„Omul nu trăiește numai cu pâine…” Matei 4

Matei 4:3  Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîini.”
4  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

Isus înainte de a intra în lucrare propriu zis a fost dus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavolul. El a fost pus la test, încercat, nu pentru a i se da o notă probabil, ci pentru învățătura și întărirea noastră.

– Satan urmărește în primul rând momentul potrivit – „La urmă a flămânzit”. Domnul ne învață să fim înțelepți ca șerpii, adică ar trebui să înțelegem această utilitate a celui rău și să nu mai întrebăm: „Doamne, de ce tocmai acum mi s-a întâmplat cutare lucru, sau de ce tocmai mie?”

– Apoi Satan urmărește nevoile de bază – „Poruncește pietrei să se facă pânie”. Să nu ne surprindă simplitatea ispitei, pentru că este printre cele mai grele. Exprimă nevoia de bază a fiecărui om. Câți nu lasă pe locul doi pe Dumnezeu pentru aceste nevoi „legitime și de bază” a pâinii? Satan aici cere satisfacerea nevoilor de bază pentru a trăi. Ce e rău în asta? Alege calea tihnei în locul zbuciumului! Totul este bun și frumos până aici, dar când te gândești la voia lui Dumnezeu, la adevăr și la dreptate, tot ce este „sub soare” trebuie să cadă pe locul doi, chiar dacă este nevoie de bază, de viață, sau orice altceva. Aici mulți nu surprind subtilitatea Satanei, și spun: „Ce mare lucru, ce e rău în asta?”. Isus însă a refuzat, văzând clar intenția Satanei de a îl pune împotriva voii lui Dumnezeu printr-un lucru așa de simplu, de necesar și nevinovat.

– Isus subliniază ce este scris: ”Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu”. Cuvintele lui Dumnezeu sunt duh și viață pentru cine le ascultă. Chiar dacă cineva nu le crede și nu le ascultă, nu le poate anula efectul de moarte (în sensul de despărțire de Dumnezeu, de voia Lui). De aceea într-o familie sau grup de oameni, uneori chiar în sânul unei societăți, când sunt aplicate cuvintele lui Dumnezeu și a principiilor Lui, societatea aceea înflorește, chiar și cei necredincioși experimentează în parte această viață a lui Dumnezeu. Omul trăiește și cu pâine, este adevărat, dar nu peste voia lui Dumnezeu, sau mai bine spus, împotriva voii lui Dumnezeu. Isus spunea odată: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce m-a trimis” Ioan 4,34.

– Nu în cele din urmă să observăm că Satan nu se sfiește să pună la îndoială calitatea Domnului de Fiu al lui Dumnezeu. „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu”. Adică toată această treabă cu pîinea și foamea avea să îl desbrace pe Domnul Isus, dacă nu ar fi făcut acest lucru, de suprema calitate de Fiu al lui Dumnezeu. În spatele tuturor acțiunilor celui rău, este dezbrăcarea ta de tot ce ai mai sfânt, mai bun și mai curat. Nu te uita că în mâini are firimituri de pâine. Interesant că Domnul Isus nu tratează acest subiect: dacă este sau dacă nu este Fiul lui Dumnezeu. Asta Tatăl afirmă. Așa să facem și noi cu îndoielile pe care el le ridică asupra ta: Dacă tu ești copilul lui Dumnezeu, sau nu ești, slujitor, sau nu, etc. Tu tratează cu scriptura situația dată, în cazul nostru a fost pâinea, și calitatea de Fiu las-o în mâna lui Dumnezeu. Vedem la Isus că nici nu a făcut piatra în pâine, dar a rămas și Fiu de Dumnezeu. Așa să facem și noi, să luăm totul de la cel rău.