Scrisoarea fratelui Pitt Popovici către biserici

image

Postez aici o scrisoare a unui om deosebit al lui Dumnezeu de pe site-ul http://www.stiricrestine.ro

Pitt (Petru) Popovici este unul dintre cei mai cunoscuți și celebri pastori romani în viața. Are 96 de ani, este autor a zeci de cărți, dintre care amintim: “Biblia este totuși adevarată”, “Lumini peste veacuri”, “Există viață după moarte”, “Omul e creat de Dumnezeu, nu e produsul evoluției”, “Colțul de rai”, “Graiul prorociilor”, și altele.

Mai jos puteți citi o scrisoare recentă adresată bisericilor scrisă de către fratele Pitt Popovici:

“Domnul să vă inmulţească harul şi binecuvântările pe ogorul Evangheliei! Trăim vremuri de crize. Criza lipsei de dragoste faţă de Dumnezeu şi a dragostei faţă de fraţi şi faţă de lumea pierdută în păcate şi stricăciune e aproape în toate bisericile. 0 stare de moleşeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimţite şi în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezenţă frumoasă, dar lipseşte puterea şi lipseşte roada. Unii obosiţi au suspendat un serviciu de închinăciune de duminică după masă, căci poporul nu venea la Casa Domnului. Prin anii 1945- 1950, noi aveam trei servicii pe Duminică, şi adunările erau tixite. Ce s-a petrecut? Fără să ţinem seama, s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Si Duhul Sfânt şi orele de rugăciune erau tot mai neglijate. Se punea un frate mai slăbuţ să o conducă. Si tinerii au început să lipsească, căci păstorul însuşi lipsea. Era prea ocupat. Ori forţa Bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune. şi iată pe nesimţite am ajuns la o stare de răcire a dragostei. un fel de apostazie [2 Tim.3:5). Unii vor zice „Am ajuns la ceea ce s-a profeţit”. Nu, nu trebuie să gândim aşa. Nu noi suntem în funcţie de proorocie, ci Duhul pofetic a ştiut mai dinainte cum vor fi unii şi a dat Inştiinţarea, ca noi să nu ajungem în acea stare.

Dumnezeu e Izvorul Dragostei, a căldurii spirituale. Prin îndepărtarea treptată de El, am ajuns la un formalism uscat. Rugăciunea nu poate fi substituită cu nimic. Ea e părtăşia prin Duhul Sfânt cu Dumnezeul nostru mare. Celelalte fără ea, devin surogate. Nu e mirare că nu mai e căutarea celor pierdeuţi. În cele mai multe locuri la botez sunt doar unii copii de-ai pocăiţilor, şi din aceia unii fără naşterea din nou. Când nu e părtăşia sfinţitoare cu Dumnezeul Preasfânt, valuri de păcătoşenie inundă bisericile: prefăcătorie, minciuni, plăceri, avorturi, divorţuri, duşmănii. Și biserica nu mai e Biserică, ci sinagogă a Satanei. Trebuie să ne trezim, să ne pocăim. Realitatea trebuie să ne zdrobească inimile. Înapoi, conform Cuvântului, la post şi rugăciune. E vreme târzie. Venirea Domnului e mult mai aproape. Si ce mare e răspunderea noastră!

Fiecare să înceapă cu el. Daţi valoare rugăciunii personale. Domnul Isus a zis: „Intră în odăiţa ta, închide uşa”, adică izolează-te de toate. Lasă televizorul, lasă internetul şi toate afacerile. Priveşte-te pe tine în lumina LUI, smereşte-te şi roagă-L ca prin Duhul Sfânt să te facă o forţă spirituală pentru ridicarea Bisericii şi pentru mântuirea multor păcătoşi. Hotărâţi cu biserica zile de post şi rugăciune.Topiţi-vă în faţa LUI pentru răcirea dragostei. În toate trezirile spirituale, Dumnezeu s-a folosit de oameni ai rugăciunii. Fiţi la îndemâna Lui. El aşteaptă şi vrea aceasta. Și lumea pierdută aşteaptă după trimişi ai lui Dumnezeu, care să-i ia de mână, ca îngerii pe Lot, şi să-i scoată din Sodoma de azi. El e gata pentru lucrări nemaipomenite (Ev. Luca 21:25-26). Scrisoarea aceasta e un strigăt al dragostei mele către toţi fraţii mei răscumpăraţi prin sângele lui Dumneze care a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.

În Glorioasa Lui slujire,
bătrânul frate Petru Popovici

Rațiuni pentru a nu te împotrivi celui ce îți face rău

image

Domnul Isus spune: „Nu te împotrivi celui ce îți face rău, ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt” (Matei 5,39).

Noi trebuie să ascultam ce spune Domnul şi atât, fără alte explicații. Dar pentru a incredinta pe cei ascultatori de dreptatea Domnului, dam câteva explicații.

Prima explicație pentru a nu ne împotrivi răului este că noi suntem aşa vinovați înaintea lui Dumnezeu, încât oricât rău ne-ar face cineva, totdeauna este mai puțin decât merităm noi, iadul. Noi ne plangem de nedreptate, dar aceasta nu este decât socială, infimă; vesnic, spiritual noi suntem cu mult mai vinovați decat putem fi nedreptățiți în viață.

Al doilea argument este că dacă întorci rău pentru rău, tu te încarci cu un păcat. Dacă cineva ți-a făcut rău, îl va judeca Dumnezeu şi te va îndreptăți. Nu ai voie să îți faci singur dreptate! Tu nu cunosti legile universului ca sa știi cu precizie situația. Şi pe pământ e la fel, avem judecatori, care spun exact cât trebuie să plătească fiecare în închisoare sau în bani conform legilor. Nimeni din noi nu hotărăşte asta.

Noi suntem beneficiari ai harului, şi deci suntem obligați să ne purtăm cu oamenii la fel cum s-a purtat Dumnezeu cu noi. Dumnezeu nu ne-a făcut după păcatele noastre, tot aşa şi noi nu trebuie să facem oamenilor după păcatele lor, dimpotrivă Domnul ne-a făcut bine şi s-a lăsat nedreptățit de noi, aşa trebuie să facem şi noi dacă vrem să beneficiem în continuare de har. Vezi pilda robului nemilostiv.

Numai bine!

Sursă foto

Despre laudă

Lauda este una din ţintele credinţei noastre, omul trebui să Îl laude pe Dumnezeu. Când omul îl laudă pe Dumnezeu, el primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu. De multe ori spunem: „Nu am starea necesară pentru a îl lăuda pe Dumnezeu!” Cred că cu cât ai o stare mai rea şi totuşi îl lauzi pe Dumnezeu, cu atât jertfa de laudă este mai mare şi mai bine primită. Vezi cazul lui Pavel şi Sila în temniţă îl lăudau pe Dumnezeu.

Alţii spun că nu îl pot lăuda pe Dumnezeu pentru că trec printr-un necaz. Pare că are sens, dar biblia ne spune că încercările noastre uşoare de o clipă lucrează tot mai mult pentru noi o greutate veşnică de slavă. 2 Cor. 4,17 A mulţumi lui Dumnezeu pentru acest lucru, a recunoşte că înţelegi acest lucru înseamnă a îl lăuda pe Dumnezeu.

În final vreau să spun că în laudă este cheia credinţei. Când îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru o promisiune anume, pentru un lucru anume, îl lauzi, dar şi îţi manifeşti credinţa, îţi verbalizezi credinţa, şi asta măreşte încrederea, asta îţi întăreşte sufletul şi atrage binecuvântarea lui Dumnezeu.

În continuare vreau să dau o listă cu 100 de versete de laudă. Este bine să lăudăm pe Dumnezeu după Cuvânt. Să citim o listă ca aceasta de câte ori îl lăudăm pe Dumnezeu. Să o facem zilnic! În Psalmul 119,164 spune că psalmistul lăuda pe Dumnezeu de şapte ori pe zi.

Iată lista!

1. 1 Cronici 29.13: „Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm şi preamărim Numele Tău glorios“.
Continuă lectura „Despre laudă”

Vegheaţi! – Pilda celor 10 fecioare Mat. 25,1-13

În pilda celor zece fecioare n-i se spune să veghem, dar mai apoi în pildă se spune că toate fecioarele au adormit. Vegherea are alt sens în cazul acesta în afara aceluia de a nu adormi, şi anume vegheaţi să aveţi untdelemn în candelă. Noaptea este aşa de mare încât plida, pe drept, ne spune că vom adormi cu toţii. Atunci vegherea ce rost mai are dacă întunericul este aşa de mare? Are rostul „untdelemnului”. Cinci fecioare au avut untdelemn în candele, altele nu au avut. Ştim că în scripturi untdelemnul este simbolul Duhului Sfânt. Aceasta înseamnă că trebuie să veghem într-o privinţă şi anume în ceea ce priveşte relaţia cu Dumnezeu. Untdelemnul este Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este Dumnezeu. Veghează asupra relaţiei cu Dumnezeu! Nu poţi să fii plin cu Duhul Sfânt în afara unei relaţii reale, pure şi atutentice cu Dumnezeu. Aici ieşim din sfera oricărui cult şi spunem că cine nu are o relaţie adevărată cu Dumnezeu prin credinţă şi prin Cuvântul lui Dumnezeu, nu are nici o garanţie în ziua venirii Fiului Omului. Să veghem să umblăm zilnic cu Dumnezeu, ca Enoh. Dacă cineva nu umblă zilnic cu Dumnezeu prin credinţă, nu îi foloseşte să spună că a avut cândva o experienţă cu Dumnezeu. 
Învaţă să trăieşti personal cu Dumnezeu pe baza Sfintelor Scripturi, acest lucru îţi va fii de cel mai mare folos! Acesta ar trebui să fie scopul religiei în definitiv.

Despre jurământ și cuvântul dat

Continui aici un studiu mai vechi din predica de pe munte. Dacă vă uitați cu atenție veți vedea articole din predica de pe munte ca ”Cel mai răspândit păcat” – despre imoralitate, sau despre ucidere, mânie etc. 

Acum am ajuns la jurământ. Domnul ne spune să nu jurăm nicidecum, nici pe cer, nici pe pâmânt, nici pe capul tău. Nimic nu este al tău. Îmi place cum zice Domnul: ”Nu poți face un fir de par alb sau negru”. Deci ce e al nostru, nu e al nostru de fapt. Așa este! Avem doar un control limitat asupra noastră, dincolo de acea limită este Dumnezeu. 

Domnul ne spune apoi ca ”Da” al nostru să fie ”Da” și ”Nu” al nostru să fie ”Nu”. Lui Dumnezeu nu îi place să juri. Atenție, nu e vorba că să nu faci juruințe. Aici este altceva. Juruințele sunt bune și suntem îndemnați în Psalmi să facem juruinte, asta înseamnă angajamente înaintea Domnului. Să dea Domnul să facem și să le ținem! 

De ce vrea Domnul să ne ținem cuvântul și să nu mai jurăm. Pentru că jurământul era ceva de genul acesta: ”Știi, eu de multe ori nu îmi țin cuvântul, zic și nu fac, dar acum, credemă, jur că voi ține ce ți-am promis.” Înțelege-ți dumneavoastră ce vrea Domnul de la noi? Să nu mai fim neserioși. Să nu mai fim fără cuvânt. Asta înseamnă corupție, mediocritate, hoție, viclenie și lista poate continua la nesfârșit. Domnul vrea să pună capăt acestor lucruri. 

Națiunile care au hotărât să ține cuvântul dat, atat. Au produs civilizație și progres în națiunile lor. Popoarele care se țin de cuvânt la întâlniri, se vor ține de cuvânt la orice alte sarcini. Cine e credincios în cele mici, este și în cele mari, și invers. Trebuie doar să începem undeva, apoi cu timpul se vindecă tot sistemul, cu ajutorul lui Dumnezeu. 

Eu spre exemplu, la noi la români ași propune să se schimbe sfertul academic din 15 minute, în 10. Pentru că asta ne îndeamnă la iresponsabilitate și atitudinea aceea: ”merge și așa”. Domnul ne spune ”Da” al vostru să fie ”Da”, ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău. 

Când ai cuvânt ai progres, ai calitate, ai precizie. A nu avea cuvânt este cum erau odată bicicletele acelea care dădeau în gol, adică tu dădeai la pedale dar roata nu trăgea, dădeai în gol; sau cum ar fi la mașini să nu țină frâna. 

Mare lucru este să avem cuvânt, să respectăm, să ținem ce am spus! Asta ne-ar crește calitatea vieții. Dumnezeu spune mai bine nu promite, decât să promiți și să nu faci. Dar când spui, faci potrivit cu ce ai spus și vei fi binecuvântat! 

Doamne ajută! 

Piramidă a nevoilor a lui Maslow

Am găsit un articol bun si util, pe care il public aici:

image

Unul dintre conceptele care au revoluționat societatea modernă, din punctul de vedere al înțelegerii cum funcționează omul, este așa numita „piramidă a nevoilor a lui Maslow”. Abraham Maslow a fost un psiholog american (1 aprilie 1908 – 8 iunie 1970) a cărui teorie privind ierarhia nevoilor umane a născut și încă mai naște dezbateri pro și contra.

Teoria sa ierarhizează nevoile omului normal, funcțional și enunță faptul că nerezolvarea, nesatisfacerea unei nevoi generează stres, conflicte psiho-emoționale și chiar afecțiuni sau patologii psihologice.

Parțial, ierarhia lui Maslow se suprapune dezvoltării psihice și sociale umane ca vârstă. Nevoile copilului sunt mai aproape de baza piramidei și cu cât se maturizează, nevoile sale urcă, devin mai abstracte, mai puțin materiale. Nevoile primare, fiziologice, sunt cele comune tuturor oamenilor și cu cât se înaintează, nevoile devin mai specifice, personalizate, conform fiecărui individ în parte.

Pe scurt, „piramida nevoilor lui Maslow” are la bază nevoile fiziologice, de existență propriu zisă (hrană, somn, mediu, apă, aer etc.). Odată satisfăcute aceste nevoi se trece la următorul nivel, nivelul legat de securitate (siguranța fizică, a locului de muncă, siguranța familiei etc.). Următorul nivel este cel al iubirii/acceptării (nevoia de prietenie, iubire, familie etc.). Nivelul patru este cel al stimei de sine (recunoașterea din partea celorlalți, prestigiul, competență etc.). Ultimul nivel este reprezentat de nevoia de autoactualizare(continua perfecționare, cunoaștere, expertiză etc.).

Nesatisfacerea nevoilor unui nivel nu înseamnă că nu putem „trece” la următorul. Însă această nesatisfacere rămâne „ascunsă” în subconștient și, în funcție de psihicul fiecăruia, se poate transforma în stări de nesiguranță, timiditate, frică, incapacitate de comunicare sau de intimitate, agresivitate, etc..

Rezolvarea, satisfacerea nevoilor de la primele 3 nivele este continuă. Nevoile de la un nivel și rezolvarea lor se adaugă la noile nevoi, tinzând spre nivelul următor. Rezolvarea nevoilor primordiale, care țin de existență, este constantă. Asigurarea siguranței proprii și a familiei sunt continue, alături de căutarea iubirii și a acceptării într-un mediu social.

Practic, prin rezolvarea nevoilor primelor trei nivele, omul își creează un sistem de supraviețuire psiho-fizică în relație cu mediul și societatea. Omul își creează sisteme care să îi asigure resurse și alianțe pentru apărare.

Rezolvarea nevoilor de la nivelul patru presupune extinderea „spațiului vital” chiar la nivelul societății. Aici intrăm în competiție cu ceilalți, aici ne măsurăm puterile fizice și psihice-mentale cu ceilalți și valorizăm feed-back-ul primit. Aici ne sunt recunoscute (sau nu) calitățile, valorile personale și competența sau expertiza. Recunoașterea din partea celorlalți se va traduce în creșterea încrederii și a stimei de sine, ceea ce va genera elan și energie în proiecte viitoare.

Feed-back-ul negativ, marginalizarea și izolarea, vor genera sentimente de neîncredere, insatisfacție, angoase, care, la rândul lor, vor afecta direct curajul persoanei, spiritul inovativ, energiile necesare unui proiect.

Dacă reușim să satisfacem nevoile primelor patru nivele și să le și menținem în acest stadiu, mintea, psihicul, va începe să manifeste un alt fel de nevoi, nevoi aproape spirituale, numite „nevoi de autoactualizare”.

O astfel de nevoie este cea de continuă perfecționare, de cunoaștere. Ea se manifestă prin încercarea de a fi în pas cu tot ceea ce este nou sau cu nevoia de creativitate, de inventare.

O altă astfel de nevoie este cea de expertiză, în care persoana este doritoare de a își împărți cunoștințele și de a ajuta alte persoane. Persoana nu are nevoie de recunoașterea expertizei ci, fiind conștientă de nivelul competențelor și aptitudinilor sale, caută sau creează un mediu unde poate împărtăși cunoașterea sa.

În general, la acest nivel, nevoile nu își mai găsesc rezolvarea în mediul social imediat înconjurător (familie, oraș, țară), ci în interacțiune și influență la nivel aproape global.

Înțelegerea și studierea rezolvărilor nevoilor umane având ca model piramida lui Maslow a influențat și încă mai influențează societatea modernă, de la modele educaționale până la modele sociale, politice și economice

Sursa

A tribute for a Hungarian Jewish teen girl who died at Auschwitz – Călin Vălean (AMR 5)

Din păcate ceea ce nu vrem, aceea ne maturizează, dar oare câți învătăm de la alții ca să nu mai fim nevoiți să trecem noi pe aici? Iată un articol despre o eroină

Marius Cruceru

Hello!

This is Calin Valean,  41, from Cluj-Napoca, Romania (a city located in the heart of Transylvania) married with Loredana and father of 4. I am an entrepreneur and I am fat, too. Only 20 kgs +  above the normal.

For many many years I have tried to get enough motivation to lose weight. Unfortunately,  motivation lasted only for several weeks. Moreover, after each diet session, I added more weight.

sursa http://centrulevaheyman.blogspot.ro/ sursa http://centrulevaheyman.blogspot.ro/

This spring one of my good friends set up a trip or, more specifically, a pilgrimage by bike from Oradea to Auschwitz, in the memory of the young Eva Heyman who could not escape the Auschwitz executions.  As a former sport player at a pretty high level back in the high school years (volley ball) I found this trip as an ultimate motivation to get back in shape. So I’ve started going to a special gym here in Cluj…

Vezi articolul original 347 de cuvinte mai mult

Autoritatea de a predica

John The Baptist PaintingIoan Botezătorul este unul din cei mai mari predicatori ai sfintelor scripturi. El predica undeva în pustia Iudeei și oamenii veneau cu grămada la el. Faima lui era așa de mare că toți veneau să fie botezați: oamenii de rând, cărturarii, fariseii, soldați, vameși etc. Predica cu tărie pocăinta și roadele vrednice de pocăintă, adică acele acțiuni care validează adevărata pocăintă, pocăința veritabilă.

Într-o zi Domnul Isus se îndreaptă spre el și voia să fie botezat, aici este testul lui Ioan botezătorul, aici se vede vrednicia lui, în fața Domnului Isus. Când Domnul se apropia de el, Ioan era cercetat cu putere și se înfiora de prezența Domnului, încât el care spunea tuturor să se pocăiască și la fiecare avea ceva de îndreptat, de data aceastsa spune: ”Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și tu vii la Mine?” Acolo Ioan botezătorul își arată limitele în fața Domnului Isus, el arată că este și el om, deși cel mai mare dintre oameni (pe drept), ieșise din comunitatea oamenilor pentru lucrarea lui Dumnezeu și sfințenie, dar chiar și așa, mărturisește și spune: ”Eu am trebuință să fiu botezat de Tine”. Adică el are păcate de care să se pocăiască, de aceea a spus ce a spus. 

În aceste condiții el are autoritatea și dreptul de a predica, pentru că el își vede măsura, are o relație corectă cu Domnul, și înțelege că autoritatea în slujire nu este incompatibilă cu umilință în fața Domnului.  

sursă foto

Cum putem fi lumină?

Domnul ne spune: ”Voi sunteți lumina lumii!” Asta înseamnă trei lucruri potrivit sfintelor scripturi:

În primul rând fapte. Domnul spune mai departe: ”ca ei văzând faptele voastre bune, să slăvească pe Dumnezeu”. Dacă vrem să luminăm avem nevoie de fapte. Noi nu suntem mântuiți prin fapte, dar efectul mântuirii sunt tot felul de fapte bune. Noi dacă suntem născuți din nou, noi nu putem să trăim oricum, noi nu putem să stăm neroditori. Nu există lumină mai puternică afară de cea a faptelor. Soțiile care au soți necredincioși prin purtarea lor bună îi pot câștiga, asta arată cum se poate ajunge la inima lor, cu faptele făcute într-un duh de rugăciune.

În al doilea rând consum. Lumina se consumă întotdeauna. Orice lampă ca să dea lumină trebuie să consume untdelemn. Lumânarea se consumă în întregime, chiar becurile moderne se consumă într-un final. Nu putem aspira la luxul lipsei de consumație. Domnul Isus se consumă în fiecare colipă pentru lucrarea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel mărturisea că trupul nostru de afară se trece. Ca să dai lumină, ca să faci lucrarea lui Dumnezeu trebuie să accepți acest conccept divin și anume acela că trebuie să te consumi. Să te rogi, să studiezi, să strigi la Dumnezesu și să muncești în orice fel, plin de râvnă și de freamăt sfânt.

În final lumina vine de la Dumnezeu. Să nu căutăm în noi lumina pentru că nu o găsim. Noi nu avem în noi lumină. Noi nu putem produce lumină. Orice mișcare am face, lumina vine numai de la Dumnezeu. Domnul Isus este lumina lumii. Noi nu putem fi lumină decât în măsura în care îl lăsăm pe El să trăiască în noi, să lumineze gândurile noastre (izvorul oricărei fapte), buzele și faptele noastre. Isus este lumina lumii, dacă vrem să luminăm, Cuvântul Lui trebuie să locuiască din belșug în noi. Forma finală a luminării este aceasta: ”…trăiesc dar nu mai tăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine!” Galateni 2,20.

 

Secretul lui Ștefan cel Mare

Boierii-braileni-catre-Stefan-cel-MareÎn istorie citim de vitejia lui Ștefan cel mare și ne mândrim cu el ca națiune. Când au fost votați cei mai mari români, eu mi-am dorit să iasă Ștefan cel Mare și mă bucur că a ieșit.

Vreau să subliniez aici un lucru privitor la vitejia lui. Atunci când s-a bătut cu Suleiman Pașa, el știa că erau mai mulți la număr și viteji 120.000. Erau două rute spre Suceava: una pe la Roman, rută mai bună, și prin Vaslui rută muntoasă, mlăștinoasă și întortocheată. Ștefan vroia să determine pe turci să vină prin Vaslui așa că drumul spre Roman a fost pârjolit și pustiit, pentru că armatelor mari otomane le trebuia hrană multă și loc întins, iar drumul spre Vaslui era păstrat curat și satele nu erau arse, ca să atragă pe turci spre ele, însă înaintea lor era mlaștina. Aici a cîștigat Ștefan, pentru că deși otomanii vroiau și ei ruta cealaltă, datorită aranjamentelor lui Stefan, ne-prevăzând ce se poate întâmpla a mers conform planului lui Stefan.

În al doilea rând,
Continuă lectura „Secretul lui Ștefan cel Mare”

Cine are înțelepciune să se roage pentru pricepere

wisdom-bookCând vedem în Vechiul Testament că Dumnezeu s-a bucurat de cererea lui Solomon pentru înțelepciune, ne gândim dacă în Noul Testament unde Evanghelia primează, înțelepciunea mai are aceeași importanță. În 2Timotei 3 citim așa:

”din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.”  (2 Timotei 3:15)

”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”,  (2 Timotei 3:16)

Conform acestor două pasaje, înțelepciunea rămâne un punct cetral în noul testament ca și în vechiul. Scripturile pot să dea înțelepciunea, dar de data aceasta se explică ce fel de înțelepciune dorește Dumnezeu și anume: aceea care duce la mântuire – dacă nu te mântuiește înțelepciunea ta, dacă nu te duce la Hristos, înțelepciunea ta are puțină valoare; și înțelepciunea în neprihănire – dacă nu este curată înțelepciunea, este ca în sport, ai călcat regula, ești descalificat. Astăzi se pune mult accent pe înțelepciunea ”la negru”, adică aceea care ține de viclenie, breșe temperamentale, oportunism, luptă la două capete, interes etc. La Dumnezeu doar înțelepciunea în neprihănire se consideră.  Continuă lectura „Cine are înțelepciune să se roage pentru pricepere”

Când crezi

Când crezi, cauți argumente că se poate. Toată biblia are sens, Dumnezeu este atotputernic și istoria nu a scăpat de sub control. Când nu crezi, cauți argumente că nu se poate. Toată biblia indică parcă acest lucru, Dumnezeu nu mai lucrează cu putere și firea omului este tot mai năvalnică. Depinde de credință. Credința schimbă totul: perspectiva, studiul, înțelesul, rugăciunea, chiar teologia.

În general credința îți dă energie, îți dă viață și motivație de a lucra, de a persevera, te face mai deschis, mai optimist. Optimismul este de fapt o imitație a credinței, doar că uneori lipsește substanța, esența, Dumnezeu. Dacă cel din lume în lipsa lui Dumnezeu practică credința, pentru un timp limitat, cu cât mai mult noi care avem o perspectivă veșnică, și o înțelegere deslujită a lucrurilor ar trebui să fim plini de credință și de încredere.

Ridică-te din nou! Începe iar folosind în plus înțelepciunea experiențelor trecute. Acum nu poți să spui că nu ești un om încercat. Oare nu ar trebui să reușești mai mult de data asta? Fii credincios și mergi mai departe, ai încredere în Dumnezeu și viața va urca mai sus!