„Tine-te de etalonul invataturilor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si dragostea care este in Hristos Isus” 2Tim. 1,13

Aici ar fi interesant sa vedem acest etalon de care vorbeste Pavel. Oare il dezvaluie pe undeva? In 1 Corinteni 15, 3-4 spune asa: „V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa scripturi; ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa scripturi.”

Pavel traseaza aici trei elemente toate cu privire la Hristos:

1.      a murit pentru pacatele noastre

2.      a fost ingropat

3.      a inviat a treia zi (la acestea ar mai trebui adaugat din conteztul scrierilor lui Pavel

4.      s-a nascut din feioara

5.      a trait fara pacat.

Acesta este mesajul apostolic – kerigma, acesta este mesajul evangheliei lui Hristos. Pentru lume este o nebunie dar pentru cei ce cred este puterea lui Dumnezeu. De ce este puterea lui Dumnezeu? In ce sens?

Astazi din pacate nu se mai vesteste Evanghelia lui Hristos cea plina de putere, astazi auzim predici despre oameni, culte si organizatii, insa doar mesajul evangheliei lui Hristos poate da viata vesnica.

Toate aceste 5 puncte vorbesc de divinitatea lui Hristos. S-a nascut din fecioara. Cine s-a mai nascut vre-odata din fecioara. S-a nascut prin Duhul Sfant. Asta face referire si la profetia din Geneza 3, 15 in care samanta femeii va zdrobi capul sarpelui. Hristos este samanat femeii, pentru ca s-a nascut fin fecioara. A trait fara pacat. Nimeni pana acum nu a mai trait fara pacat, pacat facut cu gandul, vorba sau cu fapta. El a implinit toate poruncile lui Dumnezeu. A murit pentru pacatele nostre, El cel fara pacat. El nu a murit doar pentru ca preotii au uneltit, nu a murit pentru ca Pilat l-a dat in mana preotilor, ci Dumnezeu a acceptat ca el sa moara ca jertfa de ispasire pentru pacatele celui ce crede in El. A fost ingropat, asta este o dovada clara ca a fost mort cu aevarat, a fost pazit mormantul lui si astupat cu o piatra uriasa. A treia zi a inviat, dupa scripturi. Toate acestea dovedesc divinitatea Lui, el nu a fost doar un om intelept, a fost insusi Dumnezseu intrupat, s-a nascut prin Duhul Sfant dintr-o fecioara, a trait fara pacat, a murit pentru pacatosi, a fost ingropat, si a inviat a treia zi.

Cand vorbesti de aceste elemente ale divinitatii Lui, atunci oricine aude poate fi eliberat, indreptat in viata lui de pacate, privind la viata Domnului fara pacat. La cruce privind poate primi iertarea si mantuirea sufletului, pentru ca Hristos a murit pentru noi, nu pentru sine. A inviat, asta inseamna ca este viu si astazi printre noi, prin Duhul Sfant si are putere. Toate aceste elemente ale Evangheliei lui Hristos au putere in ele insele, toate aduc eliberare, toate vorbesc de ceva extraordinar ce nu s-a mai intamplat vre-odata, dar care poate influenta viata oricui pentru intreaga vesnicie.

Doamne ajuta!

„Ei declara ca il cunosc pe Dumnezeu, dar prin fapte Il neaga, fiind insuportabili, incapatanati si incapabili de vreo fapta buna.” Tit 1,16

Sunt unii care pretind ca il cunosc pe Dumnezeu si de aceea ei se poarta in mod oribil, pentru ca „cineva” nu face ce trebuie si drept urmare de aceea face si el si mai mult scandal, ca sa se auda, ca sa se vada, etc., etc. Oameni care il neaga pe Dumnezeu cu faptele. Ei se mira de unde ne dam noi seama ca ei nu il cunosc pe Dumnezeu. Asta este culmea, dar se intampla. Sun insuportabili cum spune scriptura, au un comportament imposibil, produc frustrare pana la limita. De fapt ei exteriorizeaza ceea ce simt si este in interiorul lor. Oamenii acestia au nevoie de eliberare, vindecare, iluminare. Ei cred ca fac voia lui Dumnezeu, ca sunt justitiarii Lui, eroii credintei, se vad pe ei insisi martiri si nu isi dau seama ca au fost prinsi in cursa Satanei.

Un om al lui Dumnezeu nu se uita asa de mult la un alt frate, el se uita la Dumnezeu, la Hristos si sa line insusi. El nu asteapta asa de mult sa faca un frate voia lui Dumnezeu, asta observa involuntar, el se uita la sine sa o faca, el nu se vede pe sine ca o „epava” care nu poate sa faca nimic din ce spune Dumnezeu, cum spun unii: „Eu nu sunt ca ap Pavel!” , prin asta vrand sa isi dea frau liber eu-lui sa faca ce vrea. „Eu nu sunt ca Ilie!” prin asta vrand sa isi dea frau liber pacatului. Este o falsa modestie! Este o meschina deslegare a firii pamantesti, naturii pacatoase in viata unui om. Pai oamenii acestia sunt tot pacatosi, ba unele pacate sunt mai mari decat ai facut tu. Acelasi Duh Sfant l-au avut si ei. Care este problema? Ma rog poate ca unii repeta fara sa stie niste zicale… nici nu ma intereseaza de unde.

„Sunt incapabili sa faca vreo fapta buna” nu au in ei puterea din Dumnezeu. Ei sunt robi ai pacatului, chiar daca unele pacate specific crestinismului: fatarnicie, barfa, mandrie spirituala, neiertare, razbunare, etc. Hristos cand vindeca pe cineva si il elibereaza, acesta se poate confrunta o vreme cu alti frati mincinos, ce-i drept sunt si dintr-acestia, dar el nu persista mult in situatia aceasta, ci curand evita sa mai piarda timpul asa, dedicandu-se lucrarii lui Dumnezeu potrivit darului Duhului Sfant si a chemarii personale.

Asa sa ne ajute Dumnezseu!

“El S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege..” Tit 2,14

Hristos s-a dat pe Sine pentru noi, cei ce credem in El in mod voluntar si angajat, nu cei ce sunt numiti crestini fara voia lor. Scopul pentru care s-a dat pe Sine pentru noi este ca noi sa fim rascumparati din orice faradelege. Asta inseamna ca puterea faradelegii, consta in condamnarea noastra in fata lui Dumnezeu. Vina pacatelor noastre ii dadea dreptul Satanei sa ne tina robi ai pacatului. Cand Hristos si-a dat viata Lui pentru noi, a luat Satanei aceasta putere de inrobire, pentru ca a platit in fata Tatalui vina pacatelor noastre. Iisus nu a avut pacat ci a murit pentru pacatele mele si ale tale, ale celor ce cred in El. Cand Hristos a murit pentru pacatele noastre, Dumnezeu i-a luat Satanei dreptul si puterea de a ne mai tine robi pacatului. Cand citim si intelegem aceste lucruri, daca credem in ele prin Hristos, primit rascumpararea din faradelege, adica eliberarea de faradelegile care ne tineau robi. Hristos area puterea si autoritatea sa faca aceasta eliberare. “Daca Fiul te va face liber, vei fi cu adevarat liber!”. El pentru asta a venit pe pamant ca sa elibereze pe cei ce cred in El de patimi si pacate. Cei ce pot sa creada asta sunt salvati de patimile lor! Lupta nu trebuie dusa cu patima, ci cu credinta si intelegerea lucrarii facute de Hristos in fata tronului de judecata al lui Dumnezeu.

“..Si casa Lui suntem noi, daca pastram pana la sfarsit increderea neclintita si nadejdea cu care ne laudam” Evrei 3, 6

A fi casa lui Dumnezeu este vorba de mantuire vesnica, viata vesnica pe care o au cei ce cred in Hristos. Aici autorul epistolei catre Evrei spune: “ca Lui suntem noi” deci nu “vom fi daca…”  adica la viitor si conditionat, ci “Suntem” la prezent. Dar in continuare pune o conditie: “daca pastram pana la sfarsit…” ce inseamna asta? Ca mantuirea este conditionata? Ca depinde de credinciosia noastra daca vom fi casa lui Dumnezeu sau nu? Daca ar fi fost asa ar fi trebuit sa fie scris: “Vom fi casa lui Dumnezseu daca vom pastra pana la sfarsit..”  Atunci am fi putut spune, am avut viata vesnica si am pierdut-o insa este asa ciudata expresia asta… in fine. Dar Dumnezeu nu spune daca vom pastra pana la sfarsit vom fi, vom obtine, vom avea. Ci “Suntem” daca pastram pana la afarsit. Cum vine asta? Daca cineva este mantuit el se cunoaste dupa asta, va persevera pana la afarsit, Duhul Sfant este in stare sa il ridice, sa il intareasca sa faca asta. Daca cineva nu pastreaza pana la sfarsit nadejdea, nu inseana ca a pierdut mantuirea, ci nici nu avut-o probabil. Mantuirea nu o dobandesti in urma credinciosiei, pentru ca nu este pusa la viitor, “vom fi casa Lui daca…” ci scriptura spune “suntem casa Lui, daca” Asta inseamna ca ceea ce naste credinciosia este mantuirea, si nu credinciosia naste mantuirea. Sensul este exact invers. Cine intelege sensul exact alt acestui verset, va avea pace si nadejde.

“Intradevar, Evanghelia noastra nu a venit la voi numai cu vorbe, ci cu putere si cu Duhul Sfant..” 1Tes. 1,5

Daca Evanghelia a venit la tine doar cu vorbe, atunci nu este adevarata Evanghelie. Daca Evanghelia care a venit la tine nu este insotita de puterea schimbarii reale, si nu doar intelectuale, aceea nu este Evanghelia lui Hristos! Daca Evanghelia care  a venit la tine, nu a venit cu Duhul Sfant, atunci nu este evanghelia care te poate naste din nou. Din pacate pentru cei mai multi dintre crestini Evanghelia este doar invatatura. Si de ce? Pentru unii nu are putere, pentru ca ei nu vor sa ii dea voie sa lucreze mai mult in viata lor. Oamenii sunt sireti, le place pacatul, le place sa faca ce vor ei, si puterea o prefera o vad ca pe o amenintare pentru planurile si placerile lor. Pentru altii invatatura nu a fost buna, pentru ca ea vorbeste doar de niste justificari intelectuale. Noi trebuie nu doar sa intelegem si sa justificam cu mintea, ci trebuie si sa se vada in viata noastra schimbarea.

“Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos” Filipeni 3,7

Care erau lucrurile care erau castiguri pentru Pavel? Era evreu, era fariseu, era taiat imprejur, era zelos. Toate acestea erau castiguri pentru Pavel. Care sunt castigurile pe care le avem noi astazi? Suntem pocaiti din familie, am studiat teologia, suntem zelosi. Acum spun unii: “Nu putem compara acestea cu ce a fost Pavel, pentru ca acesta fac parte din crestinism, biserica, teologia, etc. Daca acestea tind sa il inlocuiasca pe Hristos din viata noastra, atunci nu sunt cu nimic mai putin gunoaie pentru noi!