Închinarea este tot ce poate omul să ofere mai mult. Dumnezeu știe acest lucru și de aceea este mai presus de totate interesat de închinarea ta. Dumnezeu mai presus de vorbe și fapte, este interesat de aceluia căruia te închini. (Matei 7,22).

Termenii închinării nu se negociază cu nimeni, Dumnezeu ne spun ceea ce este sfânt, apoi vom da socoteală de ceea ce am făcut pe când trăiam în trup.

Grupurile de închinare au originea în leviții din vremea lui Moise, rolul lor este să conducă poporul în închinare. Astăzi se crează impresia că grupul se închină, iar ceilalți sunt un fel de spectatori. Ei nu se mai închină? Dacă nu avem grup, ceilalți nu se mai închină? Doar prin cântare ne închinăm? Pavel spune că orice facem poate fi închinare la adresa lui Dumnezeu.

”Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Cor 10:31).

Astăzi se duce o luptă subtilă pentru închinare, închinarea adevărată îl are în vedere pe Dumnezeu și lauda Lui. Închinarea de astăzi alunecă înspre spactaculos (spectacol). Acest lucru schimbă subtil termenii închinării, spectacolul se concentrează pe spectatori (să îi mulțumească), și atrage lauda celor din față. Dumnezeu este scos din atenție, măcar că se folosesc cuvinte evlavioase…

Pe lângă piedicile externe în calea închinării, mai sunt și cele interne: păcatul mândriei (vezi Nadab și Abihu – Lev. 10,1), păcatul sexual (vezi Hofni și Fineas 1 Sam. 2,22) și păcatul iubirii de bani (vezi Anania și Safira – Fapte 5,3).

Neurochirurgul David Levy a primit o pacientă, provenind dintr-o familie indiană aborigenă, aceasta acuza dureri severe de cap. Se suspecta de un hematom. Dr. David obișnuia să abordeze și partea spirituală a problemei. Când a întrebat pacienta dacă este o problemă de neiertare, ea a spus că fica ei s-a hotărât să trăiască cu prietenul ei în alt apartament, ducând un stil de viață american. În cultura poporului ei nu se face așa ceva, și i-a făcut de rușine întreaga familie. Acum fata a venit la mama să îi ceară bani pentru facultate.

Dr. David, întrucât ea era de altă religie, i-a spus doar că trebuie să ierte pe fata ei și să o ajute financiar în măsura posibilităților. Ea nu înțelegea cum poate să o ierte dacă ea nu trăiește după valorile morale ale familiei. Acesta i-a arătat care este deosebirea între responsabilitatea ei ca mamă față de fata ei, și care sunt responsabilitățile personale ale ficei ei. La următoare consultație, investigațiile au încetat, pentru că durerile de cap dispăruse.

Iertarea este un principiu de dreptate și libertate a sufletului, nu este legat neapărat de mântuirea sufletului. Pentru mântuire însă, este nevoie să obți iertarea lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Fiul Său.

• David Levy, Materie cenușie, Editura Scriptum – 2014, p.121.

Un pastor mergea cu căruța din sat în stat, zile întregi, prin toate județele pe unde putea. Vindea mere, pentru că așa putea să intre în discuție cu oamenii. Odată, fetița de zece ani a pastorului, a venit cu fratele ei să ia căruța de la tatăl ei că era nevoie în gospodărie. În drum spre casă, a observat că se oprea calul ori de câte ori trecea pe lângă un grup de oameni. Fetița a întrebat pe tatăl ei, după ce a ajuns și el acasă de ce calul se oprea la fiecare grup de oamnei. Tatăl a răspuns că așa făcea el de câte ori întâlnea grupuri de oameni, se oprea ca să le vorbească de Hristos, să le explice Evanghelia.

Mă simt onorat că am avut în România astfel de oameni ai lui Dumnezeu.

• Adăugat ulterior – Această istorioară am preluat-o de la o conferință de istorie baptistă, fără a reține numele. Un cititor, care este și scriitor de istorie baptistă – Vasile Bel, după ce a citit articolul acesta, crede că știe numele acestuia, este vorba de pastorul Vasila Berbecar. Mulțumim! Vă invit să vizitați blogul dânsului – https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/

Lipsa stăpânirii de sine aduce cea mai mare pagupă sufletului uman. Apostolul Pavel spunea odată: ”O nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” De ce? Pentru că nu era stăpân pe sine! ”Când vreau să fac binele, răul stă lipit de mine. Binele pe care vreau să îl fac, nu îl fac. Răul pe care nu vreau să îl fac, iacă ce fac!” Romani 7,24.

Soluția însă este în Legea Duhului de viață în Isus. Cum funcționează aceasta? Dacă reușești acest lucru, atunci ești ca o cetate întărită cu ziduri mari!

Doamne ajută!

Dacă noi tot schimbăm obiceiurile vitale ale vietii, într-o zi pomul moare. Dacă dai credincioșii pe prieteni, dacă dai cuvântul lui Dumnezeu pe sfaturile oamenilor și conștiința în schimbul predispoziției, într-o zi vei culege ceea ce ai semănat. 

(Gal 6:7) ”Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera.”

Lumea astăzi cu rețelele ei de socializare, a accentuat acest fenomen, care era de când lumea, dar nu avea atâta putere ca astăzi pentru că nu erau rețelele de socializare, care alături de mass media amplifică lucrurile. Este lucrarea celui rău, care distruge destine, vieți și conștiințe. Oare chiar nu vedem aceste lucruri?

(2 Tim 3:1) ”Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.”

(Dan 11:32) ”Dar aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi.”

Rețelele de socializare și mass media nu sunt rele, ele sunt neutre. Dar ele amplifică totul, atât răul, cât și binele. Tu de partea cui te poziționezi? Vântul bate tare, nu ai mult timp la dispoziție, mai târziu poate fi prea târziu. Stai de partea binelui! Caută să cunoști mai mult pe Dumnezeu, ia Cuvântul, roagă-te și stai cu cei credincioși, așa nu îți vei pierde puterea.