Reguli de bază în acceptarea de sine

Succesul în viață nu este măsurat prin ceea ce suntem sau prin ceea ce am făcut, ci mai degrabă prin ceea ce suntem și am făcut în comparație cu ceea ce am fi putut fi sau am fi putut face.

Când ne gândim la noi înșine, trebuie să avem în vedere că:

  1. Scopul de bază al lui Dumnezeu în crearea noastră este ca noi să avem uniune cu El prin Isus Hristos, și ca noi să trăim întreaga putere a operei lui Hristos, în și prin aceste trupuri ale noastre – „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” Ioan 17,3 „… Eu am venit ca oile să aibă viața, și s-o aibă din belșug” Ioan 10,10 „Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Isus Hristos, Domnul meu.” Filipeni 3,8.
  2. Satana este conștient de potențialul pe care Dumnezeu l-a pus în viața noastră și el vrea să-l distrugă în totalitate sau cel puțin să-l diminueze –  „Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de pământ…” „Dacă cineva se curățește de acestea, va fi un vas de cinste, sfințit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” „Fugi de poftele tinereții.” 2 Tim. 2,20-22.
  3. Metoda inițială a lui Satan de a opera este să ne facă pe noi să credem că Dumnezeu ne-a înșelat sau ne va înșela asupra a ceea ce este de drept al nostru – „Atunci șarpele a zis… Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” Gen. 3,4 „Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia și cu o amăgire deșartă… căci în El locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El…” Col. 2,8-10.
  4. Înainte să ne fi născut, Dumnezeu a decis toate trăsăturile noastre neschimbabile, conform planului său, pentru viețile noastre – „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Tu m-ai lucrat ca lutul…” Iov 10,8 „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” Ps. 139,16
  5. Dumnezeu încă mai lucrează la noi – „Căci noi suntem lucrarea lui…” Efeseni 2,10 „Domnul va sfârși ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ține în veci; nu părăsi lucrarea mâinilor Tale” Ps. 138,8.
  6. Nu există „un ideal universal” în aparența exterioară – „… Omul se uită la ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă” 1Sam. 16,7 „… N-avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă”. Isaia 53,2 Continuă lectura „Reguli de bază în acceptarea de sine”

Dovezi ale respingerii de sine

Pe măsură ce ne dezvoltăm, cei mai mulți dintre noi avem caracteristici fizice, mentale, culturale și școlare care sunt diferite de aceia din jurul nostru.

Foarte adesea, în primii ani de școală, colegii de clasă se leagă de aceste diferențe, în glumă. Preocupările rezultate din cauza acestor aparențe pot cauza diferite grade de autorespingere.

Următoarele manifestări pot fi dovezi ale autorespingerii:

  1. Atenție exagerată asupra îmbrăcăminții – Grija excesivă pentru îmbrăcămite poate fi o încercare de a acoperi sau compensa deficiențe fizice, care sunt respinse. Isus face o legătură între aceste două gânduri în Matei 6, 27-28 „Și apoi, cine dintre noi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte?”.
  2. Neputința de a se încrede în Dumnezeu – Dacă respingem felul cum ne-a creeat Dumnezeu pe noi, pierdem atunci deasemenea încrederea în El și în alte domenii ale vieții noastre. „Căci noi suntem lucrarea Lui” Efes. 2,10 „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Ps. 139,14
  3. Timiditate excesivă – Teama de ceea ce alții vor gândi despre noi, influențează atitudinea lor către noi. Acest lucru este ilustrat în viața împăratului Saul. Vezi 1 Sam. 9 și 10. Continuă lectura „Dovezi ale respingerii de sine”