Ceea ce vedem în alții nu este ceea ce sunt ei. Adesea ce sunt ei în exterior este un camuflaj pentru ceea ce sunt în interior. Chiar dacă nu se camuflează, totuși exteriorul este o interfață a sufletului greu de citit.

Ceea ce vedem în alții nu este obiectiv, pentru că noi privim pe alții prin prisma noastră și îi vedem cum suntem noi în general. Privirea e subiectivă.

Ceea ce spun alții despre noi, trebuie luat cu pondere. Vorbele rele îți spun ce trebuie să schimbi, vorbele bune, îți spun că trebuie să te smerești inaintea lui Creatorului tau. 

Voința ta e suverană. Când cineva te încurajează, dacă nu pui la inimă, nu se va întâmpla nimic, chiar dacă pe moment te simți bine. Când cineva te critică, poți alege să te faci mai bun, chiar dacă pe moment nu îți este bine. Și într-un caz și în altul, omul nu este relevant, poate fi bine intenționat, poate fi rău, decizia ta contează pentru a profita în bine de orice situație. 

Fiți înțelepți! 

Dragi prieteni, vrem să vă urăm și noi un an nou binecuvântat! Un îndemn: „Tu să te ții în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tău” (Deut. 18,13). Nu te teme când vezi în jur clătinându-se moralitatea, politica, spiritualul, economia. Dumnezeu e punctul tău de sprijin! El stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul (Ps. 29,10). Eu cred că se aude sunetul pașilor lui Hristos venind, pregătește-te să te întâlnești cu El! Fă-o corect, deplin, disciplinat, până la capăt! Asumă-ți costul, nu te mai plânge! Dumnezeu te va învia, ce vrei mai mult? Dumnezeu are planuri mai mari decât bate inima noastră, fii credincios până la moarte și vei sta cu El pe scaunul de Domnie! (Apoc. 3,21). Cu aceste gânduri vă dorim un an nou binecuvântat!

Sub impulsul utilizării tehnologiei moderne și al mesajelor online, oamenii și în special cei tineri au încetat să mai scrie gânduri, stări și emoții pe hârtie, ceea ce aduce unele deservicii. Am crescut în epoca schimbului de bilețele la școală, între colegi, și mai apoi trimiteam scrisori poștale prietenelor. Acum se trimit mesaje online și rețele de socializare și aplicații sunt destule, iar numărul și varietatea lor crește.

„Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru.” (Ps. 95,6).

Apa la izvor este mai limpede. Tot așa pentru a avea o oglindire a adevăratului creștinism, trebuie să ne ducem la începutul lui, să-l privim așa cum a fost zămislit și cum a fost trăit de sfinții apostoli.

La începutul creștinismului, învățătura Domnului Isus Hristos era curată fără nicio schimbare, fără nici o ciuntire sau adăugire. Era adevărul simplu și curat.

În biserica apostolică un membru era:

1. Un voluntar – Omul singur, nesilit, neademenit, neînșelat venea și își mărturisea credința și își arăta dorința de a deveni membru al bisericii.
2. Un om convins de învățătura creștină – Atunci ei cunoșteau ce cred, știau învățăturile evanghelice ale credinței creștine. Toți creștinii din primul veac puteau vorbi despre învățăturile credinței lor.
3. Un om pocăit de păcatele lui – Ei erau oameni care în căință au rupt-o cu trecutul. Istoria creștinilor ne arată că ar fi murit cu bucurie decât să accepte un păcat.
4. Un om credincios – Credința în Isus Hristos era înrădăcinată adânc în lăuntrul fiecăruia.
5. Un om desbrăcat de egoism – Între creștinii primari nu era înălțarea unuia în căderea altuia. Dragostea de aproapele era regina legăturilor dintre oameni.
6. Un om sincer – Între creștinii de atunci minciuna era un păcat tot atât de mare ca furtul, crima etc.
7. Un om care nu tolera păcatul – Cine dintre ei a căzut în păcat și s-a simțit bine în el, a fost oprit imediat de la cele spirituale. Cazul curvarului din Corint, Dima, Alexandru căldărarul sunt cazuri concludente.
8. Un om transformat – Mai toți creștinii erau proveniți dintre păgâni, nu aveau morală, dedați la toate poftele trupului și totuși odată deveniți creștini au avut cele mai frumoase vieți.
9. Un om care năzuia să meargă pe urmele lui Hristos – Se ruga mult, era nelipsit de la întrunirile credincioșilor, făcea tot ce-i stătea în putință spre a se asemăna mai mult cu Isus Hristos.
10. Un om plin de dragoste – Împărțeau dragoste prietenului și dădeau din ea și dușmanului. Fiecare creștin era un cavaler în cel mai înalt înțeles al cuvântului.

* Am preluat acest material spre reflecție dintr-o broșură a fratelui Alexa Popovici, Slujirea la amvon, Editura Farul Creștin, 1970. p.81.

sursă foto

„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi născut din toată creația.” Coloseni 1,15

• 

Aici este măreția sărbătorii nașterii Domnului Isus Hristos. Dumnezeu invizibil a acceptat să se facă vizibil prin nașterea lui Hristos pe pământ! Acest lucru în sine este extraordinar!

Domnul a fost sărbătorit de îngeri, păstori și magi la naștere. Noi sărbătorim personalitățile istorice pentru contribuțiile lor la un moment dat, Hristos a fost sărbătorit pentru însăși nașterea Sa!

El este Cel Întâi născut – (nu făcut). Hristos nu a fost făcut, El a existat și înainte să se nască, El doar s-a întrupat pe pământ. Acum este cel Întâi Născut din toată creația, în sensul că este Cel dintâi care a trăit voia lui Dumnezeu și care este în împărăția lui Dumnezeu, prin El vor intra în Împărăția lui Dumnezeu atât cei din vechime, care priveau spre Răscumpărătorul care avea să se nască (Iov 19,25), cât și cei din viitor, care privesc în trecut la Răscumpărătorul lor.

Să ne bucurăm de nașterea Răscumpărătorului nostru!

sursă foto

În preajma sărbătorilor unii oameni se bucură, alții sunt ispitiți să se certe datorită tensiunilor create cu diverse sarcini, alții se luptă cu întristarea: sunt singur, nimeni nu se gânește și la mine. Oare sunt important? etc. 

În privința valorii de sine, Dumnezeu spune că ne-a creat după chipul Lui (Gen. 1,26). Valoarea omului se pare că este inestimabilă chiar și după ce a căzut în păcat și a devenit nelegiuit, pentru că a interzis omului să ucidă pe om exact din acest motiv, că suntem creați după chipul lui Dunezeu (Gen. 9,6). 

Însă de ce oamenii devalorizează pe alți oameni? Îmi aduc aminte că odată la școală nu am fost pregătit și am fost ascultat. Trebuia să știu complementul circustanțial de timp, de mod și de loc. Profesor era dl. Lixandru. După cum vedeți, acel moment este înregistrat cu lux de amănunt. În fine, nu am știut, m-a pedepsit cu un băt (mai gros așa). Îmi aduc aminte că m-am simțit ca un animal atunci. A doua oară la lecție trebuia să mă ridic singur în picioare să spun complementul. Am învățat cu soara mea și am știut mai bine ca șefa clasei, care a fost ascultată în aceeași zi cu mine, iar eu am luat o notă mai mare decât ea. Atunci eram un erou. Aveam un coleg care mă trăgea prin școală și spunea la alții ce am făcut. 

În concluzie, noi avem valoare, dar odată suntem pregătiți pentru ceva, altă dată nu suntem pregătiți. Când nu suntem pregătiți oamenii tind să spună că nu avem valoare. Este o eroare. Valoare avem, doar că suntem nepregătiți de ceva anume. Dacă ne-am pregăti, dacă ne-ar ajuta cineva, sunt convins că am putea fi aplaudați. 

Trebuie să ne pregătim în viață pentru tot ce ne stă înainte, iar mai presus de orice, trebuie să ne pregătim pentru întâlnirea cu Dumnezeu! 

Jean Calvin spunea: „inima omului este o fabrică de idoli”.

Idolatria, în viziunea lui Timothy Keller, este prețuirea oricărui lucru mai mult decât pe Dumnezeu, lucruri cum ar fi: bani, dragoste, carieră, posesiuni materiale, intelectul, chiar și familia. 

Idolatria se dezvoltă atunci cânt un om își ia semnificație, împlinire și siguranță din lucrul acela. 

Jean Jacques Russeau, în secolul 18, spunea că știința și educația va ajunge să rezolve orice problemă a societății umane. După al doilea răzpoi mondial, această ideie s-a risipit. 

Mereu ceva pare că poate să preia sarcinile lui Dumnezeu, iar omul este gata să îi dea credit. 
Oare ce urmează? Să fie inteligența artificială?

• Counterfeit Gods – Timothy Keller