Domnul ne-a promis că este cu noi în toate zilele până la sfârșitul veacurilor, oare este asta puțin lucru? Matei 28, 20. Ce nu poate face Dumnezeu când este cu noi? Adesea I-am simțit prezența și ne-am înfiorat atât noi, cât și alții. Poate că nu i-am mulțumit cum se cuvinte sau nu am lăudat Numele lui pe cât trebuia. 

El este Dumnezeu credincios și se ține de cuvânt fără greșeală. Îngrijorarea noastră vine din necredința noastră, de obsesia noastră față de lucrurile pe care noi le vedem cu ochiul sau cu mintea. 

Domnul este foarte sensibil la atitudinea noastră față de prezența Lui cu noi. De ce ne purtăm ca și cum am fi singuri? De ce ne uităm în jur și suferim că nu găsim ajutor? De ce nu ne încredem în Domnul din toată inima noastră? Să stăm în prezența lui prin Cuvânt și rugăciune până când inimile ne vor fi mângâiate și apoi să vedem ce se va întâmpla. 

Nu suntem singuri, Dumnezeu este cu noi! Oare realizăm noi acest lucru?
Dacă Îl cunoaștem pe Dumnezeu, ne va fi de ajuns acest lucru!

Omul credincios se ține de cuvânt, se ține de biserică, se ține de biblie și de rugăciune.

Omul egoist lucrează pe proiecte. Face o lucrare extraordinară, dar după aceea trebuie să îl lași să își facă treburile lui. El este certat cu credincioșia, îl chinuie să vină constant la biserică, să citească constant, să se roage constant, are fobie de credincioșie.

Omul credincios este un stâlp, ține și pe alții, este călăuză și sprijin pentru mulți.

Omul egoist, este iscusit, dar pentru el în primul rând, totul se învârte în jurul lui, când are el timp și când poate el.

În concluzie:
Nu este important numai ce știi să faci, ci și ce faci cu ceea ce știi să faci.
Dacă slujești pe Dumnezeu și pe alții în funcție de tine și ale tale, încă nu ești predat. Dacă slujești pe Dumnezeu și pe alții mai întâi, înseamnă că ești subordonat lui Dumnezeu.

Fiecare om are anumite experiențe mai grele, traume, sau chiar șocuri. Atunci când cineva sau ceva aduce aminte de acele experiențe negative, omul are tendința să își piardă controlul, să retrăiască acel eveniment, sau mai rău acele evenimente. Atunci devine subiectiv și se poartă irațional. Așa vin conflictele. (nu doar așa).

În situația aceasta, cel mai bine ar fi dacă ar putea anticipa toată aceasta reacție. Fie dacă poate anticipa omul care poate produce acest lucru, să neutralizeze reacțiile negative în sine; fie să anticipeze contextul, locul, evenimentele și se le evite pe cât posibil.

În paralel, un alt lucru care trebuie făcut, este să aducă la Hristos acea problemă, să credă și să recunoască vina proprie când există. Prin relație cu Hristos lucrul acela poate fi depășit! Trebuie să înțeleagă că prin El orice lucru și oricâte astfel de lucruri pot fi rezolvate! Să cerceteze tot ce ajută și zidește în privința respectivă. Să se specializeze în acel domeniu și în orice ar fi necesar, pentru a se putea orienta și ridica de acolo.

Perseverența, înțelegerea, consecvența și curajul sunt lucrurile care ajută după aceea.