„Am fost fost mântuiți prin har, … nu prin fapte ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2,8), dar tot la fel de adevărat este că „am fost mântuiți pentru fapte… în care să umblăm” (Efeseni 2,10). Dacă punem faptele înainte de mântuire, ne lăudăm, ne mândrim, nu suntem realiști mințim, pentru că nu putem satisface dreptatea lui Dumnezeu. Dar dacă nu le punem după, suntem leneși, ne ratăm scopul, nu se vede prezența Duhului Sfânt în noi.

Partea cea mai importantă este că așa cum mântuirea vine prin credință, nu prin fapte, și puterea faptelor vine tot prin credință, după ce ai fost mântuit. Noi nu vom experimenta puterea invierii lui Hristos, adică puterea unei vieți noi (Romani 6,4), decât dacă vom crede cu adevărat în ce a făcut Hristos. Această credință ne va da putere să facem lucările lui Dumnezeu.