fața unei scene imense, iar după o cortină va fi ascunsă o făptură măreață. Suspansul va fii foarte mare până ce cortina va fi înlăturată complet. Atunci când sufletul va vedea acea făptură măreață, grandioasă și luminoasă, va întreba și va spune: ”Cine este această făptură măreață și ce reprezintă ea?” Dumnezeu atunci îi va răspunde: ”Această făptura măreață ești tu în trup de slavă, dacă ai fi acceptat să asculți de Mine prin Isus Hristos”. La auzul acestui răspuns, sufletul plin de groază și amărăciune va fugii în disperare spre iad.

Acum, aici, încă se mai poate schimba această situație.

* acea imagine nu este o revelație a trupului de slavă al celor credincioși, cu siguranță va fi cu mult mai frumos.

În articolul precedent spuneam că universul este proprietatea lui Dumnezeu. Poate că ați mai văzut aceste fotografii în montaje video, sau pps, le pun și eu aici traduse și scurt comentate. Mi se par impresionante și autentice în înțelegerea vieții și a veșniciei.

Continuă lectura „Universul – proprietatea lui Dumnezeu” →

Dumnezeu este cea mai liberă Persoană din univers, El nu pretinde nimănui să facă nici cel mai mic lucru pentru El cu forța. Dimpotrivă cere liberă alegere și bucurie. Dar această libertatea pe care o oferă întotdeauna are consecințe. Libertate fără consecințe nu există. Este o minciună adevărată, este surogatul Satanei, este esența anarhiei. Nu poate funcționa, nu e logică.

Dacă un om însă îl alege pe Dumnezeu, libertatea lui devine așa cu este Dumnezeu, infinită.

• el poate progresa oricât – ”Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos;” (Matei 13:12)
• el se poate ridica oricât – ” …oricine se smereşte, va fi înălţat.“  (Luca 18:14)
• el poate conduce oricât de mulți oameni dorește – ”oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob.”  (Matei 20:27)
• el poate avea orice întrebare – Dumnezeu este atotștiutor
• el poate vizita orice – universul este proprietatea lui Dumnezeu
• el poate aduce orice problemă înaintea lui Dumnezeu – Dumnezeu este atotputernic
• el nu se va mai simți singur nicăieri – Dumnezeu este peste tot, e omniprezent

Și lista poate continua.

Consider că este o chestiune de mentalitate și educație de aceea dau atenție acestui material. Mai jos este un material care comentează șahul. Vă las să îl urmăriți.

În final iată care cred că este ralitatea. Omul a pierdut la șah, că dacă ar fi câștigat ar fi argumentat diferit. Dacă un alt om a putut să îl bată la șah, înseamnă că se poate munci și se poate învăța să joci mai bine. Așa că spor la muncă! Nu să vii cu argumente de ”egalitate între oameni”, ca să îți protejezi ignoranța ta, incapacitatea ta într-o privință. Mâine vei face asta cu alt joc, sport etc. Nu are treabă șahul cu ”egalitatea între oameni”, pe care și comuniștii au folosito ca să facă rău, așa și omul acesta. Ideea este aceasta, decât să filosofezi ca să justifici neștiința ta, ca sa continui fără remușcări în ea, mai bine muncești și devii mai bun, e mai corect așa și mai productiv chiar și pentru ”egalitatea dintre oameni”.

Oamenii în ziua de astăzi sunt confruntați din ce în ce mai mult cu depresia, datorită sarcinilor din ce în ce mai mari. Există însă o situație care nu poate exista mult timp și anume – viața de rugăciune împreună cu depresia nu pot coexista mult timp. Ilie traversa o întristare adâncă, o dezamăgire, deziluzie, cum îi spunem noi astăzi – o depresie, dar el avea un obicei bun, stătea mult timp cu Dumnezeu în rugăciune. Era singur într-un loc, într-o cămăruță (naturală) cu Dumnezeu, și acum iată de ce nu poate rezista mult timp depresia în rugăciune, pentru că Dumnezeu a venit la el cu întrebări: ”Ce faci tu aici Ilie?” Când spui o problemă lui Dumnezeu, oricât de mare ar fi intensitatea ei, pălește înaintea Lui. Conectează orice problemă (varsă necazul înaintea Lui) la puterea lui Dumnezeu și se va detensiona odată, orice problemă. Dă-I (lui Dumnezeu) suficient timp!

Nu de mult am descoperit pe Manny Pacquiao pe internet. În scurt timp am aflat de meciul lui istoric cu Floyd Mayweather și s-a intâmplat că am văzut și meciul în direct.

Manny este un om foarte credincios. Toată lumea (sportivă) a urmărit cu sufletul la gură acest meci istoric. Europa a știut mai puțin de acest meci, dar toată Asia a fost lângă Manny Pacquiao (este filipinez), după cum toată America a fost lângă Floyd Mayweather (american). De ce a fost un meci istoric? Pentru că erau cei mai buni boxeri ai timpului în categoria lor. Au învins aceiași adversari pe rând, au avut multe victorii la activ, dintre care multe knokout-uri. Floyd este un fenomen în box, el nu a suferit nici o înfrângere, avea 47 de victorii doar. Nici o remiză, nici o înfrângere. Din care 26 erau ko-uri. Asta este mult. Cassius Clay, prietenul lui – Mike Tyson nu au avut așa ceva. Manny însă avea un debit de lovituri mai mare decât Floyd și aceeași precizie. Sansele erau echilibrate.

Pacquiao a pierdut la puncte în fața lui Mayweather. Unii s-au grăbit să facă aluzie la credința lui în această privință.

Pacquiao e diferit. El a lăudat pe Dumnezeu și înainte de meci și după. El vede în Box un mijloc prin care Dumnezeu a făcut dintr-un nimeni – cineva (el a fost un om din stradă la o vârstă fragedă), iar pentru Mayweather boxul nu este totul, ci singurul lucru din viață. (aceasta este o maximă a lui)

Pacquiao are un dar extraordinar de a lupta și se vede foarte bine că e pasionat de Dumnezeu. Întreb, ce ar fi fost dacă ar fi fost pasionat total doar de box? El are activități guvernamentale asemeni lui Schwarzenegger. E un om armonizat. Mayweather nu știe altceva decât box. Dumnezeu dă fiecăruia ce alege.

Viața este mai mult decât box, iar Pacquiao prin alegerea lui este mai bogat, și nu mă refer la cei 80 mil $ câștigați în meciul acesta. Am respect și pentru Mayweather, este un perfecționist, nu luptă cu nimeni dacă nu știe totul despre el, probabil este cel mai prudent boxer din istorie.

Aici – mărturia lui Pacquiao

Avem de învățat din toate.

Ascultam o emisiune bună despre felul cum lucrau formatorii de opinie profesioniști de la ”Casa scânteiei” din București, sediul tuturor ziarelor bune și informației de calitate de pe vremuri. Acolo totul se făcea în cerc. Fiecare prezenta articolul spre publicare, și în mod simplu, articolul la care se râdea, sau scotea cuvinte de admirație și apreciere se publica, celelalte erau returnate spre a fi prelucrate, ori abandonate.

Făceau lucru de calitate, nu este așa?

Dar care este prețul calității? De ce nu toți oamenii fac lucruri de calitate? Păi pentru că nu vrei să pierzi o relație anume, și corupi adevărul la un moment dat. Atunci pierzi calitatea, în schimbul unei relații egoiste, sau de alt fel. Când avem o bunătate falsă, ipocrită, în care spunem sufletiștii de noi: ”să nu-l supăr cu treaba asta…”. Da este foarte important să faci pregătirile de rigoare: Îi respectăm pe toți, toți sunt valoroși, nimeni să nu se supere, nimeni să nu o ia personal, dar trebuie să facem doar ce este cel mai bine și corect, adevărat. Și atunci fără probleme, fiind respectat de toți, și alții pe voi toți, faceți lucru de cea mai bună calitate.

Doamne ajută!