Experiente cu Dumnezeu – Jonathan Edward

Una din experientele din viata lui Jonathan Edwards care i-au marcat viata a fost dupa cum spunea:

“ Pe cand ma plimbam prin padure pentru a ma mentine in forma, in 1737, dupa ce am descalecat intr’un loc mai retras, asa cum aveam deseori obiceiul, pentru a ma plimba si a contempla si a ma ruga, am avut o viziune care pentru mine a fost extraordinara, a slavei Fiului lui Dumnezeu, ca Mijlocitor intre Dumnezeu si om, si a harului minunat, maret, curat si sfant si a dragostei Lui si a umilei si blandei lui supuneri. Acest har care a aparut atat de calm si de slavit, s-a ivit maret deasupra cerurilor. Mai aproape decat puteam eu sa-mi dau seama, persoana lui Hristos mi s-a aratat inconjurata de o stralucire coplesitoare si atat de mareata incat mi-a inghitit toate gandurile si conceptele, fapt care a continuat timp de o ora; asa incat, in tot acest timp lacrimile imi curgeau suvoi si plangeam in hohote. Am simtit cum dogoarea sufletului se goleste si este anihilata intr’un fel pe care nu as stii cum sa-l exprim altfel; sa stai intins pe jos si sa fii plin doar de Hristos; sa-L iubesti cu o dragoste sfanta si curata; sa te increzi in El; sa traiesti prin El; sa-I slujesti si sa fii perfect sfintit si curatit, cu o neprihanire divina si cereasca.”

Si sa tinem cont ca era un intelectual erudit si nu un sentimentalist entuziast. Oare noi ce fel de experiente avem astazi cu Dumnezeu?

cu binecuvantari

Cea mai neglijata latura a vietii crestine – Liviu O.

„Consider ca nici o latura a vietii crestine nu a fost atat de neglijat ca rugaciunea. Poate cititorul acestor randuri se va revolta. Cum? Dar eu ma rog, si inca de cateva ori pe zi, la sculare, la masa, la culcare! Dar oare putem numi viata de rugaciune cele doua-trei minute pe zi in care cineva se roaga in graba, in picioare sau in genunchi, cu frica sa nu intarzie la servici sau sa nu se raceasca mancarea? Nu, in nici un caz, nu! Asa ceva nu se poate considera viata de rugaciune.

Pentru Hristos, rugaciunea era o munca a sufletului asa cum profeti-se Isaia in capitolul 53,11 “Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora”

Da, Iisus muncea pe genunchi si cu fata la pamant, mijlocind inaintea Tatalui pentru fiecare ucenic, pentru fiecare suflet cu care avea de a face in ziua ce-i statea in fata.

Criteriile zonelor „gri” din viata noastra

Tocmai am venit de la o conferinta cu fr. Emil Bartos, la intalnire sa vorbit despre tehnologia care a invadat viata tinerilor de astazi, criterii si indemnru legate de acestea.
Zona gri, este acel domeniu din viata in care biblia nu spune explicit cum trebuie sa procedezi, ex: integritatea relatiilor, imbracamintea, cuvintele folosite, site-uri pe net, design, muzica etc.
Iata intrebarile care ar trebui sa le pui:
1. Zideste – „Toate lucrurile imi sunt ingaduite dar nu toate zidesc” (intreaba-te daca zideste pe altii si pe tine ceea ce faci)
2. Foloseste – „Toate lucrurile imi sunt ingaduite dar nu toate folosesc” (intreaba-te daca foloseste ceea ce fai tu, pentru tine sau pentru altii”
3. Stapaneste – „Toate lucrurile imi sunt ingaduite dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine” (intreaba-te daca te stapaneste ceea ce faci, tu ai deja un Stapan, sa ii ramai fidel)
4. Slaveste – „Sa faceti totul ca pentru slava lui Dumnezeu” (Aduce slava lui Dumnezeu ceea ce fac?)
5. Raneste – „Nu nimici, prin mancarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos”. (raneste pe cineva ceea ce faci tu? Chiar daca tu te simti bine cu asta)

Citate din “Scaunul de judecata al lui Cristos” – Leonard Ravenhill – II

În Maleahi scrie că Dumnezeu are o Carte de aducere aminte. Şi cred că ţi-ar prinde bine dacă săptămâna aceasta, în fiecare seară înainte să mergi la culcare, L-ai întreba pe Dumnezeu ce a scris în cartea Sa, în dreptul tău, pentru ziua de azi?

Te-ai sculat azi dimineaţă din pat şi i-ai mulţumit lui Dumnezeu că ai o inimă curată?

I-ai mulţumit lui Dumnezeu că a distrus acea febră drăcească pentru cocaină şi droguri sau orice alte lanţuri care te ţineau legat?

Eşti cu adevarăt bucuroasă că nu eşti o prostituată acum şi că vei fi parte din ceea ce înseamnă Mireasa Mirelui?

Eşti tu bucuros că a înlăturat din inima ta pofta rea, temperamentul stricat şi toate acele lucruri înfiorătoare şi oribile care te stapâneau odată?

Cel mai cutremurător gând pe care l-am avut vreodată este acesta: socoteala personală pe care va trebui să o dau în faţa lui Dumnezeu într-o zi.

Noi nu vom fi judecaţi doar pentru ce am făcut ci si pentru motivaţia cu care am făcut un lucru. Nu acţiunea, ci motivul. Care a fost motivaţia din spatele dărniciei tale? De ce ai făcut-o? Care este motivul care stă în spate?

 

Citate din “Scaunul de judecata al lui Cristos” – Leonard Ravenhill

“O, Doamne, întipăreşte eternitatea în privirea mea!”

Vedeţi voi, dacă Dumnezeu ar întipări veşnicia sau judecata în privirile noastre, sau dacă vreţi în inima noastră de carne, sunt foarte convins că am fi un trib de oameni foarte diferit, oamenii lui Dumnezeu în această lume de azi.

Trăim prea mult în timp, suntem prea legaţi de pământ. Vedem lucrurile aşa cum le văd şi ceilalţi oameni, gândim aşa cum gândesc şi ei. Investim timpul nostru la fel ca lumea. Ne investim banii. Ar trebui să fim o altfel de rasă de oameni.

Cred că biserica lui Isus Cristos are nevoie de o nouă revelaţie a maiestăţii lui Dumnezeu.

Noi toţi vom sta într-o zi,… vă puteţi imagina?… la scaunul de judecată al lui Cristos pentru a da socoteală de faptele pe care le-am săvârşit în trup!

Cine este Acesta în faţa cui vom sta? Acesta este Regele regilor şi este Judecătorul judecătorilor şi este Tribunalul tribunalilor şi nu se mai poate face nici un recurs! Verdictul este final!

Ascultaţi-mă! Când o să-L vedeţi pe Isus nu o să-I spuneţi: “Hei, prietene, mă bucur că ai murit pentru mine!” Cand o să-L vedeţi pe Isus o sa fiţi paralizaţi de frică, dacă nu o să aveţi un trup de slavă şi o minte transformată!

* sursa

O chemare la agonie – David Wilkerson


Mă uit la întreaga scenă religioasă de astazi şi tot ceea ce văd sunt invenţii şi lucrări ale omului şi ale cărnii. Este mai degrabă neputinciaosă. Nu are nici un impact asupra lumii. Şi văd cum lumea intră tot mai mult în biserică şi îşi pune amprenta asupra ei în loc ca biserica să influenţeze lumea. Văd cum muzica intră în casa lui Dumnezeu. Văd cum divertismentul intră în casa lui Dumnezeu. Obsesia de divertisment în casa lui Dumnezeu, o ură faţă de corecţie şi o ură faţă de mustrare. Nimeni nu mai vrea să asculte astăzi…

Ce s-a întâmplat cu agonia din casa lui Dumnezeu? Ce s-a întâmpalt cu acel chin sufletesc ce trebuie să însoţească lucrările religioase? Acestea sunt cuvinte pe care nu le mai auzim în aceste zile ale răsfăţului. Nu le mai auzi. Continuă lectura „O chemare la agonie – David Wilkerson”

Insiders movement

Insiders movement = este o miscare de recunoastere a crestinilor in interiorul unor religii necrestine, care au avut intalnirea cu Hristos sub forma unor revelatii speciale si personale cu persoana lui Isus Hristos. Toate acestea fara sa stie acest lucru ei au trait o experienta autentica. Musulmani, budisti, hindusi. Multi marturisesc despre “omul in alb”. Cand ei il intalnesc pe Isus din Biblie il recunosc din visul lor, sau revelatia lor.

Crestinii din vest ii sprijina pe cei din estul lumii, ii sprijina ca si crestini din interior. Acesti crestini din vest ii cunosc pe cei din est, acestia din est raman in religie, se poarta ca si budisti, musulmani, insa toti stiu ca au avut experienta mantuitoare cu Hristos. Toate acestea pentru ai proteja pe „crestinii insider”  de marturaj si de a perpetua lucrarea aceasta in zonele mai critice spiritual.

Aici exista o discutie, daca ei sunt lasi, pentru ca nu accepta pe fata convertirea lor, riscand martirajul si faptul ca in cadrul religiilor si zonei lor pot face lucrare in felul acesta, in anonimat.

Ei fac misiune, sau se ascund? Ideea predominanta este ca ei fac misiune, de aceea pastreaza legatura cu crestinii din alte zone cresetine.

O stare de spirit ce trebuie depasita

Am citit pe net o descriere a poporul român din perioada comunistă: incapabil de a acţiona, fricos, depăşit de situaţie, nesigur, neputincios. Mi-a placut descrierea, o gasesc potrivita. Ma intreb daca am depasit acest spirit. Oare ce ar trebui facut pentru a depasi acest spirit? Si care sunt modalitatile gresite de a depasi aceasta situatie?

Iata ce ganduri v-am propus spre meditatie 🙂

Aruncati inima peste obstacol

Un gimnast era invatat de antrenorul sau sa sara peste obstacol in viteza. Este balustrada aceea pe care o sari pe spate apoi cazi pe niste saltele. Ii ridica obstacolul, il sare. Apoi iar il ridica, iar il sare. Il ridica mai sus, cu greu reuseste. Cand vede ca il ridica din nou, gimnastul intreaba: Este prea sus cum sa reusesc sa il sar? La care intrenorul ii spune: Nu te uita ca este prea sus, aruncati inima peste obstacol, si daca ai reusit, trupul te va urma si el.

Asta este situatia in toate. Inima ta daca nu sare un obstacol, degeaba se zbate trupul tau. El are un singur stapan, inima ta.


Billy Graham

Bun interviul si folositor! Sa asculti printre cuvinte si sa inveti de la un om al lui Dumnezeu. Mi-a atras atentia lucrurile pe care le-ar face daca ar mai trai odata si sfaturile pentru predicatori:

1. Ar studia mai mult, ar medita mai mult la Cuvantul lui Dumnezeu

2. S-ar ruga mai mult

3. Ar spune mai mult altora despre dragostea lui Dumnezeu.

Ce concluzii si lectii adevarate! Oare putem noi sa ne concentram doar pe atat?

Doamne ajuta!

Prima zi la patinoar pentru Miki

A invatat sa patineze bine inca din prima zi, dar Miki (baiatul meu cel mic – 5 ani) este un baiat care daca incerci sa ii explici cum sa patineze, l-ai pierdut. Dar daca taci, ii inspiri incredere, si in loc sa vorbesti, asa pe muteste il ridici, ii apleci umerii si ii induci miscarile, este cel mai bun elev. Si daca il lasi singur, reuseste exact ce nu puteai tu sa il inveti cu greu stand cu el. Stefan? (baiatul meu cel mare – 8 ani) Exact invers! 😀

Raiul sau Iadul, ultima destinatie – Bill Bright

Citeam intr’un articol mai vechi:

Iata ce spune un titan al Evangheliei despre Iad:

“În cele aproximativ 42 de luni de lucrare publică ale Domnului Iisus Hristos, Biblia surprinde doar 33 de momente în care Mântuitorul a vorbit despre iad. Fără îndoială că El a avertizat despre iad de mii de ori. Biblia face în total 167 referinţe la iad. Mă întreb care este frecvenţa cu care se face auzit de la amvoane astăzi un asemenea subiect. Mărturisesc că am eşuat în lucrarea mea în ceea ce priveşte prezentarea realităţii pericolului iadului prin comparaţie cu prezentarea dragostei lui Dumnezeu şi a beneficiilor relaţiei personale cu Hristos. Însă Iisus a petrecut mult mai mult timp avertizându-şi audienţa în ceea ce priveşte iminenţa Judecăţii şi a iadului decât vorbind despre bucuriile raiului… Nu am simţit niciodată nevoia de a mă focaliza în mesajul meu să le vorbesc oamenilor despre iad. Cu toate acestea, văzând declinul continuu al moralităţii şi vitalităţii spirituale în lumea zilelor noastre, precum şi creşterea indiferenţei faţă de viaţa de după moarte, îmi dau seama de nevoia prezentării mai ample a iadului…Astfel, am ajuns să îmi dau seama că, în ceea ce mă priveşte, tăcerea sau, mai grav, ignorarea ori desconsiderarea acestui subiect reprezintă neascultare în ceea ce mă priveşte. A păstra tăcerea în ceea ce priveşte destinaţia eternă a sufletelor este asemenea unui comandant de oşti care refuză să îşi avertizeze soldaţii cu privire la iminenţa atacului fatal din partea inamicului.”

[Bill Bright – “Raiul sau Iadul – Ultima ta destinaţie”, pag. 32, 48]