Psalmii 50:18 „Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu preacurvarii.”

Legea morală a lui Dumnezeu nu este o chestiune de credință, ci ea este o lege de bază a vieții. Medicina știe concret că stresul afectează tensiunea arterială, mânia afectează inima pentru că vasele de sânge se comprimă, îngrijorarea afectează sistemul digestiv, minciuna afectează sistemul nervos, pofta afectează sistemul renal, s.a.m.d.

Practic tot ceea ce faci în lumea creată de Dumnezeu are un efect în tine sau în exterior, indiferent dacă tu crezi sau nu în Dumnezeu.

În legea lui Dumnezeu mai este prevăzut ceva, pe care noi îl omitem adesea.

Mă adresez acelora care au ajuns la convingerea că nu este bine să faci rău să calci legea morală a lui Dumnezeu, propria conștiință.

În textul de mai sus, Dumnezeu spune că e gata să judece un om nu pentru că a făcut un păcat, ci pentru că s-a făcut părtaș la păcatul altora.

Acum ai putea să spui, dacă minte altul, sistemul lui nervos va fi afectat, nu al meu! Realitatea este de partea textului din Ps. 50, pentru că atunci când te faci părtaș cu cineva care a mințit, prin faptul că ai intrat în tabăra lui cumva, mintea ta în mod involuntar începe să se poarte la fel ca a lui, măcar că tu poate nu știi istoricul faptelor, ceea ce s-a întâmplat concret. Mintea ta începe practic să se tureze poate mai mult decât a lui: „Oare ce s-ar putea întâmpla? Oare ce o fi spus? Cât de grav o fi? În ce m-am băgat?” Acela are date concrete și se îngrijorează, tu le ai incerte, dar tot te îngrijorezi, pentru că ești în aceeași tabără. Dumnezeu spune că așa este cu toate formele de păcat!

Nu este suficient că nu faci răul, trebuie să te păzești și neîntinat, să nu te unești cu cei ce fac răul! Iacov 1,27.

(Iac 1:27) Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

Am un vecin care de mulți ani este într-un scaun cu rotile, de la un accident din copilărie. Am băut azi o cafea cu el și mi-a povestit o întâmplare uimitoare. Locuiește în București și merge odată pe an la rude în Oradea. Când pleacă își rezervă loc în autocar în locul din față, datorită căruciorului. Anul trecut s-a întâmplat că acea companie de transport a vândut din greșeală două bilete pe același loc. O fată tânără s-a certat cu el, deși îl vedea invalid, și nu a vrut să îi cedeze locul. Până la urmă el a trebuit să se ducă pe ultimul loc din autocar. Prima jumătate a drumului a fost așa de supărat și frustrat de situația creată că simțea o durere în piept. Dar la jumătatea drumului autocarul are un accident. Toți cei din prima jumătate a autocarului au fost răniți de la șocul accidentului cu un microbuz. Nu a murit nimeni, dar au fost juliți, fracturi ușoare, pentru că ei se țineau strâns de scaune și totuși au fost smulși din locurile lor. Cei din spate nu au pățit nimic. Dacă în prima jumătatea a drumului a suferit pentru incidentul creat la început, în a doua jumătate a mulțumit lui Dumnezeu pentru el. Crede că nu ar fi scăpat, el nu are forță în brațe, ușor ar fi fost smuls din scaun, ar fi ieșit prin parbriz probabil. Mulțumea lui Dumnezeu pentru acea ceartă care crede că l-a salvat posibil de la moarte.

Câte nu înțelegem din tot ce ni se întâmplă..

Soția unui securit din timpul regimului comunist din România s-a pocăit. Acesta, la servici era foarte disprețuit și i s-a spus că își va pierde postul în curând, pentru că el, un securist cu nume, are o soție pocăită. Omul acesta era foarte tulburat de situație, așa că le-a spus că o să scape de ea. Într-o zi, precum Cain odinioară, o cheamă pe soția pocăită la o plimbare, când trece pe lângă o apă de lângă casa lor, îi face un vânt în apă, știind că ea nu știe să înoate. A lăsat-o și a plecat spre casă, zicând că așa nu va știi nimeni ce s-a întâmplat. Fără să observe el, câinele din curte i-a urmat, iar acesta a sărit în apă după stăpână-sa, și împindând-o ușor spre mal, ea dând din mâini, a reușit să se scape.

Acum, ce era de făcut? Știindu-i furia, soția nu s-a dus în casă, ci noaptea a dormit în grajd cu animalele. Soțul ucigaș, aștepta de acum la știri să audă de o persoană înecată în satul lor. Când, a doua zi dimineața în bucătărie ce să vezi? Două farfuri la masă, două tacâmuri la masă, două pahare și ceaiul pregătit ca mai întinte. Când s-a uitat mai bine, soția lui pregătea micul dejun.

Copleșit de acest lucru, a început să plângă cerându-și iertare. În cele din urmă s-a pocăit și el, renunțand de bună voie la slujba lui.

(Psalmii 16:3) „Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.”

Legat de situația de la Lugoj, din informații autentice din sfera comunității de care aparțin, vreau să dau câteva detalii despre acest caz care a fost mediatizat de Andrei Croitor pe youtube.

Aceea este o întâlnire de început de an pentru rugăciune între bisericile din localitate, care se face prin rotație în bisericile participante. Aceste întâlniri datează din timpul perioadei comuniste, când se întâlneau pentru a se ruga, a se sfătui cum să facă față regimului și să se întărească. Dacă ne gândim la felul cum a început și ne transpunem în acele vremuri, cred că ar fi nepotrivit să ne gândim la ce s-a spus despre această întâlnire.

Rescunosc că nu sunt cele mai bune discursuri cele care au fost expuse, cele ziditoare posibil să fii fost omise, și poate că au fost de folos.. Eu cred că aceste întâlniri au degenerat, ele nu sunt ecumenice, ele sunt de rugăciune, dar frații nu au veghet și au lăsat pe alții să își promoveze propriile idei. Nu trebuia fratele Nelu să spună că nu sunt multe diferențe, căci sunt, și nici părinții slujitori să spună despre unirea cultelor, că nu suntem de acord. Cultele au o apropiere mai mare sau mai mică de adevărul scripturii, dar în bisericile noastre oamenii pot fii foarte apropiați de Dumnezeu sau foarte depărtați, așa că Dumnezeu de aceea ne îngăduie diferiți, că El oricum își face lucrarea.