Adevărata iubire

Tiffany-Co-True-Love-Grows-080411-3
Clik pentru sursă

”Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” (Ioan 14:15)

Dragostea de Dumnezeu stă în ascultarea de poruncile Lui, de respectarea cuvântului Lui. Sentimentele, afecțiunea sunt detalii importante, dar esența dragostei stă în a face ceea ce spune obiectul dragostei –
Dumnezeu. Acesta este un lucru important!

Acum, dacă iubesc pe aproapele meu, pe altcineva, nu înseamnă că trebuie să păzesc poruncile lui, ci aici lucrurile se schimbă, în cazul acesta îi arăt calea lui Dumnezeu, dacă îl iubesc cu adevărat.

”Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire.” – (Proverbe 12:26)

Dacă cineva face voia aproapelui său, pentru că îl iubește, asta se numește idolatrie. De aici deducem că dragostea nu este totul în viață, ci există Cineva mai important și Acela este Dumnezeu. Dragostea se chimbă în comportament în funcție de obiectul iubirii. Oamenii tind să glorifice iubirea, și nu e greșit, însă capul dragostei este Dumnezeu în realitate.

”Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.” (1 Ioan 4:8)

Dumnezeu este dragoste, nu dragostea!!! Adică nu este unul și același lucru. Dragostea fără Dumnezeu își pierde calitatea, proprietățile, în final totul.

Să iubiți corect!

Nu vom reuși dacă nu vom face așa

  • Dacă nu vom răbda slăbiciunile celor slabi – Romani 15, 1.
  • Dacă nu vom merge o milă în plus – Matei 5, 41.
  • Dacă nu răbdăm paguba la nevoie – 1 Corinteni 6, 7.
  • Dacă cei mari nu vor căuta să slujească celor mai mulți – Marcu 10, 44.
  • Dacă nu răspundem la răul cu bine – Romani 12, 21.
  • Dacă nu vom face totul potrivit Cuvântului – Fapte 17, 11.

Personal cred că acestea sunt vârfurile creștinismului. Cine poate, să se întărească în Domnul să facă așa, pentru că așa se poate construi! În Hristos avem tot ce ne trebuie, avem nevoie de oameni!

Acum este vremea potrivită

”Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” 2 Corinteni 6,2

Dacă aștepți să se rezolve toate lucrurile din viața ta ca să începi să asculți de Dumnezeu, să începi să te pui în voia lui Dumnezeu, nu o să vezi asta! Acum este ziua eliberării, acum trebuie să începi să asculți de glasul conștiinței și să faci ce trebuie. Ascultarea este poziția din care se rezolvă totul. Noi spunem: ”Nu, să se rezolve, asta, acela și aceasta; și apoi voi face ce spune Dumnezeu!” Din păcate aceasta este o himeră. Adevărata ascultarea este aceea așa cum ești: nerezolvat, rănit, legat. Dacă faci asta lanțurile încep să cadă, pentru că tu asculți mai mult de bine decât de rău. Legăturile slăbesc pentru că tu asculți mai mult de Adevăr decât de minciună.

”Atunci, Duhul* Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc şi legăturile i-au căzut de pe mâini.” Judecători 15,14

Vedeți să nu… (Matei 24,4-14)

146042_citirea-sfintei-scripturi
Clik pentru sursă

În contextul evenimentelor extraordinare care se petrec în jurul nostru: accidentul de la Colectiv, atentatul din Franța, ce se întâmplă în Siria, citim tot felul de materiale, articole explicative, moralizatoare, motivaționale etc. Suntem asaltați de tot felul de mesaje din toate părțile că nu mai știm ce să credem și încotro să o luăm.

 Domnul Isus în contextul evenimentelor finale ne dă câteva îndemnuri la care cred că bine ar fi să luăm aminte. (Matei 24, 4-14) După ce descrie în mod impresionant ceea ce noi trăim astăzi, desi o spunea acum 2000 de ani, apoi ne îndeamnnă:

Vedeți să nu vă spăimântați! v.6 – ”Vedeți să nu vă spăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci” În realitate dorința celui rău este să ne înspăimânte cu aceste lucruri, să ne scoată din lucru. Noi poate spunem: ”eu nu mă înspăimânt”, dar dacă nu mai citești cum o făceai, de fapt un fior ai lăsat să intre în tine. Dacă nu te mai rogi cum o făceai, ai lăsat evenimentele să lucreze cum nu ar trebui în tine. Veghează, lucrează, slujește, lasă totul în seama lui Dumnezeu. Nu te îngrijora de nimic! Slujește lui Dumnezeu!

Vedeți să nu cădeți! v.10 – ”Mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții” Lupta, necazul, haosul are darul de a te face să te cerți cu cel de lângă tine, să devii nemulțumit, critic, dur. Când vremurile se înăspresc, trebuie să rabzi mai mult, ”cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit”, ești mai încordat, depui efort mai mult. Fii conștient de acest lucru și nu îți permite să te cerți, să cazi. Caută să ridici pe cel de lângă tine dar ia seama la tine să nu fii ispitit și tu! Galateni 6,1.

Vedeți să nu vă pierdeți dragostea dintâi! v.12 – ”Dragostea celor mai mulți se va răci” Când crește păcatul, când vezi atâta răutate, nedreptate, ce lucru neobișnuit faci dacă lași dragostea să ți se răcească? Spui tu că așa merită. Poate că da, dar tu nu dovedești cu nimic că Dumnezeu locuiește în tine. Nu lăsa dragostea să ți se răcească! Biruiește răul prin bine! Toate lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu! Toate sunt cu putință celui ce crede!

Vedeți să nu încetați să mărturisiți pe Hristos! v.14 – ”Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea”. Nu înceta să mărturisești Adevărul! Auzim acum tot felul de mesaje apocaliptice, și multe din ele nu sunt false. Unii spun că aud trâmbițe din cer, alții spune că este trâmbița a șasea. Noi să le spunem că urmează trâmbița a șaptea, adică venirea Domnului! Renumitul predicator englez C.H. Spurgeon de la orice text pleca exact spre crucea lui Hristos. Așa să facem și noi până la final!

Atunci va veni sfârșitul, dar pentru unii va fi începutul!

Despre judecata divină

41_7
clik pentru sursă

La dreapta și la stânga unui râu erau două sate, unul era bun, altul era rău. Într-un sat oamenii mergeau la biserică, erau curați, ordonați, muncitori; în celălalt, oamenii erau leneși, bârfitori și vicioși. Într-o zi râul își iese din matcă și se revarsă, dar culmea nu se revarsă peste satul cel rău, ci peste satul cel bun. După toate ravagiile, înțeleptul satului cel bun se duce la un duhovnic în depărtare să îl întrebe despre judecata divină, cum de râul s-a revărsat peste cei drepți. Duhovnicul după ce l-a ascultat cu atenție i-a spus: ”Dumnezeu vouă v-a dat lumină și se așteaptă mai mult de la voi. El nu a fost mulțumit că de ani de zile voi nu ați mai trecut râul în satul vecin să căutați să îi îndreptați, să îi luminați”.

Apocalipsa 9

Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la* râul cel mare Eufrat!” Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameniOştirea* lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi**; le-am auzit numărul. Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele* cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasăA treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor. Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile* lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau. Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu* s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor** şi idolilorde aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile* lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor. Apocalipsa 9, 13-21

Sunt comentatori care spun că acest pasaj, îngerul al șaselea, vorbește despre apariția ISIS, ca fiind o unealtă de pedeapsă, de judecată pentru păcatele oamenilor.

  • Desleagă pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare Eufrat. – din zona aceea s-a născut ISIS
  • Ca să omoare a treia parte din oameni – vedem că asta fac în creștere
  • Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii – numărul lor este foarte mare
  • Din gurile lor ieșeau foc, fum și pucioasă – așa este
  • Ceilalți oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor – Toate acestea se întâmplă cu un scop: ca oamenii să se pocăiască, să se întoarcă la Dumnezeu

Toate sunt îngăduite de Dumnezeu cu un scop, să ne întoarcem la El!

Să ne ridicăm ochii spre cer cu încredere, pentru că următorul înger veștește venirea Domnului! Apocalipsa 11,15.

Pastor Vasile Alexandru Taloș – Noi nu sărim în foc?

Duminică, după predică, un vechi prieten mi-a trimis acest email: <<Am ascultat astazi cu lacrimi mesajul dvs. si va incurajez sa scrieti un text caruia sa-i dati drumul pe Internet!>> Apoi, Luni dimineața m-a sunat din nou. Nu m-am lăsat nici încurajat, nici înduplecat. Aseară m-a sunat fiul meu din străinătate: <<Tati, să nu-i judeci pe tineri!>>. Claudiu este și el unul din milioanele de tineri care au plecat după mineriadă și nu s-au mai întors. Mi-am amintit că în Decembrie ’89, când avea doar 15 ani, am împărțit împreună coloanelor de demonstranți, toți cozonacii pregătiți de mamaia lui pentru Crăciun. Apoi în piața Universității, seară de seară, am cântat: Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, Până nu vom câștiga libertatea noastră. Când am semnat declarația de la Timișoara, cel ce ținea evidența, m-a întrebat ce profesie am. Și când a aflat că sunt pastor, a exclamat: Ăsta da golan! M-au invitat în balcon și am rostit rugăciunea Tatăl Nostru. Abia am început, și toată piața Universității a îngenuncheat și a rostit cu voce tare rugăciunea. Simțeam că Dumnezeu era prezent acolo!

În această dimineață, soția m-a chemat să citesc emailul trimis de Claudiu.

<< Tati,
Am vrut sa iti scriu tati, impresiile mele calde, dar m-am luat cu ziua de lucru si nu am mai apucat sa scriu. La telefonul de dimineata am vrut doar sa ma asigur ca nu ai cazut in capcana de ai cataloga in vreun fel. Continuă lectura „Pastor Vasile Alexandru Taloș – Noi nu sărim în foc?”

Despre cazul celor de la Clubul colectiv

Clik pentru sursă
Clik pentru sursă

În Evangelii, Domnul Isus a avut un cuvânt special față de astfel de cazuri, precum cel de la Clubul colectiv.

Luca 13:2-3 „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. „

Pe vremea Domnului Isus, Pilat amestecase sângele unor galileeni cu sângele jertfelor, iar turnul din Siloam căzuse peste 18 oameni și i-a ucis. În ambele cazuri Domnul pune această întrebare la care dă un răspuns important.

Se vede că și atunci, ca și acum, oamenii căutau să bage de vină. Nu este așa, spune Dumnezeu, cei morți nu sunt mai răi decât noi – Dar cum adică nu sunt mai păcătoși decât ceilalți oameni? Un om care nu știe să înoate, se poate îneca la fel de bine și într-o apă de doi metri, ca și într-o apă de 100 de metri. Tot la fel este și cu păcatele oamenilor. Cei morți nu au fost mai păcătoși ca noi, pentru că și noi avem suficiente păcate, față de care dacă nu ne pocăim, vom ajunge sigur în iad. În ochii lui Dumnezeu nu câtă vină ai contează, pentru că nu e relevant, ambii ajung tot acolo, ci dacă ai vină sau nu, de aceea spune ”dacă nu vă pocăiți”.

Apoi spune: ”dacă nu vă pocăiți toți veți pieri la fel” – E clar că nu se referă la a pieri ucis de un turn, sau de un Club colectiv, pentru că nu toți oamenii mor așa, ci a pieri, pentru Domnul Isus, înseamnă a nu te pocăi. De ce? Pentru că a nu te pocăi înseamnă că vei ajunge cu siguranță în iad, fie ca ai trăit ca un tâlhar, fie că ai trăit ca un profesor de filosofie. Numai pocăința de păcate îți poate da nădejdea vieții veșnice. Pentru Domnul Isus sunt doar două categorii de oameni, mântuiți și nemântuiți. Dacă mori nemântuit, ești pierdut, fie ca ai murit sub un turn, într-un club, fie ca ai murit în pat. Dacă ești mântuit, nu ești pierdut nici dacă mori într-un club, nici dacă mori în pat.

Să ne pocăim, ca să nu pierim!