Pavel explică efectul învierii asupra noastră în Romani 6,4 „Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

Hristos a înviat prin slava Tatălui, pentru ca tot așa să înviem și noi la o viață nouă. Lucrul acesta nu se face numai prin botez, ci prin Duhul Sfânt. Când apostolul Pavel voia să se asigure de niște ucenici că sunt autentici în Fapte 19,2; nu i-a întrebat dacă au fost botezați, pentru că erau cu botezul lui Ioan; apostolul Pavel i-a întrebat dacă au primit ei Duhul Sfânt când au crezut! De ce a întrebat așa? Pentru că era o singură nădejde pentru schimbare: ”Hristos în voi nădejdea slavei” Col. 1,27. Hristos însă este în noi prin Duhul Sfânt. Ceea ce ne dă nouă asigurare că vom fi înviați împrenă cu Hristos la o viață nouă, este Duhul Sfânt în noi.

Romani 8,11 ”Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

Învierea lui Histos este o dovată a modului în care Dumnezeu ne va învia și pe noi la o viață nouă, trebuie să fim născuți din nou, trebuie ca viețile noastre să fie umplute de Duhul Sfânt, să căutăm puterea și călăuzirea Duhului în fiecare clipă! Domnul le-a spus ucenicilor: ”Rămâneți în cetate până când veți fi umpluți cu putere de sus!” Luca 24,49. Așa lucrează puterea învierii Lui!

Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Fapte 19,2.

*sursă foto

„Isus e cea mai controversata persoana de pe pamant. Faptul ca această controversă continua si creste de cand a murit El pe cruce până azi, dovedeste ca El nu este mort, ci este viu!” Richard Wurmbrand

„Oamenii întâi trăiesc, apoi mor. Hristos a murit și apoi tăiește. Cei ce îl vor urma merg în același sens cu Hristos – întâi mor (față de sine) și apoi trăiesc (o viață nouă).” John Stott

Te întrebi cum ai putea să scapi de gândire negativă într-o lume așa de rea. Nu este vorba de gândire rea, ci realistă. Avem și un proverb care sune că „pesimistul este un optimis informat”. În fine, una peste alta, oamenii încep să gândească rău, pentru că realmente se lovesc de atâtea chestiuni nedrepte, așa încât ajunge să gândească rău.

Ceea ce vreau să subliniez este că gândirea rea, oricât ar fi de realistă, ea provoacă boală nervoasă, epuizează energia și ne stoarce de puterei. Nu ai pace. Tot timpul trebuie să te păzești, tot timpul trebuie să previi etc. Gândirea negativă este baza celor mai mult căderi nervoase și probleme psihice.

Cuvântul spune că 1 Corinteni 10:13 „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”
Acest verset contrabalansează. Exită oameni răi, și duhuri rele care îmi poartă sâmbetele, dar există și un Cenzor ceresc, care niciodată nu permite să fiu ispitit mai mult decât trebuie, și niciodată fără ieșire.

Dacă realitatea îmi spune să gândesc prevăzător (negativ), acest lucru produce frustrare. Însă activitatea lui Dumnezeu ne aduce la o viață pașincă și liniștită. De ce? Pentru că el cenzurează orice răutate la linia dreptății, a ieșirii din problemă. Oricât de rău ar fi un om, sau Satan însuși, Dumnezeu nu permite în viața ta decât ce este potrivit cu puterea ta, și cu mijloacele de a ieși biruitor.

Dacă lumea îți aduce îngrijorare, Dumnezeu aduce încredre. Lumea este rea, dar activitatea lui Dumnezeu aduce lucrurile în echilibru. Nu te poți încrede în nimeni, dar în El chiar te poți încrede că va ține lucrurile în control în toate cazurile.

Să avem încredere în El!

1 Corinteni 10:13 „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”

Libertatea este posibilitatea de a face mai multe lucruri în cadrul aceleiași voi a lui Dumnezeu. Adam avea voie să mănânce din orce pom din grădină. 
Libertatea nu este posibilitatea de a păcătui, de a nu asculta de Dumnezeu. Păcatul nu este permis de Dumnezeu. Lui Adam i-a interzis să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Dumnezeu nu i-a dat voie să mănânce din el. Adam nu era liber să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. 
Dacă păcătuiești însă Dumnezeu îți dă șansa să te întorci la El. Însă nu este o garanție, și vei avea un cost de plătit. 
Libertatea nu înseamnă anarhie – fac ce vreu și cum îmi place. Libertatea este ca în era modernă, un lucru pe calculator pot să îl fac pe mai multe căi: pot deschide emailul din ce browser vreau, sau din mai multe aplicații. Am libertate. Dar nu pot deschide orice adresă de email vreau eu. 
Să nu mai suprapunem libertatea cu anarhia! Nu sunt egale! Ce se întâmplă după ce păcătuiesc este doar datorită harului lui Dumnezeu, nu am drept acolo, nici libertate!

Libertatea am putea spune este posibilitatea de a nu păcătui, mai degrabă, decât posibilitatea de a păcătui. Aceasta este libertatea oferită de Hristos!

Să trăim ca oameni liberi în Hristos!

„Tragedia Notre-Dame este dincolo de cuvinte… O bijuterie în flăcări! Nu știu detalii, dar ce nu înțeleg este de ce, în ultimele săptămâni, 12 biserici istorice ale Franței catolice au fost afectate de incendii mai mari sau mai mici.” Mihai Neamțul Sursa

Și eu văd că motivul incendiului este foarte cosmetizat. Înțeleg importanța monumentului istoric și implicațiile politicilor religioase, totuși complectat cu ce declară Mihai Neamțul, acest incendiu lasă loc de reflecții serioase.

Preotul Necula spune: „ceea ce se întâmplă în plan politic în Europa s-a văzut acum în faţa unui rug asupra valorilor creştine“.

Să fim alături de Franța, să fim solidari simbolurilor europene, dar să ne rugăm și pentru valorile europene creștine!

Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

Pentru că în iertare este vorba de o pierdere, mai mică sau mai mare – A ierta înseamnă să realizezi o greșeală care ți s-a făcut, cu sau fără intenție, care implică o anumită pierdere. A ierta, înseamnă să accepți acea pierdere, și să nu o mai ții în socoteală celui ce a făcut-o. Să mergi înainte în viață cu ce ai și cu ceea ce îți oferă Dumnezeu. Scopul este să oprești acele pierderi, și să începi să te ridici.

Pentru că avem concepții greșite despre încredre în iertare – Dacă cineva a abuzat sexual o peroană. Iertarea nu implică încrederea de a mai sta în preajma acelei persoane. Așa se întâmplă în multe alte forme de abuz atunci când intervine iertarea.

Pentru că avem concepții greșite în ce privește uitarea în iertare – Dacă ierți pe cineva, un proverb spune că trebuie să uiți. Eu cred că nu este realist. Științific, acele experiențe sunt mult mai imprimate în noi decât alte experiențe. Ne vom putea amiti ce s-a întâmplat, dar vom pune în dreptul acelui caz, rezolvat, acceptat. Și vom alege să nu ne mai plângem și să victimizăm în legătură cu acel caz.

A nu ierta și a nu putea să faci acest lucru, poate dovedi că nu ai experimentat niciodată iertarea lui Dumnezeu – Dacă Dumnezeu te-a iertat și ai trăit acest lucru, vei avea putere și exemplul să faci și tu același lucru cu greșiții tăi într-un fel sau altul. Dacă nu poți, și nu reușești să ierți, gândește-te dacă ai experimentat cu adevărat iertarea lui Dumnezeu, deplin sau în anumite domenii.

Pentru că aproximăm greșit durerea – Oamenii spun cât de mult au suferit, cât de mult au pierdut din cauza acelei fapte. Suferința este foarte adevărată și reală, însă dacă nu ierți pe cel în cauză din pricina suferinței produse și pierderii provocate, este ca și cum nu este de ajus cât ai suferit și ai pierdut până acum, vrei să o faci și de acum înainte. Doar prin iertare, poți opri suferința, poți aduce vindecarea și binecuvântarea lui Dumnezeu în relații!

Aceste realități cred că sunt o parte din motivele pentru care Domnul Isus leagă iertarea de rugăciunea Tatăl nostru!

Să fiți binecuvântați!

sursă foto

Cuvântul „kedesha” în limba ebraică înseamnă a fi sfânt, dar poate însemna și o femeie de moravuri ușoare. A fi sfânt înseamnă a te dărui cu toată dragostea tuturor fără deosebire. Înseamnă să dăruiești oricui tot ce ai mai bun în sufletul tău.

• 

Maria Magdalena a fost cea care a fost în ambele ipostaze. A fost o vreme când se dăruia tuturor în mod fizic, așa cum nu voia Dumnezeu. După ce Domnul a întâlnit-o, a eliberat-o de robia ei și ea a devenit o sfântă, fiind cu totul dăruită lui Hristos, răind doar pentru El, oferindu-I tot ce avea ea mai bun.

• Preluat după Sabina Wurmbrand, Noblețea suferinței, p.143
• sursă foto

După cum omida nu știe că într-o zi va deveni din târâtoare – zburătoare, tot așa și creștinul nu se gândește că într-o zi va zbura cu Domnul său spre lucruri mari (chiar acum).

Omida se zbate în agonie în pragul devenirii, poate se gândește că își dă duhul. Cred că și creștinul are momente când spune: „Până aici mi-a fost!” Dar spre uimiera sa acelea erau doar durerile nașterii, până ce Hristos avea să ia chip în el.

Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi! Gal 4,19.

„Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine!” Ioan 14,1.

Odată o familie de la țară avea un băiat care se îmbăta tot timpul și nu îi asculta în nici un fel pe părinți. Sătui de ușine și îndărătnicia băiatului, tatăl a spus băiatului într-o zi să plece de la casa lor. Băiatul, băut cum era, și-a luat câteva haine și clătinându-se a plecat de acasă. Noaptea nu dormea nici soțul, nici soția. Soția a întrebat: „De ce nu dormi?” El a spus: „Eu sunt de vină pentru băiat… Eu i-am pus prima dată alcoolul în gură… Eu am știut să mă opresc, dar el nu a mai știut să facă asta niciodată.” Cu gândul acesta a plecat să caute pe băiat și să îl aducă acasă.

De multe ori ne facem vinovați prin modul acesta de a păcătui „numai puțin”. Facem un păcat „numai puțin”, apoi spunem că ne vom înfrâna. Și întradevăr ne înfrânăm și ne stăpânim apoi. Problema este că unii de lângă noi se pierd pentru totdeauna, pentru că noi ne-am permis să păcătuim cu ei „numai puțin”. Poate noi ne putem înfrâna, dar alții nu își mai pot stăpâni păcatul și îi vedem cum se duc în jos.

Să renunțăm la „numai puțin”!

Ezechiel 11,19
„Le voi da o altă inimă, și voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră și le voi da o inima de carne.”

Singura nădejde a omului este să fie născut din nou, altfel nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3,3). Dacă este născut din nou, el are o inimă nouă și un duh nou. El are o natură nouă! Cred că problema omului aici se reduce, la natura lui. Dacă este născut din Dumnezesu (născut din nou) este una, iar dacă este născut în fire (din femeie), este alta. Este nevoie să schimbam calitatea noastră de om. Așa, porniri bune și rele avem fiecare, și cei născuți din Dumnezeu, și cei născuți în mod firesc. Luptă să fii născut din nou! Iar dacă vrei să știi dacă ești născut din Dumnezeu, te cunoști după roadele tale, sau direcția de mers. Un om născut din Dumnezeu se apropie mereu mai mult de Dumnezeu. Un om firesc, se apropie mereu mai mult de carne (fire în limba greacă este „sarx” care se traduce carne). Omul născut din Dumnezeu are încredere în El, are lumină în el și o dă și altora, este altă viață, chiar dacă trece prin încercări.

Nașterea din nou o primim când credem în Hrists și ne întoarcem la El prin Cuvânt și Duhul Sfânt.