Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. Matei 3,13-15
Isus a venit din Galilea aproximativ 96 de km pe jos pentru a împlini actul acesta al botezului, pe care Ioan a vrut să-L oprească. Noi ar trebui să vedem de aici cât de important este „să împlinim tot ce trebuie împlinit”.
Ioan botezătorul a vrut să-L oprească, el știa despre Isus oarecum. Ne uităm aici la cei mai mari oameni: Ioan – cel mai mare om născut din femeie; și Isus – Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ. Ioan nu era vrednic să-i deslege încălțămintea Domnului Isus, așa cum spunea altă dată, totuși Isus a venit să fie botezat de Ioan și a fost botezat. Avem aici un exemplu de ascultare față de Tatăl, El trebuia să fie exemplu pentru noi și trebuia să fie botezat cu botezul judecății divine pentru păcatele noastre și învierea din morți reprezentată prin ieșirea din apă.
Isus a venit de departe ca să împlinească ce trebuia împlinit, nu trebuia să fie botezat, nu avea păcat, dar a vrut de bună voie să asculte de Tatăl și a făcut-o cu un mare cost.
În Evanghelia după Luca se spune că la botez, în timp ce se rugă, Duhul Sfânt sa coborât peste El în chip de porumbel. Isus s-a rugat de la bun începutul lucrării Lui, s-a rugat o noapte înainte să își aleagă ucenicii, și apoi s-a rugat mult pentru încercarea finală prin care avea să treacă ucenicii Lui, s-a rugat ca să nu li se piardă credința.
Două lucruri făcea Isus: împlinea voia Tatălui și se ruga pentru voia Tatălui, pentru că El nu doar făcea ce spunea Tatăl, ci și cum spunea Tatăl.
Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuş Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. (Ioan 12:49)
romoflorin 