Lupta cea bună a credinței

Coloseni (2:23) Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”? Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.

Știm că o singură luptă este sortită biruinței în biblie: „Lupta cea bună a credinței!” 1 Tim. 6,12.

Unii cred că lupta credinței este să vii la Hristos! Și au dreptate, că în primul rând, ca să poți lupta prin credință trebuie să vii la Hristos! Într-un fel asta înseamnă să lupți prin credință, dar nu este tot.

În textul nostru spune să nu ne mai supunem la înfrânări gen: „nu lua, nu gusta, nu atinge” s.a. Aceste lucruri pier odată cu întrebuințarea lor. Această metodă gâdilă firea pământească, nu o supune, nu o răstignești.

Această metodă mai poate fi numită și metoda voinței. Am subliniat în text: „într-o închinare voită” în alte traduceri apare „printr-o închinare a voinței”. Unii predică un creștinism al voinței. Este clar că trebuie folosită înțelept și ea, dar noi nu ne luptăm prin voință. Acesta este motivul pentru care mulți eșueză în dorințele lor creștine sincere.

Lupta credinței este altfe decât să alegi cu voința ta căile lui Dumnezeu. Lupta credinței este asta:

(Ps 37:5) Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului,încrede-te în El şi El va lucra!

Lupta credinței nu ține de tine, de cât de mult îți poți încorda tu voința. Am ajunge niște ambițioși notorii, dacă așa ar trebui să facem. Nu e rău să alegi pe Dumnezeu. Noi însă trebuie să trăim în odihna și pacea pe care o dă credința. Mi-am încredințat viața lui Dumnezeu. Acum am încredere că El va lucra. Asta e lupta cea bună a credinței! Și oricând Domnul îți va spune să faci ceva prin Cuvânt, prin Duhul Sfânt, tu Îl asculți.

(Prov 16:3) Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului,şi îţi vor izbuti planurile.

Nu fii încordat, stresat, pentru că trebuie să faci un lucru, ca să nu gâdili firea pământească (să o stârnești), măcar că trebui să faci ceva. Încredințează în mâna lui Dumnezeu cauza ta, și apoi ai încredere în El și fă tot ce îți spune El. Așa te lupți lupta cea bună a credinței!

Vizita fratelui Marius Cruceru în București

Așa cum spune afișul de mai jos, în seara asta am avut în mijlocul tinerilor de la Capelă din București pe fratele Marius Cruceru la o seară de tineret pe tema „Impactul muzicii în viața tânărului”. Îmi vin în minte cuvintele împărătesei din Șeba:

2 Cronici 9:5 „Este adevărat deci ce am auzit eu în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!”

M-a rugat să nu public înregistrarea și voi respecta acest lucru, deși cred că nu ar face decât să mai câștige câteva aprecieri.

Un exemplu uimitor de excelență îmbinat cu dragoste. Am mai văzut oameni severi, dar să fie și iubitori în același timp, mai rar. Vorbea cuvinte grele, adevărate despre muzică și închinare, însă în așa fel încât tinerii le primeau cu zâmbetul pe buze. A fost cu adevărat sare și lumină pentru cei din București. Frate Marius, Bucureștiul mai are nevoie de dv!

Ne-a vorbit depspre autenticitate, să fim reali în fața lui Dumnezeu, să respingem orice compromis, să căutăm excelența și să lăudăm pe Dumnezeu cu adevărat prin Duhul Sfânt. A subliniat un lucru pe care îl confirm din plin, trăim o vreme în care oamenii nu se lasă educați, nu acceptă ucenicia, și asta explică multe din neajunsurile vieții creștine. Nu pot să reproduc cum a fost, dar pot să spun că așa cum este în spațiu virtual, în realitate este mai mult.

Am apreciat că a fost împreună cu soția și copilul. Când am dat mâna cu soția dânsului, mi-a adus aminte de Sabina Wurmbrand (măcar că nu am întâlnit-o), vorbesc de atitudine și fel.

Cu prețuire și considerație pentru familia Cruceru!

Hristos a înviat!

Pe pământ două persoane au făcut istorie, primul este Adam din care ne tragem toți, și al doilea este Hristos, care ne-a arătat o cale nouă. Primul ne-a dat trupuri de carne, dar și o natură păcătoasă de care nu ne putem elibera singuri. Al doilea ne scapă de natura păcătoasă și ne dă natura sfințeniei lui Dumnezeu, iar în final ne dă trupuri de slavă.

Învierea lui Hristos este cel mai important eveniment din biblie: semnul Domnului pentru evrei că este Fiul lui Dumnezeu este învierea (semnul lui Iona), biserica se naște după ce Hristos a înviat, Petru câștigă 3000 de suflete cu mesajul învierii, învierea ne arată că noi am fost socotiți neprihăniți (Rom. 4,25), noi am fost aduși la o viață nouă prin puterea învierii Lui (Rom. 6,4).

Învierea lui Hristos este unică de toate celelalte învieri din biblie prin faptul că cei ce au înviat în biblie au murit iar, Hristos nu mai moare, trupurile lor au fost muritoare după reînviere, trupul lui Hristos după înviere a fost de slavă: mânca, dar și dispărea, putea fi în trup, dar putea trece prin materie (ușă). Tot ce a fost după învierea lui Hristos a fost să ne atragă și pe noi la acea viață nouă pe care o avea Hristos după înviere. Suntem chemați să ne împăcăm cu Tatăl și apoi să trăim o viață în glorie alături de El. Acela este viitorul nostru dacă ne ținem strâns de El.

După înviere Domnul a spus apostolilor să facă ucenici din toate neamurile. Toți oamenii pot să ajungă așa cum a ajuns Isus în trup de slavă:

(1 Cor 15:20) Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. (pârgă înseamnă primul “măr” care apare într-un copac, primul rod, primul fruct, după care apar mai multe).

(1 Corinteni 15:23) Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.

Acesta este mesajul învierii! Poți beneficia și tu de el dacă crezi în Hristos!

Hristos a înviat!

Ce sa stim de Paste

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Isaia 53:5

Una din slăbiciunile bisericii de astăzi este că e pretențioasă în așteptări și nu în slujire. Unii își poartă crucea, alții își fac cruce. Mântuirea nu vine prin apartenența noastră la o comunitate de credincioși, nici la o formațiune doctrinară, ci mântuirea vine printr-o uniune adevărată cu Hristos prin credința si cuvânt. Iertarea nu ți-o poate da nici un om și nici o învățătură, iertarea o primești când vii la Hristos cu smerenie. Pacea intră în tine atunci când prin Duhul Sfant te-ai conectat cu El. Într-un mod tainic acești oameni sunt cei mai prezenți în bisericile locale, colaborand cu lucrătorii și slujind pe frați. Vin la rugăciune, vin la grup mic, unde e Hristos acolo sunt si ei. Sa nu credeți că acești credincioși sunt invizibili, ei sunt cei mai activi ostași ai Domnului Hristos. Sunt smeriți, curați în inimă, curajoși, pricepuți și mereu învațabili. Sunt stâlpii lui Hristos care vor fii rapiți la cer atunci cand numarul deplin va fi împlinit.

Paște fericit!