Nu eşti sigur nici măcar de o zi din viaţă; n-ai fi deci înţelept, dacă ai pierde o clipă. Cea mai scurtă cale care duce la cunoaştere este aceasta:

1) A determina scopul pe care vrei să-l atingi;

2) A nu citi nici o carte care nu se referă, într-un fel sau altul, la acest scop;

3) Dintre cărţi, să alegi pe cele mai bune;

4) Să nu începi studiul unei alte lucrări, decât după ce ai terminat-o pe prima;

5) Să citeşti cărţile într-o astfel de ordine, încât să servească la a lumina şi a confirma pe cele din ajun.”

(Faptele apostolilor 12:5) ”Deci Petru era păzit în temniță, și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”

În Fapte 12,1-7 avem o rugăciune ascultată. Acest lucru se petrece relativ repede, ceea ce ne arată că atunci când o rugăciune este ascultată, greutatea nu cade pe oameni, ci pe Dumnezeu și mijloacele corecte de a te ruga. Acestea sunt:

1. ”Biserica” – Domnul ne spune: (Mat 18:19) ”Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” Iar în Mat 18:20 spune: ”Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” Aceasta este definiția bisericii. Rugăciunea trebuie făcută în învoială cu unul, doi, pentru a se lupta într-o direcție anume.
2. ”Nu înceta” – În românește se înțelege o rugăciune neîncetată, în limba engleză este puțin mai mult – perseverență, însă în limba greacă este termenul: ecteneis care înseamnă întins la maxim. Rugăciunea trebuie făcută ca și cum ai întinde o curea la maxim, nu 80%. Ieremia 29:13 spunea: ”Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima.”
3. ”Să înalțe rugăciuni către Dumnezeu” – Unii se roagă și nu au rezultate, pentru că se roagă de dragul rugăciunii, adică ei nu caută se se înalțe spre Dumnezeu neapărat. În rugăciunea tot ceea ce contează este să ajungi în prezența lui Dumnezeu. Atunci se primește un răspuns. În prezența lui Dumnezeu se ajunge doar prin Hristos, prin jertfa lui. Când ești în prezența lui Dumnezeu, atunci El te poate ține mai mult sau mai puțin, te poate direcționa cumva în rugăciune. Nu noi suntem în control cumva.

Doamne ajută, Doamne dă izbândă!

Conversația cu tine însuți este o virtute, nu este un lucru neobișnuit. Noi nu suntem așa de buni să nu avem nevoie de învățătură. Nu ne putem baza doar pe învățăturile pe care ni le dau alții, pentru că ei nu ne cunosc motivațiile și gândurile. Întrucât noi petrecem cel mai mult timp cu noi înșine, și doar noi vedem interiorul nostru cu gândurile și motivațiile lui, noi putem fii cei mai buni învățători ai noștri.

Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îi voi mulțumi, El este izbăvirea mea și Dumnezeul meu! (Ps. 43,3)

Psalmistul își convingea propriul suflet că încrederea în Dumnezeu este validă, se poate trăi așa. Sufletul nu are în el înțelepciunea aceasta, el trebuie învățat și educat prin Cuvânt și Duhul Sfânt că așa trebuie să facă. Când Iacov vorbește în epistola sa (Iacov 3,15) de ”înțelepciunea firească”, termenul în limba greacă este ”psychikos”, adică ”înțelepciune sufletească”. Aceasta este încadrată la înțelepciunea de jos. Una singură este înțelepciunea de sus, duhovnicească – cea care vine din Cuvântul lui Dumnezeu, din Duhul Sfânt. Să te încrezi în Dumnezeu, să iei Cuvântul Lui în serios, să îl urmezi este singura variantă valabilă în lumea aceasta păcătoasă și decăzută.

(Isaia 1:17) ”Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!”

Odată ca niciodata animalele se hotarîsera sa faca un gest eroic pentru a
înfrunta greutatile „Lumii Noi”, si au deschis o scoala. Au adoptat un program de învatamânt constând din cursuri de alergare, cățărat, înot si zbor. În vederea unei administratii mai usoare, toate animalele s-au înscris la toate disciplinele. Rata s-a dovedit excelenta la înot, mai buna chiar decât instructorul ei, lua note foarte bune la zbor, însa se arata extrem de neîndemânateca la alergare. Fiind atât de slaba la aceasta proba, trebuia sa ramâna peste ore, sa renunte la înot pentru a se antrena. Asa a si facut, pâna ce si-a ranit labele palma te, iar la înot a obtinut doar rezultate mediocre. Însa mediocritatea e un lucru admis la scoala, asa ca nimeni nu s-a sesizat, în afara de rata, care si-a facut mult sânge rau.
Iepurasul, fruntas al clasei la alergat, a facut o grava depresiune nervoasa
încercând sa compenseze esecurile la înot.
Veverita excela la catarat, însa s-a simtit din ce în ce mai frustrata la orele de
zbor, fiindca instructorul o silea sa ia startul de la sol, de jos în sus, în loc sa-I ia din vârful copacului.
Vulturul s-a dovedit a fi un copil dificil si a trebuit supus unei discipline foarte
severe. La orele de catarat îi întrecea pe toti, ajungea primul în vârful copacului, dar insista sa ajunga acolo în stilul lui, foarte personal.
La sfârsitul anului, un tipar anormal, care înota extraordinar de bine, izbutea sa si alerge, sâ se catere si chiar sa zboare cât de cât, a obtinut media cea mai buna.
Câinii de preerie au rămas în afara scolii, contestând taxa impusa, deoarece
administratia n-a vrut sa adauge în programa sapatul si scormonitul în vizuine. Si-au trimis copiii sa uceniceasca pe ‘lânga bursuc si, mai târziu, s-au asociat cu mistretii si popândaii pentru a crea o scoala particulara.

Nu toți trebuie să facă de toate. Ci fiecare este chemat la o lucrare, fiind înzestrat cu o abilitate. Însă toți trebuie să slujească aceeași cauză în unitate. Valorificarea diferențelor creează sinergie.