„Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…”

Ispititorul s’a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîni.“  (Matei 4:3)

Aici se vede, dacă aș putea să spun așa, inteligența Satanei, cât de bine plasează în mod ascuns ispitele, atacând nevoi de bază, adânc înrădăcinate în noi, și uneori printr-o singură frază, și totodată putem vedea de la Domnul Isus cum pot fi neutralizate toate acestea tot printr-o singură frază „scrisă”, adică din Scripturi.

Prin expersia „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini” sunt concentrate cel puțin trei nevoi mari, dar nemărturisite, ca să determine tinta să răspundă. Acestea sunt:

1. Nevoia identității: „Dacă ești fiul lui Dumnezeu”. – Aceasta este în sine o mare ofensă. De ce a pus la îndoială identitatea Sa? A avut motiv? A fost vre-un păcat? Însăși întrebarea este o acuză. (însă atitudinea este una de cea mai nevinovată clarificare). Dacă dai curs unor astfel de îndoieli, în general admiți ceea ce presupune persoana în cauză. Vedem că Domnul Isus nu a dat curs acestei îndoieli „extrem de nevinovate” a Satanei. Vom vedea felul extraordina în care a făcut-o.

2. Nevoia trupească de moment – foamea: „poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”. Extraordinar, dar de ce nu flori? De ce nu aur? Pentru că Satana mai urmărea o nevoie prezentă și stringentă la Domnul Isus – foamea trupului după post. Dar bineînțeles că Satan se poartă de ca si cum cu totul altceva urmărește, el are o îndoială legitimă. Toate aceste nevoi punctate sunt menite să determine persoana ispitită să asculte din mai multe unghiuri, ca si cum ar fi mai multe guri care îi cer acel lucru (Satan, foamea trupului) si vom mai vedea încă una:

3. Nevoia dovedirii de sine. Isus pentru asta a venit, ca să arate lumii cine este El și să împlinească planul de salvare al Tatălui. Isus avea nevoie să dovedească lumii că este Fiul lui Dumnezeu, Mesia așteptat, însă El trebuia să facă asta după metoda lui Dumnezeu: întâi la botez prin Ioan botezătorul, apoi prin semnele și minunile făcute, după care prin înviere avea să se pecetluiască această realitate că El este Fiul lui Dumnezeu, venit să salveze sufletele oamenilor. Slăvit să fie El! Nu cum îi cerea Satan printr-un lucru rău.

Ce face aici Satan este să pună la îndoială divinitatea Domnului, și ca să Îl determine pe Domnul să admită tacit acest lucru (dacă ar fi dat curs îndoielii, împlicit ar fi admis acest lucru) folosește două mari nevoi: nevoia trupului, foamea după post, și nevoie de afirmare, dovedire de sine. Aceste două nevoi erau legitime și stringente. Imediat Isus după acele zile a început să mănânce, se subânțelege, și să devedească mesianitatea Sa.

Aici exista un tâlc al Satanei, când omul are o mare nevoie, cu atât mai mult două,  este mai puțin veghetor în metoda de împlinire a acestei nevoi când i se pretinde ajutorul. (vedem asta și la David cand a adus prima data chivotul în Ierusalim).

Domnul Isus iese din acest cerc vicios răspunzându-i direct la întrebare: „Este scris: Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvând care iese din gura lui Dumnezeu” Prin aceasta El neutralizează la fel de tacit acea mare îndoială ridicată de Satan, dar nemărturisită clar, și anume îndoiala că ar fi Fiul lui Dumnezeu. Accentul pus de satan a fost pe o minune simplă: transformarea pietrelor în pîini. Ei bine El a transformat apa în vin, nu după mult timp. Dar de fapt nu pietrele  erau acolo ținta, ci admiterea îdoielii ridicate de Satan cu privire la divinitatea lui Isus.

Satan ține într-o mână niște firimituri de pâine, dar în cealaltă adesea sufletul tău.

Neutralizează prin Scripturi orice ispită a celui rău și nu te lăsa impresionat de intețiile lui!