Fiti intelepti ca serpii! Cum adica? – Matei 10,16

noiembrie 27, 2007 ~ florin ~ 33 comentarii

Domnul ne spune sa fim intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii. (Mat. 10,16)

Unii nu inteleg exact sensul autentic si se avanta intr-o directie gresita.

In primul rand nu este vorba de intelepciunea biblica care ne-o descrie Iov: „Frica de Domnul, aceasta este intelepciunea” (Iov 28,28) din motivul simplu ca sarpele, adica satana nu este temator de Dumnezeu.

Atunci despre ce este vorba? Nu este vorba nici de sensul laic de intelepciune, adica coeficient de inteligenta ridicat, pentr ca in limba greaca nu apare cuvantul „sofias”= intelepciune (asa cum il foloseste Iacov in cap. 1) ci apare un alt termen: „fronimoi” care inseamna „a fi prudent”.

Traducerea lui Cornilescu in versetul acesta este putin inexacta. Sensul original ar fi: „Fiti prudenti ca serpii si fara rautate ca porumbeii”

Deci fratii nu ar trebui sa se avante asa mult in exercitarea „coeficientului lor de inteligenta”, este si aceasta o abilitate extraordinara de la Dumnezeu, dar Iisus nu ne indeamna sa facem asta, insa el ne indeamna mai mult decat a ne juca cu cuvintele, sensurile, interpretarile, analizele, etc., pentru ca suntem inteligenti si iscusiti, sa fim prudenti ca serpii. Aceasta trebuie sa invatam de la serpi, si nu inteligenta lor, pentru ca ei sunt foarte inteligenti, dar inteligenta ridicata sta exact langa viclenie. Satana asa lucreaza. Se foloseste de inteligenta lui mult superiara noua, si este viclean. Personal cred ca nu poti rezista mult sa iti folosesti inteligenta ca pe un prim dar fara sa nu devi usor, usor viclean, eventual mandru.

Domnul sa ne ajute sa fim „intelepti” ca serpii, adica „prudenti„. Asta a vrut sa spuna Iisus! Sa nu credem contrariul, exceland cu aceasta calitate de inteligenti ce suntem (abilitatea de a vorbi, predica, dialoga, judeca, compara, sustine, combate, etc.), ca sunt multe primejdii in directia aceasta.

Sa cautam intelepciunea este altceva: „Sa ne temem de Domnul” si asta merge mana in mana cu prudenta de care vorbea Hristos.

Mediocritatea

noiembrie 25, 2007 ~ florin ~ 5 comentarii

Se spune ca ceasuerile nu le strica nici ceasornicarii, nici nestiutorii, ci aceia care se pricep un pic.

Mediocritatea este problema noastra. Cel mai rau lucru este sa faci un lucru de mantuiala, asa ca sa il faci. Dumnezeu vorbeste in doua randuri despre mediocritate in mod foarte dur:

Ieremia 48:10 „Blestemat sã fie cel ce face cu nebãgare de seamã lucrarea Domnului”

Apocalipsa 3:16 „Dar, fiindcã esti cãldicel, nici rece, nici în clocot, am sã te vãrs din gura Mea.”

Sa nu ne simtim amenintati, nu asta este ideea, ci este necesar sa facem lucrurile de calitate.

Oamenii nu isi pot deschide inima, sufletul decat in fata unor oameni/lucrari de cea mai buna calitate.

Increderea si atacul

noiembrie 25, 2007noiembrie 25, 2007 ~ florin ~ 4 comentarii

„Daca esti dezamagit de tine cu ceva, regreta ca ai avut incredere” CH Spurgeon
Nu este o virtute sa ai incredere mai mare decat trebuie in tine. Daca te increzi in Dumnezeu in Cuvantul Lui, constiinta iti da unda verde si atunci increderea ta devine credibila si puternica, ea incepe sa lucreze in jurul tau, ceea ce crezi dupa voia lui Dumnezeu vei avea.

„Cea mai buna aparare este… un atac bine pregatit” Josh Mcdowell

Apostolul pavel spune ca blandetea noastra sa fie cunoscuta de toti oamenii, dar asta nu il impiedica sa fie ascutit in gandire si vorbire, el vorbea despre faptele firii in mod foarte detaliat, lua cu asalt tabara pacatului. Blandetea are de aface cu rautatea, fata de rautate sa fi bland, incet la manie, dar in privinta pacatului trebui sa fim aspri si severi. Trebuie sa pregatim bine atacul, daca vrem sa fim aparati.

Poticnirea e intemeiata?

noiembrie 24, 2007noiembrie 24, 2007 ~ florin ~ Lasă un comentariu

Ce este poticnirea? Cred ca este caderea intr-o greseala/pacat din cauza altei greseli facute de un frate, sau un om oarecare.

Dmnezeu ne spune sa luam seama sa nu fim pricini de poticnire pentru altii, dar nicidata nu scuza pe nimeni care s-a poticnit de cineva. Unii nu se gandesc la amanuntul acesta. Uneori ne purtam de ca si cum avem dreptul sa gresim, comparat cu cat am indurat.

Si Pavel ne spune sa avem grija sa nu fim pricini de poticnire fata de nimeni, dar nici el nu scuza pe nimeni care se poticneste in fratele sau.

Biblia nu ne da de inteles ca Dumnezeu are intelegere pentru noi cand ne poticnim de ceva, ci asta este un semn de slabiciune. Oamenii si in Iisus au gasit un prilej de poticnire. Spune dimpotriva ca cel duhovnicesc pricep toate lucrurile.

Mi se pare foarte relevant numele pe care il da Domnul Iisus Duhului Sfant: „Mangaietor”. De aceea cei plini de Duhul Sfant sunt mai tari, au inima mangaiata, alinata, mai usurata.

Necredinta – un fenomen neobservat !!

noiembrie 24, 2007noiembrie 24, 2007 ~ florin ~ 9 comentarii

Am citit comentariile atator frati legat de mai marii nostri in credinta. Nu stiu cati vedeti ce se intampla in realitate? Majoritatea au un simtamant minuat pentru ca daca judeci sau cantaresti viata unor oameni publici “mari”, Domnul stie marimea reala, automat tu te simti cel putin la fel de vizibil ca si ei, pentru ca incepi sa ii judeci, numele tau apare la coment, chiar pseudonim. E un simtamant interesant, tuturor place asta, dar in fapt nu stiu cati vedeti ce se inampla, oamenii incep sa isi piarda credinta. “Nu mai sunt sfintii de odinioara!”, “Toti s-au stricat!”, “In cine sa mai am incredere?”. Nu slujim bine cu asta. Sa ne uitam la roade, nimic nu conteaza mai mult decat asta. Restul este umplutura.

Unii pot sa isi piarda credinta, adica motivatia de a mai trai o viata sfanta, al urma pe Domnul.

Altii pot sa aibe un desgust puternic chiar daca raman in lucrare.

Altii ar fi vrut sa urmeze pe Domnul dar acum s-au razgandit.

Nu vreau sa dramatizez, vreau sa fiu real, cum sunt oamenii cu banii lor, cu fidelitatea sotiei sau a sotului. Nu? Sunt anumite lucruri in viata unde oamenii nu fac compromis. Hai sa mai includem si “credinta in Domnul” pe langa aceste domenii.

Oamenii sunt oameni. Domnul este nadejdea noastra. Oamenii ne-au fost dati ca sa ii iubim si sa ii slujim, nu sa ii judecam (desi nu sunt impotriva discutiilor libere). Daca judecam pe altii ca prin greselile lor sa scuzam pacatele noastre (de omitere in special), unde vom ajunge?

Sa invatam sa traim in fiecare zi cu Dumnezeu, sa invatam sa respectam pe oamenii care cred in Dumnezeu, ca nimeni nu Il urmeaza in mod perfect. Cel mai bun lucru pe care il poti face este sa le oferi exemplul tau. Mai mult nu ai ce face. Le spui, dar trebuie sa te opresti apoi, lebertatea pe care Dumnezeu le-a dat-o, nu le-o poti lua tu.

Stiti ce cred eu legat de judecata? Pe loc trebuie indreptat cineva, in mod concret la timpul oportun, dupa aceea, e in van, e barfa, “praf in ochi”. Iisus pe loc a mustrat pe vanzatorii din templu, pe loc a mustrat pe fariseii fatarnici, pe loc a mustrat necredinta ucenicilor in barca, pe loc l-a mustrat pe Petru “inapoia mea Satano”, etc.

Daca noi pe net suntem zmei, dar in practica mielusei, gresim. Noi impiedicam lucrurile sa mearca, tacand celalalt merge inainte asa (dar tacand in viata rala, la timpul oportun).

Hai sa discutam liber ce gandim, dar sa folosim dreptarul gandirii sanatoase: motelul lui Hristos.

Despre mine, blog si scop

noiembrie 23, 2007noiembrie 23, 2007 ~ florin ~ 3 comentarii

Simt nevoia sa ma introduc intr-un fel, au navalit cititorii, dar stiu ca intrebarea de baza este: cine este “Blog crestin”? Mai putin conteaza acum ce scriu eu. 🙂

Am început blogul din iniţiativa proprie, personala, nu reprezinta o institutie. Sunt pastor, ati dedus probabil, nu puteam avea inregistrari si fotografii din conferinta fara a fi acolo. Am vazut de departe pe “Patratosu”. Cred ca nu l-am confundat, era cu laptopul in brate, nu cred ca scria pe blog totusi. 🙂 M-a ajutat sa il recunosc dupa fotografia aceea cu mustata.

Am fost motivat sa incep blogul de versetul: „Lumina trebuie asezata pe un munte inalt”. Nu imi plac discutiile despre oameni in general, dar imi plac cele despre caracter, constiinta, Dumnezeu. Un alt motiv pentru care am creat blogul este de a lua temperatura generatiei mele, de a fi familiarizat si de a intelege limbajul si preocparile generatiei contemporane, imi este teama sa nu traiesc intr-un “turn de fildes”, pierzand contactul cu realitatea. Am dorinta de a iesi afara din mediul meu de viata, la oameni, si adaptat la programul meu, timpul meu, Blogul este o usa potrivita, oricum vroiam sa scap de pierderea timpului la tv, calculator, sau „vegetatie”. Oricum “cuvantul” reprezinta exercitiul meseriei mele. Mai stiu ca nu toti oamenii au timp sa citeasca si sa aprofundeze curentele de gandire, ideile care apar si vreau sa ma alatur altora care dau o replica evanghelica la ceea ce se intampla, la problemele vietii, (acelea pe care le pot intelege).

Numai bine

Cuvantari cheie la Conferinta Nationala Baptista

noiembrie 23, 2007noiembrie 23, 2007 ~ florin ~ 1 comentariu

Fr. Paul Negrut:

A dat o ilustratie. “Un pastor tanar a urmat unuia mai batran. Pastorul batran la predarea functiei i-a dat celui mai tanar trei plicuri pe care sa le deschida doar atunci cand dadea de probleme. Pastorul tanar a mers primul an din plin, fara probleme. Dar dupa un an au venit problemele in biserica de nu se mai intelega om cu persona. Atunci si-a adus aminte de plicuri si a deschis pe primul. Acolo scria asa: “Cand ai probleme mari in biserica, da vina pe cei ce au fost inainte de tine”. Asa a facut si s-a rezolvat problema. Anul urmator au fost din nou probleme mari, nu mai stia ce sa faca si a deschis plicul al doilea, acolo scria: “Cand ai probleme si nu mai sti ce sa faci, da vina pe Uniune”. Asa a facut si a trecut si problemele acelea. In fine din nou au venit probleme si el a desfacut si plicul al treilea, unde scria: “Acum a sosit timpul sa scrii si tu trei plicuri la altul!”

Fr. Viorel Candreanu:

“Romanii sunt preotii europei!” Acolo in europa unde sunt comunitati de romani, bisericile formate de ei sunt mai tari si uneori mai numeroase decat bisericile din tara respectiva. Pe noi ne-a facut Dumnezeu in aceasta perioada de istorie ca niste preoti pentru Europa. Ar trebui sa ne concentram rugaciunile si aspiratiile spirituale in directia aceasta!”

Fr. Talos Vasile:

“Tot mandatul nostru este de a castiga oameni si de ai aduce in trupul lui Hristos. Intrebarea care se pune, unde ii aducem pe oamnei, cum arata comunitatile noastre? Oamenii au nevoie de comunitati ale unitatii, ale dragostei, ale partasiei. Nu oameni cu multe reguli si reci in relatii.”

“Cultura postmoderna europeana, secularismul defavorizeaza si descurajeaza evanghelizarea bisericilor noastre. Va trebui sa infruntam curentul vremurilor in care traim”

Pentru ce ma numesti bun? (Iisus) – Luca 18

noiembrie 23, 2007noiembrie 23, 2007 ~ florin ~ Lasă un comentariu

“Un fruntas a întrebat pe Iisus: „Bunule Învãtãtor, ce trebuie sã fac ca sã mostenesc viata vesnicã?” „Pentru ce Mã numesti bun?” i-a rãspuns Iisus, „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.” (Luca 18:18-19)

Domnu Iisus a spus: “Pentru ce Ma numesti bun?”. Daca El care nu a avut pacat a spus pentru ce ma numesti bun, pentru ca doar Dumnezeu este bun, de ce ne mai miram noi unii de altii?

In esenta toate discordiile se bazeaza pe faptul ca noi nu suntem buni. Problema apare atunci cand unii nu recunosc asta, insa sunt si oamni care nu accepta asta la altii.

Mult timp m-am tot mirat de mesajul lui Hristos pentru omenire: “Pocainta”. “Pocaititi-va si credeti in Evanghelie!” Ma gandeam, de ce pocainta trebuie sa fie mesajul central pentru omenire. Pentru ca vedeam lamurit ca asta este.

Raspunsul il gasesc in mare parte aici: pentru ca nu suntem buni, Unul singur este bun. Domnul Iisus in mod deschis atunci cand vorbeste in pildele Lui despre oameni diferenta pentru El era clara, chiar daca natura umana este lezata, El spunea in plida cu pestii si sarpele, painea si pietrele: “Deci daca voi care sunteti rai stiti sa daí darurui bune copiilor vostri cu cat mai mult Tatal vostru din ceruri va da Duhul Sfant celor ce il cer”

Acum nu trebuie sa gandim in mod fatalist: asta este, nu avem ce-i face. Nu este nevoie, este suficient sa vedem ca nu suntem buni, sa ne smerim si asta ne va ajuta sa nu ne mai suparam asa tare unii pe altii, sa fim mai ingaduitori unii cu altii si mai exigenti cu noi insine. Sa tratam lucrurile cu mai multa maturitate.

Secvente de la deschiderea Conferintei Nationale a Bisericilor Baptiste Ro.

noiembrie 22, 2007noiembrie 23, 2007 ~ florin ~ 4 comentarii

foto sus – fr. Toma Magda la amvon

In prima seara au luat cuvantul:

Fr. George Dancea – Presedintele Asociatiei Baptiste Romane din America si Canada.

Mesajul fratelui George a fost scurt, a vorbit despre faptul ca noi suntem in trecere pe acest pamant si ne asteapta o tara cereasca. Povestea din viata dansului cand a plecat din Romania acum aprox. 20 de ani, a facut escala undeva intre Romania si America, si in timpul acelei escale se gandea: “Voi merge in America, dar aceasta nu va fi pentru mine decat o escala pentru patria cereasca”. Gandul acesta il urmareste si acum. Ne-a indemnat sa fim multumiti cu locurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, oricum suntem in trecere cu totii. „

Fr. Toma Magda – Presedintele Uniunii Baptiste din Croatia

Mesajul fratelui Toma a fost despre unitate. Exista si o unitate rea spunea dansul: “Fratii lui Iosif, sau unit ca sa il vanda. Acest tip de unitate nu este buna. Mesajul apostolului Pavel a fost puternic si radical: Nu vreau sa stiu intre voi nimic decat pe Hristos rastignit! Atat. Noi ca sa ne unim, trebuie sa semnam conventii, crezuri, etc. Pavel ne-a spus sa zidim unitatea noastra pe temelia lui Hristos cel rastignit, si aceasta temelie este suficienta si deplina pentru unitatea noastra.”

Fr. Otniel Bunaciu – Presedintele Uniunii Baptiste din Romania.

Fratele Otniel a incheiat seara, vorbind de unitatea in care deja suntem prin Isus Hristos. Ne-a chemat la pocainta, la o viata prin care sa fim marturii bune, sa fim credibili pentru cei de afara. Spunea ca atunci cand realizam aceasta unitate, slava lui Dumnezeu se manifesta in mijlocul nostru.

Seminaristii de la pastorala (Institutul Teologic Baptist Bucuresti) au avut o melodie fabuloasa de cor: “Fiti tari in Domnul”, toata sala i-a apreciat, imi pare rau ca nu i-am putut inregistra cu o mai buna calitate.

* Mesajele si melodia o aveti in format mp3 in boxa laterala. Inregistrarea a fost facuta din sala, cer scuze pentru calitatea mai slaba. (pentru boxa laterala mergeti pe home)

fratele Otniel la incheierea programului de deschidere.

Un ateu prin padure

noiembrie 22, 2007noiembrie 22, 2007 ~ florin ~ 60 comentarii

Un ateu mergea prin padure.

Ce copaci frumosi! Ce rauri puternice!

Ce animale minunate!

Isi zicea lui insusi.

Si cum mergea de-a lungul unui rau, a auzit un sgomot in spatele lui. S-a intors sa se uite. La 7 pasi departare de el a vazut un urs grizzly carea venea dupa el

A inceput sa fuga cat a putut de tare. S-a uitat peste umar si a vazut ca ursul era tot mai aproape de el.

S-a uitat din nou si ursul era si mai aproapte. Si impiedicandu-se, cade pe pamant. Cand s-a intors sa se uite in spate, ursul era exact deasupra lui, gura era larg eschisa, labele pregatite penru al sfasia.

In clipa aceea Ateistul a strigat tare cat a putut el: “Doamne scapama!!”

Timpul s-a oprit.

Ursul a ramas blocat.

Natura era tacuta.

Ca o lumina deasupra lui, o voce i-a vorbit din cer: „Tu mi-ai negat existenta toti anii tai, ai invatat pe altii ca nu exist si ai sustinut ca creatia a aparut dintr-un accident cosmic. Si tu acum imi ceri sa te ajut in aceasta situatie foarte grea? Sa te tratez ca pe un credincios ?”

Ateul s-a uitat in dreptul acelei lumini: “As fi un ipocrit daca Ti-as cere sa ma tratezi ca pe un Crestin acum, dar poate poti face pe URS sa fie un Crestin?”

„Voi face cum ai spus.” Se auzi din cer vocea.

Lumina a disparut. Sunetul naturii a revenit. Ursul era deasupra lui acum si el a inceput sa vorbeasca:

“Doamne binecuvinteaza aceasta masa pe care o primesc din mana Ta, in Numele lui Hristos, Amin. “

** am scris in spirit de gluma si reflectare, nu cu spirit ironic, sarcastic.

Copilul parasit al lui Ezechel -II-

noiembrie 22, 2007noiembrie 22, 2007 ~ florin ~ Lasă un comentariu

In cele ce urmeaza vom cauta sa gasim motivele Harului lui Dumnezeu. De ce a avut Dumnezeu mila de niste pacatosi atat de mizerabili?

Unii oamnei sunt generosi numai pentru ca doresc ca altii sa-si formeze o parere buna despre ei. Exista ceva in natura oamenilor care-i face sa gandeasca bine despre ei. Toti acestia simt nevoia ca si alti oameni sa aiba o parere buna despre ei. Dumnezeu, in nici un caz nu simte aceeasi nevoie.

Cateodata unii oameni ii ajuta pe altii numai datorita familiilor lor sau poporului din care se trag. Parintii copilului erau amandoi dintr’o semintie care a fost blestemata de Dumnezeu: el amonit, iar mama hetita.

Unii oameni ii ajuta pe altii numai pentru frumusetea lor. Dar copilul acesta nu avea nici o frumusete.

Se pot gasi lucruri in noi despre care unii oameni sa creada ca sunt bune. Dar nu exista nimic in noi care sa-L poata determina pe Dumnezseu sa gandeasca bine despre noi.

Sunt oameni care cred ca pacatosul este cel care face primul pas in mantuire. Nu este adevarat. Dumnezeu este cel care face intotdeauna primul pas. Oamenii niciodata nu vor putea striga la Dumnezeu sa-i mantuiasca pana cand lucrarea de mantuire n-a inceput in inimile lor. Omul nu vrea mila lui Dumnezeu. El fuge de harul care i se ofera, respinge Evanghelia atunci cand este predicata. Nu va veni la Hristos ca sa primeasca viata. Oamenii isi intorc spatele la Dumnezeu in mod voit. Oamenii sunt manuiti numai cand Dumnezeu, prin mana Sa puternica, ii aduce la Hristos. Harul incepe, continua si termina lucrarea de mantuire in inima unei persoane.

Dumnezeu zice: “Il voi cruta pe tradator; merita sa moara, dar il voi cruta. Voi dovedi ca Eu sunt Imparatul si Dumnezeul milei. “ De ce oare alege Dumnezeu sa crute acest copil? Este un singur raspuns la aceasta intrebare. “Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si ma voi indura de oricine-mi va placea sa Ma indur. Asadar, nu atarna nici de cine vrea nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.” (Rom. 9,20). Cere-i lui Dumnezeu mila, dar aminteste-ti ca nu ai nici un drept la mila Sa. Cere-i lui Dumnezeu mila stiind ca El are tot dreptul sa n-o dea, dupa cum alege. Daca Dumnezeu vrea te poate mantui, sau, daca vrea, te poate nimici. Este nevoie sa iti pleci capul si sa zici: “Dumnezeule, ai mila de mine pacatosul, mantuieste-ma pentru slava Ta, ca mila si suveranitatea Ta sa poata fi clar vazute.”

Mai mult de atat nu putem face. Noi credem ca sursa milei este in Dumnezeu Insusi si de aceea problema noastra trebuie lasata in voia Sa.

* adaptat dupa CH Spurgeon

Copilul parasit al lui Ezechel -I-

noiembrie 22, 2007noiembrie 22, 2007 ~ florin ~ Lasă un comentariu

„Ochiul nimãnui nu s-a îndurat de tine, ca sã-ti facã mãcar unul din aceste lucruri, din milã pentru tine; ci ai fost aruncatã pe câmp, asa de scârbã le era de tine, în ziua nasterii tale. Atunci, Eu am trecut pe lângã tine, te-am vãzut tãvãlitã în sângele tãu, si am zis: „Trãieste chiar si în sângele tãu!” Da, ti-am zis, „Trãieste chiar si în sângele tãu!” (Ezechiel 16:5-6)

Acest pasaj ne vorbeste pe de o parte de poporul Israel, pe cand era rob in Egipt si putin la numar, mambrii sai nu erau formati intr-o natiune. Dar cuvintele textului constituie, de asemenea, o descriere a rasei umane in natura ei pacatoasa. Dumnezeu trece pe langa pacatos si-l vede aruncat afara pierdut si neajutorat. Atunci in maretia Lui divina, Dumnezeu ii spune pacatosului: “Traieste!”

Textul ne invata ca acest copil abandonat era lipsit de puterea de a se ajuta. Un nou nascut este incapabil sa isi gaseasca adapost. Este incapabil sa le vorbeasca celor care trec prin apropiere. Un copil este complet neajutorat. Orice ce se face pentru ajutorarea unui copil trebuie facut de altcineva. Pana cand cineva nu vine sa ajute copilul, el este obligat sa stea neajutorat, expus durerii si atacului.

Natura umana este la fel de slaba si neajutorata ca si copilul descris. Oamenii nu pot face nimic pentru a se restaura ei singuri. Toti oamenii, prin natura lor, sunt morti in greseli si pacate. Cum pot cei ce sunt morti sa se aduca singuri la viata? Numai Dumnezeu poate invia pe cei ce sunt morti in pacat.

Invatatura aceasta este scoasa din Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu esti credincios, esti atat de pierdut incat oricat de disperatai incerca sa te salvezi, nu vei reusi. Situatia este mai rea decat am crede. Datorita naturii tale pacatoase nici macar nu vrei sa fii salvat. Tu il urasti pe Dumnezeu. Numai Duhul Sfant al lui Dumnezeu te poate ajuta sa cunosti adevarul ca il urasti pe Dumnezeu. Dar tu nu iubesti adevarul lui Dumnezeu. Tu iubesti pacatul si nu doresti sa fii mantuit.

Dar imposibilitatea de a ne salva pe noi insine nu poate fi folosita ca o scuza in favoarea comiterii de pacate. Imposibilitatea de a face pacate, face vina noastra si mai mare. Este normal sa pacatuim precum este normal sa curga apa la vale, sau flacara focului sa se ridice in sus. Ca si copilul aruncat in camp, necredinciosii sunt complet neajutorati.

Textul ne mai spune ca pacatosii nu au prieteni: “Ochiul nimanui nu s-a indurat de tine, ca sa iti faca macar unul dintre aceste lucruri”. Ei nu au prieteni care sa-i poata ajuta. Numai Dumnezeu ii poate ajuta. Lacrimile oamenilor nu-l vor curata pe pacatos de pacatele lui. Dorintele puternice ale unei persoane de a fi sfanta n-o pot imbrac in sfintenie. Noi toti suntem fara prieteni, neajutoratisi ruinati. Legea ne condamna. Dreptatea ne ameninta. Unde ne vom putea duce daca Dumnezeu refuza sa ne primeasca?

Textul ne arata foarte clar ca prin natura lor pacatosii sunt expusi, aruncati pe un teren vulnerabil, parasit, friguros in timpul noptii si fierbinte in timpul zilei. Nimeni n-ar putea trece printr-un asemenea loc. Vietuitoarele salbatice cauta prada s-o manance. Prin natura lor pacatoasa oamenii se gasesc in aceasta stare. Numai Dumnezeu cunoaste pericolele la care este expusa o persoana nenascuta din nou.

Pacatosule!! N-ai nici un prieten, dar ai multi dusmani. Dusmanii care vor sa te distruga sunt foarte puternici. N-ai nici puterea si nici vointa de a rezista acestor dusmani. Esti atat de neajutorat precum este un copil in gura unui animal salbatic. Neajutorarea ta se datoreaza pacatului si, de aceea esti o prada usoara pentru cei care vor sa te nimiceasca.

Textul ne mai arata ca copilul se afla intr-o situatie dezgustatoare, destinat pieirii.

* Va urma

Iti voi face un nume mare – Geneza 12:2

noiembrie 21, 2007noiembrie 21, 2007 ~ florin ~ Lasă un comentariu

“Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2)

Fiinta umana este foarte complexa, Dumezeu stie asta, nimic nu il satisface pe om mai mult decat un nume mare. Oamenii astazi isi vand sufletele la propriu pentru a iesi putin in evidenta. Se pare ca am fost creati sa avem un nume mare. Atunci cand cineva poate sa iti ofere acest lucru, asupra ta are o putere extraordinara. Putine lucruri in viata iti pot oferi ceea ce iti ofera un nume mare. In sinea noastra toti visam la acest lucru, si ne gandim (in mod nepriceput), oare cum sa mi se intample mie acest lucru? Ce sanse am eu sa am un nume mare? Nu voi avea eu asa ceva! Altii mai avantajati decat mine…

Insa ideile acestea sunt niste minciuni, sunt false. Numai Dumnezeu poate da cu adevarat un nume mare, si el il poate da oricui voieste. Ii sta in puter, poate sa ii da intelepciune unui om daca ii lipseste, Duhul Sau care sa il abiliteze, poate schimba imprejurarile vietii si omul acela sa aibe un nume mare. El poate ridica un om din nimic aproape. Ce era David cand a venit Samuel sa il unga imparat? Era neisemnat, cel mai mic si dispretuit de fratii lui, ba chiar de tatal sau. Cum era Petru inainte sa il intalneasca pe Domnul Iisus?

Tu poti avea un nume mare, daca te obisnuiesti cu ideea si il poti crede pe Dumnezeu. Multi in viziunea lor se vad ca oameni cu un nume deja compromis (probabil aceea este firea din ei), dar numele il capeti dupa dorinta din tine, daca iti place de Dumezeu sau nu. Si Pavel striga odata: “O nenorocitul de mine, cine ma va izbavi de acest trup de moarte?” Vedem ca el ii multumeste Domnului mai tarziu pentru Duhul de viata in Hristos. Deci chiar daca ai un trup de moarte, poti totusi sa ai un nume mare, oricum esti nemuritor, el va avea timp sa creasca, daca il pui sub autoritatea Celui ce poate sa dea un nume mare. Cel ce i-a promis si lui Avraam un nume mare.

Despre metodele UBR

noiembrie 21, 2007noiembrie 21, 2007 ~ florin ~ 3 comentarii

Nu trebuie sa luptam cu mintile oamenilor (metodele), ci cu constiintele lor (valori, principii).

Una din greselile credinciosilor de-a lungul timpului a fost aceea de a lupta cu metodele oamenilor, ceea ce reflecta mintea lor si nu cu sistemul lor de credinte, care reflecta constiinta lor. Pavel ne indeamna sa pastram credinta si un cuget curat. Daca te numesti crestin, iti mai trebuie un lucru: o constiinta curata. Regulile vin si pleaca, se schimba si trebuie sa se schimbe cu intelepciune, altfel de geaba o facem. Nu trebuie sa luptam cu asta prea mult, ci mai de graba cu constiintele oamenilor. Daca oamenii au un cuget bun asta se reflecta in metododologia lor si invers.

Este in zadar sa te lupti cu metodologia dupa ce un om, sau un grup de oameni au venit la conducerea unei institutii (Uniunea Baptista), ajungi sa vorbesti, daca a facut una, de ce nu a facut pe cealalta, daca a facut alta, de ce nu a facut invers, etc. Nu daí de capat. Este un sistem lumesc, nu functioneaza, sa bazeaza pe intaratare de spirite, anarhie.

Ideea este alta, au o constiinta curata cei ce ne conduc? Daca o au, slava Domnulu! Daca nu o au sa incercam sa o trezim. Sa lucram in directia asta, nu a intelectului. Intelectul este caracterizat de metodologie, constiinta este caracterizata de valori, principii.

Ar trebui sa ne gandim mai mult la asta. Metodele nu au rost sa fie luate in seama prea tare de noi, de aceea au fost alesi un nr de oameni, ca sa se ocupe de ele, oricum sunt in mainile lor, este in van sa parlamentam pe marginea lor, pe ei i-am desemnat cu asta. Intrebarea ar fi: avem incredre in ei sau nu?

Daca am avea ceva de facut este sa stimulam cugetul lor, constiinta lor, asa faceau proorocii in vechime cu conducatorii vremii, asta era sarcina lor de la Domnul.

* Rugaciunea si postul ne ajuta mult in directia asta

Un inger a plecat, cine ii va lua locul?

noiembrie 20, 2007noiembrie 20, 2007 ~ florin ~ 1 comentariu

Fratele Vasile Branzei a fost un inger al lui Dumnezeu, nu l-am cunoscut decat din carti si din mesaje mp3, insa va spun sincer, intre predicatorii romani mai in varsta am avut cateva repere intre care si fratele Vasile Branzei. Va recomand din inima un mesaj al fratelui pe care eu il indragesc foarte mult. Este in boxa laterala, il puteti asculta sau descarca.

Fratele Vasile Branzei a lasat o mostenire de invidiat in umra, chiar rar se mai vad astazi astfel de lucruri, in Bucuresti a lasat cea mai mare biserica din oras, in lume a lasat un fiu, care este aproape cel mai implicat si vizibil pentru lumea celor pocaiti. Dumnezeu sa fie slavit si sa binecuvinteze si pe altii cu astfel de mosteniri. Avem dreptul sa poftim la exemple de acest gen (cred eu).

In Israel intotdeauna cand pleca un mare om al lui Dumnezeu de fiecare data urma altul: dupa Avraam, Isaac, dupa Moise, Iosua, dupa David, Solomon, dupa Domnul Iisus ucenicii, apostolul Pave.

Fie ca plecarea fratelui Vasile Branzei sa ne determine pe cat mai multi sa ii urmam exemplul!

Condoleante familiei Branzei, ramasa printre noi.

cu drgoste

Florin S.

Legea nescrisa a Domnului Iisus – Matei 26:52

noiembrie 20, 2007 ~ florin ~ 10 comentarii

„Pune-ti sabia la locul ei, cãci toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri.” (Matei 26:52)

Acest cuvant al Domnului Iisus nu este stipulat in credinta crestina prea tare pentru ca in crestinism sabia nu isi are locul, crestinii sunt oameni ai pocaintei ai cuvantului Evangheliei, nu lucreaza cu unelte de razboi. Dar exista o invatatura foarte puternica in spatele acestei expresii ai Domnului Iisus care este ca o lege nescrisa, care functioneaza mereu si mereu, si oamenii de pretutindeni parca se incapataneze sa o invete.

Versetul spune: “caci toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri” acolo spune ca “toti” nu doar cei mai nefericiti. Acum noi putem scoate sabie vicleniei in lupta cu oamenii, si ne gandim ca daca nu isi vor da seama, noi vom scapa si vom fi castigati, dar Domnul spune: “toti cei ce scot sabia de sabie for pieri” deci chiar daca nu ai fost observat de nimeni, cel putin Domnul Iisus te-a vazut si el isi va implini cuvantul. Unii scot sabia minciunii cum a facut Anania si Safira, si in mod supranatural Dumnezeu a descoperit lui Petru ca era o minciuna si a pierit Anania si Safira. Atunci cand eu jignesc sau nedreptatesc pe cineva, chiar fara intentie sau prea tare, domnule parca e un facut, nu stiu daca si voua vi s-a intamplat, neaparat mi se intampla si mie inapoi exact ce am facut eu in mad nedrept, si de multe ori exact de la aceeasi persoana, si fara ca noi doi parca sa fim constienti de ce se intampla, asa fara cuvinte. Legea nescrisa a lui Hristos se implineste. Si cand barfim pe cineva, chiar daca cel in cauza nu afla niciodata ca a fost barfit, negresit acea lege se intoarce impotriva noastra si vom fi barfiti si noi, sau desconsiderati de oameni. Cand cineva se mandreste, ne ingamfa pe nedrept de niste lucruri (care nu vin de la el), si atunci a scos o “sabie” si “toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri” si Domnul il smereste si il pune in starea lui normala.

Domnul sa ne ajute sa invatam aceasta lege nescrisa a Lui si sa o respectam!

Cercul vicios al necredintei

noiembrie 19, 2007noiembrie 19, 2007 ~ florin ~ Lasă un comentariu

Multi oameni au tendinta sa dea vina pe circumstante, pe oamnei, pe lume pentru nereusitele lor. Realitatea este insa ca noi suntem principalele cauze pentru care reusim un lucu in viata sau nu. Si altii au un rol in asta, dar spre fericirea noastra si trezirea unora, trebuie sa spunem ca cel mai importanti in realizarea unui lucru suntem noi si Dumnezeu.

In ce consta succesul, sau reusita intr-un lucru anume? Premiza de la care pleci este foarte importanta. Oamenii aproape ca simt aceasta premisa si ei reactioneaza ca atare. Atitudinea ta le determina comportamentul si mai putin celelalte detalii. Insa aceasta situatie are si alte implicatii, spre exemplu: unii oameni pleaca de la premisa: “Eu nu sunt in stare sa fac cutare lucru” Cand pleci de la premiza aceasta iti spui la un momend dat: “Nu are rost sa ma implic…”, daca nu sunt in stare sa fac nimic lucrul acela. Daca nu faci nimic nici nu vei realiza nimic. Dupa acest ciclu se intareste ideea falsa: “Vezi am avut dreptate cand am spus: ca nu pot sa fac lucrul cutare!”

Acum spuneti dv care este adevarul?

Ceea ce crezi determina ce faci, nu ceea ce faci determina ceea ce crezi. Sa fim atenti ca sensul lucrurilor este diferit decat cred unii. Cineva spunea: “Daca poti sa iti imaginezi un lucru, il poti avea”, fara sa mergem la extrema cu asta, cred ca aici este cheia, daca ai speranta, crezi, ai deja o viziuna a ceea ce va fi, metodele, strategia, mijloacele se vor schimba, adapta si cu fiecare schimbare vei fi mai aproape de ceea ce iti propui sa faci.

** personal cred ca toate acestea sunt valabile cand ele sunt in concordanta cu voia lui Dumnezeu, altfel luptam impotriva propriei constiinte si e ca si cum ne-am minti singrui.

Domnul Iisus spunea: „Facã-vi-se dupã credinta voastrã!” (Matei 9:29) Cred ca este valabil atat in sens pozitiv cat si in sens negativ. Mareste-ne credinta Doamne!

Administrative

noiembrie 18, 2007 ~ florin ~ Lasă un comentariu

Mi-am luat un buetooth „Blue soleil”, eu transfer des din telefon: foto, video, predici, etc, si cablul a inceput sa uzeze telefonul deja. Si ca sa vezi bluetooth-ul platit tot, cu CD, cum am mai patit in Vista al meu nu l-am putut instala, da o eroare 267, acum ce sa fac? Nu il pot folosi, am inceput sa umblu ca hotii dupa o solutie, un crack, etc. Am crezut ca imi ard calculatorul, am bagat un program „Bluetooth for vista”, imi restarta calculatorul si aparea ecranul acela albastu cu scris alb, ingrozitor, a facut asta cred de 4-5 ori, abea l-am salvat prin safe mode. Acum supravietuieste.

Uite asa nu imi pot folosi produsul meu original.

Daca stiti careva sa ma ajutati, v-as fi recunoscator.

Pomul bun si pomul rau.

noiembrie 18, 2007noiembrie 18, 2007 ~ florin ~ 2 comentarii

„Pomul bun nu poate face roade rele si pomul rau nu poate face roade bune” (Iisus Hristos Mat. 7,18)

Ce logica de fier are Domnul Iisus, nu ca noi indoielnici si circumstantiali. Domnul spune ca daca un pom este bun el nu poate face roada rea. Unii credinciosi in gandirea lor spun ca orice om bun (pom bun) poate face roade rele. Fara sa se mai gandeasca ca Il contrazice pe Domnul cu asta. Dar daca lor nu li se pare logic, merg inainte si predica un mesaj diferit de cel al Domnului.

Cum cred eu ca se explica versetul acesta. Cred ca Dumnezeu nu se bazeaza pe bunavointa umana ci pe nasterea din nou. Cred ca este o lucrare de calitate superioara, lucrarea Duhului Sfant. Cand ea este autentica, omul acela, mai cade, mai greseste, se lupta din greu dar reuseste, tot cerul e de partea lui, si el de fapt nu are ce pierde si nici cum sa piarda, moartea este o trecere pentru el. El nu face altceva decat sa se propulseze spre Domnul Lui care ia dat viata. Este un pom bun, ce face el este o roada buna. Nu este vorba ca nu mai pacatuieste, ba da, si chiar cu voia uneori, dar inima lui e schimbata, nu traieste o viata ascunsa, nu se preface, ci chiar este interesat sa isi dezvaluie intreaga coruptie si nevrednicie, pentru ca el se elibereaza cand vorbeste despre asta. Nu este mandru, nu vrea sa dovedeasca nimic sau sa convinga de ceva, ca cei cu inima goala, ci el este plin de bucuria mantuirii.

In lume totul este circumstantial. In afaceri cand intri in colaborare cu cineva, daca nu iti mai comvine desfaci colaborarea la fel cum ai facut-o, sau daca gasesti ceva mai profitabil. Aceeasi gandire sta si in spatele acestei ratiuni, ca omul de fapt se poate intoarce de la Dumnezeu oricand. Ideea din spate este de ai da omului libertatea sa faca ce vrea, sa poata intoarce spatele la nevoie. Dumnezeu are alta mentalitate, El e perfect, bun, sfant, drept, fata de El nu iti poti lua masuri de precautie ca intr-o lume nelegiuita. O astfel de gandire il jigneste la propriu. Eu, sincer, cand vad pe cate unul cu o mentalitate ca aceasta, mi se face rau, la propriu. E ca o casatorie in care se stabileste clar de la inceput ca se poate desface casatoria intr-o zi. Ce bucurie mai e aceia, ce dragoste, ce legamnat, angajament, unde temelie, viata fericita. Totul e in van. Eu nu spun ca nu va fi greu, sau ca vei mai pacatui (dar jertfa lui Hristos si pentru asta a fost).

Numai pomul rau face roade rele, adica el se poate preface ca e crestin din anumite interese, sau sta departe de crestini si ii ataca mai mult ca sa isi satisfaca stima de sine, pentru ca nu o are. Cel rau nu poate face binele, chiar daca ar vrea. El nu este liber, este rob pacatului.

In concluzie, daca la Dumnezeu ar fi democratie cum vor unii sa creada, omul vine cand vrea, cand poate, pleaca la fel, atunci pildele Domnului ar trebui sa sufere o malformatie serioasa, cand pomii rai sa faca roade bune, cei buni sa faca roade rele, smochinii ar face struguri si invers, o oaie ar deveni dintr-o data capra, apoi lup, din nou prin mutatie devine oaie, samanta care este intr-un pamant bun, ca prin prostie se trezeste intre spini, apoi la margine de drum, etc. Si nebunia ar putea continua.

Dumnezeu are o alta norma: teocratia, nu democratia. Asta inseamna ca El conduce si controleaza totul, totusi fara sa ia libertatea omului sau sa il depersonalizeze, si omul chiar beneficiaza de aceste privilegii, pocaitul nu isi mai doreste despartirea de Dumnezeu, (asta e una din definitiile pocaintei). Stiu ca pentru oameni este o pozitie periculoasa, si eu imi dau seama de implicatiile unei asemenea slujbe, dar eu cred ca El merita si nu imi este teama cu El in postul acesta.