„Si char ei (evreii); daca nu staruiesc in necredinta, vor fi altoiti; caci Dumnezeu poate sa ii altoiasca iaras” Rom. 11,23
Ceea ce ne impiedica pe noi sa il cunoastem pe Dumnezeu este staruinta in necredinta, staruinta in rau. Dumnezeu poate sa ne altoiasca in Imparatia Lui, dar trebuie ca noi sa nu mai staruim in rau. Uite care este imaginea noastra prin lentila lui Israel, in cazul de fata. Oamenii de aceea nu il cunosc pe Dumnezeu, pentru ca ei staruiesc in rau, in pacat, in lucrurile lumii acesteia, nu ca Dumnezeu este prea departe de noi, este foarte aporape, de fapt in noi in constiinta noastra. (Rom. 1,19)
„Fiindca, daca tu (neamurile), care ai fost taiat dintr-un maslin salbatic, care din fire erai salbatic, ai fost altoit, impotriva firii tale, intr-un maslin bun, ..” Rom. 11,24
A il urma pe Dumnezeu pentru noi, (neamurile in special, si oamenii in general cand ne gandim la natura decazuta din noi) este ceva impotriva firii. Noi suntem „un maslin salbatic”. Noi eram invatati cu pacatul, cu idolul, cu dumnezeii straini, inainte sa vina Hristos, dar am fost altoiti impotriva firii noastre intr-un maslin bun. Ce lucruri grozave poate sa faca Dumnezeu!!! Eu ma uit in mine si vad cat de neobijnuit imi este sa il urmez pe Dumnezeu, ma uit in mine si nu vad nimic bun, sunt un „maslin salbatic” si asa suntem toti, si evreii din punct de vedere al naturii decazute a omului. Dar Dumnezeu poate sa altoiasca un maslin salbatic impotriva firii lui, intr-un maslin bun. Se poate asta. Nu are importanta ce fel este natura ta, tu poti fi pus intr-un maslin bun prin credinta.
romoflorin 