Sentimentul de respingere este unul din cel mai păgubitor sentiment. Se poate reacționa în două feluri la acest sentiment: fie te închizi, de izolezi, și tu pretinzi că te protejezi, dar de fapt te axfisiezi, se poate ajunge la depresie, și în cele mai rele cazuri la sinucidere. Al doilea mod în care poți reacționa la sentimentul de respingere, este prin ripostă, să pui pe ceilalți oameni în aceeași oală cu cel ce te-a respins. În cazul acesta devii ostil, mânios, critic, rebel. Poți să distrugi pe cineva psihic, moral, sau fizic în cel mai rău caz.

Sentimentul de respingere este cu toate acestea foarte des întâlnit. Nu este om care să nu fi avut parte de o respingere din partea cuiva: un profesor, un părinte, un frate, un prieten sau iubit (ă). Cu toate acestea felul cum reacționăm la această respingere determină dacă efectele de mai sus vor exista în viața noastră.

Cum să răspunzi corect la respingere, indiferent de cine o face și cum o face?

În primul rând gândește-te că nici tu nu ești perfect, și tu dai motive să fii respins, măcar că e posibil să ți se fi făcut o nedreptate. Gândește-te că și tu ai respins pe alții la rândul tău, oricât de mult și bine argumentezi, respingerea e respingere. Mărturisește aceste lucruri lui Dumnezeu, și vei fi ferit de efectele de mai sus.

În al doilea rând gândește-te la oamenii care te-au respins și hotărăște-te să te deslegi de ei iertându-i. Oricât de mult rău ți-au produs, tu trebuie să îi ierți. Dacă nu vrei să îi ierți înseamnă că nu ajunge că ți-au făcut rău până acum, tu vrei să îți facă rău și de acum înainte. Iartă-i! Rostește-i pe nume înaintea lui Dumnezeu și iartă-i! Iertarea nu are de aface atât de mult cu ceea ce simți, cât cu alegerea de a nu le mai pronunța numele și a spune ce au făcut, ție sau altuia. I-ai iertat, gata! Nu mai vorbești de ei! Nu le mai ții socoteală! Viața merge înainte cu ce ai și unde ești. În felul acesta poți evita efectele de mai sus!

În ultimul rând, alege resursa perfectă! Alege-L pe Dumnezeu! El te-a creat, te iubește așa cum ești. Nu poți face ceva care să îndepărteze dragostea Lui de la tine, și nu poți face ceva ca să îl determini să te iubească mai mult. Să știi că este adevărat acest lucru, măcar că îi pasă de faptele noastre! Dacă cineva se luptă cu respingerea, el nu mai poate să primească iubire și nici să o dea. Trebuie să desfunzi acest lucru în viața ta! Dumnezeu chiar te iubește cu adevărat, a dat pe Hristos pentru tine! Te iubește exact la fel ca pe Fiul Său! Crede asta, și vei vedea cum inima ta se vindecă! Chiar dacă nimeni nu te-ar iubi vreodată (deși nu cred că există cazul acesta) dragostea lui Dumnezeu ți-ar fi suficientă ca să fii fericit (ă)!

Știu că nu este simplu, dar în felul acesta poate începe ridicarea ta!

M-am întâlnit de curând cu această întrebare.

După ce m-am întors la Domnul, la câțiva ani simțeam că nu mai cresc, simteam că cerul e cenușiu deasupra mea, orice aș fi făcut, deși citeam biblia, mergeam la biserică, mă rugam. În orașul meu a venit un misionar și i-am spus de situație. El m-a întrebat ce s-a întâmplat cu mine înainte de convertire, cum am fost, ce am făcut? I-am spus că am făcut yoga. El m-a întrebat dacă am cerut Domnului iertare pentru asta. I-am spus că m-am lăsat, dar nu am cerut iertare. Mi-a cerut să mărturisesc asta Domnului. Aceea mi-a fost eliberarea!

Ceea ce cred că este cu lipsa de creștere spirituală a unora este în legătură cu păcatele nemărturisite, uneori tainice, moștenite, sau agățate de noi prin ocult. Este nevoie să ne cercetăm sincer în lumina Scripturilor sub călăuzirea Duhului Sfânt și să ne curățim în sângele Domnului Isus. Aici nu este vorba de oameni, de cum ne simțim, de judecățile altora, cine câștigă ș.a. Este vorba de o lege spirituală – legea păcatului și a morții! Dacă nu mărturisim păcatul, atunci el ne axfisiază, pune un zid de despărțire între noi și Dumnezeu (Is. 59,1-2).

Din păcate unii fac alte păcate în această situație, complicând situația în loc să o rezolve. Poate fi vorba de neiertare, de împietrire, de tăinuire a ceva rău.

Când ceva trebuie mărturisit, trebuie spălat în sângele Domnului, când ceva nu poate fi făcut, trebuie cerută puterea Duhului Sfânt. Sângele și Duhul Sfânt ne ajută în viața spirituală. Unul ne eliberează de rău, Altul ne împuternicește pentru bine.

Romani 8:28 „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”

Textul acesta nu este autosugestie, dacă ați observat. Autosugestia spune: „Sunt bun, sunt puternic, sunt inteligent, sunt victorios și nu sunt victimă!” Autosugestia elimină lucrurile negative, suferința, eșecul. Textul nostru spune că „toate lucrurile”, adică și bune și rele. Textul acesta vorbește de o realitate spirituală cu mult superioară autosugestiei, gândirii pozitive.

Această realitate spirituală ne spune că nu există hazard, întâmplare, noroc, anarhie sau haos. Ar trebui să scoatem din vocabularul nostru aceste cuvinte. Cred că cel rău le folosește din plin pentru a copleși sufletele și a le trage în păcat. În realitate nu există haos, ci totul este planul lui Dumnezeu, cu bune și cu rele ca să întărească și să crească binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Un proverb spune: „prietenii te mângâie, criticii te îmbunătățesc”. Ai tăria și fă din criticii tăi cei mai buni învățători! Spurgeon a fost corectat ani în șir de un critic anonim. Pentru asta el a mulțumit lui Dumnezeu pentru acest cioplitor anonim binecuvântat. Când un om nu este născut din nou, el se deprimă, critică și el la rândul lui și poate devine mai rău decât criticii lui. Dacă cineva iubește pe Dumnezeu ia totul ca din mâna lui Dumnezeu, și bune și rele pentru binele lui intern.

Să nu mai ne îndoim! Nu există anarhie, totul este o cauză și un efect, semănat și secerat, dar pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu totul este calculat spre bine lor etern!