Tu ești totul, eu nimic
În biserică și-n școală
Când te-am cunoscut de mic
Ah, mi-am zis trufaș Isuse,
„Eu sunt tot, iar Tu nimic”.
Când iubirea Ta îmi spuse:
Uită-te la crucea Mea
M-am uitat și-am zis în șoaptă:
Totuși și eu sunt ceva
Când din nou mi-a zis iubirea-ți
Vezi mai bine chipul meu
Am văzut atunci Isuse
Ce ești Tu și ce sunt eu
Să-ngenunchez mi-ai zis, sub cruce
Și-n sus ochii să-mi ridic
Ah, de-atunci tot plâng, Isuse…
Tu ești totul! Eu nimic.
romoflorin 
O lamurire care pune in stare pe fiecare sa vada implinita dorinta cea mai mare a neamului omenesc,ba chiar si sperantele sale cele mai indraznete.
Așa este „vestebună”, și mie mi-a plăcut poezia.