„Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud, pentru că vă adunaţi nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi” 1Corinteni 11,17

Aici apostolul Pavel subliniază rostul întâlnirilor creştine, şi anume acela de a ne face mai buni. Indirect subliniază acest lucru. Dar ce înseamnă să fii mai bun? Sau în ce sens mă fac eu mai bun? Pentru că suntem duşi în eroare vreau să fac nişte precizări.

Mai bun nu înseamnă neapărat mai mieros. Deşi este o îmbunătăţire a atitudinii, devii mai blând, mai răbdător, înfăţişarea feţii se schimbă, dar bunătatea nu stă în aceste expresii exterioare: „Fratele meu scump”, „Slăvit să fie Domnul!”, „Fii binecuvântat!” etc.

A fi mai bun înseamnă o îmbunătăţire a calităţii vieţii, devii mai responsabil, devii om de cuvânt, de încredere şi mai înţelegător. Dacă înainte nu te puteai înţelege cu mai mulţi oameni, acum s-au împuţinat aceşti oameni. Noi înainte nu ne înţelegeam cu ei pentru că noi eram frustraţi, aveam prejudecăţi şi eram în neştiinţă, acum însă ar trebui să nu mai avem frustrări multe, să fim mai înţelegători şi să judecăm mai puţin pe alţii, pentru că se presupune că suntem luminaţi de Duhul Sfânt. De aceea dacă suntem mai buni se vede şi în capacitatea noastră de a comunica, de a înţelege şi a fii în stare să ajutăm ici, colo după nevoie şi putere.

Pe 27 ianuarie s-a comemorat ziua internațională a Holocaustului decisă de rezoluția adunării generale a Națiunilor Unite nr 60/7 din 7 noiembrie 2005.

Scriu cu întârziere, pentru că și noi Bucureștenii avem un lucru de care nu ne aducem aminte cu plăcere, cum este cazul asasinatelor evreiești din timpul celor trei zile ale rebeliunii legionare condusă de Horia Sima din ianuarie 1941. În toate aceste întâmplări există un rabin Gutman care a supraviețuit în mod miraculos mai multor tentative de asasinare.

Majoritatea asasinatelor din timpul celor trei zile ale rebeliunii legionare au avut loc în pădurea Jilava. Au mai avut loc asasinate la Abator, pe şoselele Fundeni şi Pantelimon, în cartierul Bucureştii Noi, pe diverse străzi sau în case particulare. În ziua de 21 ianuarie 1941 la sediul legionar “Ing. Gheorghe Clime” din Calea Călăraşi nr.37 au fost aduşi aproximativ 200 de evrei, care au fost închişi în podul şi pivniţa casei. Întâi au fost jefuiţi de toate obiectele de valoare şi apoi obligaţi să circule pe scări între pod şi pivniţă sub o ploaie de lovituri, pe fiecare treaptă aflându-se câte un legionar care lovea cu bâta sau cu ranga de fier. Continuă lectura „Povestea rabinului Gutman” →

După mai mulți ani de săracie, care însă nu i-a slăbit credința unui rabin din Cracovia, Dumnezeu îi dă un vis cum că sub un pod din Praga este ascunsă o comoară care îl va scăpa de toate greutățile. Rabinul a spus ca este prea mult pentru el să facă un aşa drum, şi poate că visul este din mulțimea grijurilor. A doua seară visează la fel şi a rămas uimit. A treia seară când a visat din nou, a zis că e un semn divin şi a plecat spre Praga. Ajuns la podul cu pricina, un jandarm se plimba pe el. Rabinul sa plimbat pe pod înainte si înapoi, se tot uita şi se frământa. La un moment dat jandarmul intervine: „Căutați ceva, sau pe cineva?” Rabinul cu toată sinceritatea îi povesti visul şi motivul călătoriei lui. Jandarmul râse: „Pentru un aşa vis te-ai pus dumneata pe drumuri!” Rabinul zise: ” Deh, aşa e când te încrezi în vise” Cu zâmbtul pe buze jandarmul continuă: „Şi eu am avut un vis odata că în localitatea cutare (si era localitatea rabinului) în casa rabinului cutare (era numele lui) în spatele sobei dacă sapi în pământ e o comoara. Asta nu înseamnă că m-am şi dus”. La care rabinul i-a multumit pentru întreținere şi la salutat respectuos. S-a dus acasă în spatele sobei, a săpat şi cu comoara gasită a construit o casă de rugăciune, iar cu cealaltă jumătate a trăit mai bine.

Rabinul a învățat că nu trebuie la pleci la marginea pământului pentru a te îmbogăți, cele mai mari comori sunt lângă tine. Caută-le bine!

* „Parabolele lui Iisus” – Andrei Pleşu, p.14

O fabulă spune că s-au întâlnit mai multe animale ca să dezbată filosofia răului: ”De ce există rău în lume?”. Era un iepure, un vultur, un cerb și un porumbel.
Iepurele spune primul: ”Există atâta rău în lume din cauza fricii. Tuturor le este frică, nimic nu mai este sigur astăzi, peste tot primejdii și de aici animalele să înrăiesc. Dacă nu ar fi atâtea primejdii animalele ar fi mai bune.”
Vulturul spune: ”Eu cred că nu este mâncare și de aceea animalele devin rele. Ele se luptă pentru a avea ce mânca, pentru a își asigura viitorul, pentru a păstra o poziție un teritoriu. Dacă ar avea ce mânca în mod sigur, atunci ar fi mai bune.”
Cerbul spune: ”Eu cred că ura este la mijloc. Animalele se urăsc prea mult, au resentimente, nu se iartă, vor răzbunare. Dacă ele nu s-ar urî, nu ar fi atâta rău în lume”
Porumbelul ia și el cuvântul: ”Eu cred că nu este iubire de fapt. Pentru că animalele nu sunt iubite, se răzbună. Devin geloase, invidioase, acesta este cel mai mare foc, lipsa de iubire.”
Din întâmplare trece un om pe acolo și le întreabă despre ce discută. După ce a înțeles subiectul și părerile lor le-a răspuns: ”Punctul comun al tuturor motivelor voastre este Eu-l: Mie mi-e frică, Mie mi-e foame, Eu urăsc, Eu nu sunt iubit. Dacă Eu-l acesta nu ar fi așa de mare, atunci veți fii mai bune. Dacă nu ar ține atât de mult la Sinele lor, toate aceste sentimente nu le-ar putea stăpâni așa de mult.”

Animalele multumite au spus: „Întradevăr, putem spune ca oamenii sunt superiori nouă tuturor animalelor prin înțelepciunea lor!”

Ce credeți, au dreptate animalele? 🙂
Ar trebui să aibe.

Babilonienii vechi spuneau că dacă sufletul tău este la fel de ușor ca un fulg, atunci vei fi mântuit. Dacă sufletul tău este greu, încărcat cu păcate, atunci nu poți să fii mântuit.

Românii cred de mult timp în teoria balanței: faptele bune vor fi pe un taler, și cele rele pe altul. Dacă talerul faptelor bune înclină mai mult, vei fi mântuit, iar dacă înclină cel cu fapte rele, nu poți să fii mântuit.

Biblia nu susține nici pe unul nici pe altul în privința mântuirii, dar le susține în privința trăirii, adică este bine să ai sufletul ușor, fără păcate, și să ai un taler plin cu fapte bune, mai plin decât cel cu fapte rele. Dar în privința mântuirii este valabil un singur lucru: jertfa lui Hristos. El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Ioan 1,29.

În viață este bine să ținem seama de cele două, dar înaintea judecății lui Dumnezeu doar prin jertfla lui Hristos ne vom liniști sufletele.

Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. Luca 11, 34-35

Am întâlnit adesea sintagma: „Esti robul propriei tale minți” spusă sub diverse forme. Fapt este că oamenii işi dau seama că problema lor este în minte de cele mai multe ori. Oamenii care sunt stăpâni pe domeniul lor: muzica, sport, istorie; sunt încrezători, nu fac greşeli, stiu să iasă din orice situatie, nu se ingrijorează şi nu se pierd. Dimpotrivă, celor care le-a intrat în minte, nici ei ni stiu cum, sentimentul îndoielii, al suspiciunii, al nesiguranței, cum se face că numai pe acolo se învârt.

De fapt aceste lucruri nu vin din senin, ci atitudinea noastră, credința şi gândirea noastră le creează. Domnul numeşte toate acestea „ochiul tău”, adică felum cum vezi lucrurile, cum le judeci, cum le aştepți. Dacă o faci corect, e bine, daca nu, nu este bine. Totul se schimbă, dupa ochiul tău şi doar pentru tine.

Cum facem ca ochiul nostru sa se îmbunătățească, să se însănătoşească?
Continuă lectura „Ochiul sănatos şi ochiul rău” →

Un doctor chirurg merge cu maşina la sevice pentru a o segmenta. Mecanicul desface motorul, începe să schimbe pistonii, se uita la medic şi îl întreabă: „Vezi, nu este nici o diferență, la fel ca pe masa de operații, pieptul desfăcut şi începe reparația. Noi doi facem acelaşi lucru, totuşi tu de ce eşti plătit mai mult decât mine?” Medicul îi răspunde: „Dacă vrei să înțelegi de ce sunt mai bine plătit, încearcă să faci aceeaşi operație, dar cu motorul pornit.”

Tot aşa suntem şi noi când ne târguim cu Dumnezeu.

David este asa de increzator in Dumnezeu in psalmul aceste, nu se teme de oameni, de vrajmasi, chiar o ostire de s-ar ridica impotriva lui, inima lui tot nu s-ar teme. Care era secretul lui, de ce era asa de increzator? Iata care era punctul lui de sprijin: „Un lucru cer dela Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.” v.4

Pasiunea lui David s-a invartit in jurul casei lui Dumnezeu: a compus cantari pentru casa Domnului, a organizat cantareti in casa Domnului, a strans averi pentru casa Domnului. Acest lucru atinge inima lui Dumnezeu. Oar ce ai tu mai scump pe pamant? Nu locul unde stai tu? Locuinta ta. Asa este si Dumnezeu, El are o locuinta, acum este alcatuita din pietre vii. Daca tu faci ceva pentru locuinta Lui, si El va face ceva pentru a ta. Vedeti ca David a vrut un templu pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu a facut un legamant cu casa lui David. Acestea doua au legatura.

Daca ne investim in felul acesta, nu vom pierde timpul!

Rugăciune pentru trezire spirituală

Iubiţi fraţi,
Cu ajutorul lui Dumnezeu începem un nou an pe calea credinţei cu o săptămână de rugăciune la care sunt invitate toate bisericile baptiste din Romania. Domnul Isus afirmă că: „dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19).  Prin extensie, credem că această promisiune este valabilă şi atunci când se unesc mai multe biserici sub călăuzirea Duhului Sfânt să ceara un lucru de la Tatăl ceresc. De mai mulţi ani, multe biserici baptiste din Romania au ales să pună de o parte prima săptămână din an pentru a se uni în rugăciuni inspirate de o temă comună. Astfel, în  anul 2011 tema săptămânii de rugăciune  a fost  „Statornici in credinţă”; în anul 2012 tema  a fost „Biserica in vremea de acum”; în anul 2013 tema a fost „ Eu si casa mea”, iar în anul 2014 tema a fost „Cuvantul lui Dumnezeu.”
Pentru anul 2015 propunem ca tema „Rugăciune pentru trezire spirituală.” La începutul acestui an (2015) se implinesc 25 de ani de la prima săptămănă de rugăciune din ianuarie 1990. Atunci bisericile au fost pline cu oameni care au sărbătorit eliberarea de sub prigoana si ingrădirile comuniste. Însă entuziasmul acelor zile nu a durat mult şi, an după an, oamenii au devenit tot mai preocupaţi de lucrurile pămănteşti şi lumeşti, iar la începutul anului 2015 unele biserici sunt aproape goale. Entuziasmul de acum 25 de ani s-a stins. Ne putem întreba dacă efervescenţa religioasă a primelor săptămâni din 1990 a fost cu adevărat trezire spirituală, sau a fost doar un foc religios superficial generat de schimbările politice?
„Trezirea se referă la o deşteptare spirituală dintr-o stare de adormire sau stagnare in viaţa omului credincios. Ea include renaşterea dragostei faţă de Dumnezeu, conştientizarea sfinţeniei lui Dumnezeu, pasiune pentru Cuvântul Său şi Biserica Sa, convingere apăsătoare a păcătoşeniei personale şi colective, atitudine de umilinţă, dorinţă profundă după pocăinţă şi creştere în neprihănire. Trezirea învigorează şi adânceşte credinţa şi deschide ochii credinciosului pentru adevăr într-un mod nou şi proaspăt. În general, trezirea presupune un început proaspăt, cu o pagină nouă,  un nou început a unei vieţi trăite în ascultare de Dumnezeu. Trezirea zdrobeşte fascinaţia şi puterea lumii care orbeşte ochii oamenilor şi generează energia de care avem nevoie ca să trăim în lume, dar nu ca lumea…” S. Michael Houdmann

Duminică 04 ianuarie, 2015
Rugăciune pentru smerenie, pocăinţă şi îndreptare
Continuă lectura „SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE – 2015” →