“La nastere, in ziua cant te-ai nascut, buricul nu ti s-a taiat, n-ai fost scaldata in apa, ca sa fi curatita, nici n-ai fost frecata cu sare, si nici n-ai fost infasata in scutece. Ochiul nimanui nu s-a indurat de tine, ca sa iti faca macar unul din aceste lucruri, din mila pentru tine; ci ai fost aruncata pe camp, asa de scarba le era de tine, in ziua nasterii tale. Atunci eu am trecut pa langa tine, te-am vazut tavalita in sangele tau, si am zis: “Traieste chiar in sangele tau! Da, ti-am zis: “Traieste chiar in sangele tau!” Te-am inmultit cu zecile de mii, ca iarba de pe camp. “ (Ezechel 16, 4-7a)
Acest pasaj vorbeste initial de Ierusalim, dar el ilustreaza foarte bine starea omului, a oricarui dintre noi.
La nastere suntem ca un copil nascut si ne ingrijit aruncat in camp. “In pacat m-a zamislit mama mea” spunea David in psalmul 50. Chiar daca lumea aceasta incearca sa ne linisteasca prin psihologie, gestionarea emotionala, etc, in realitate, spiritual vorbind, noi suntem asa de vulnerabili, cum este un copil nou nascut lasat in camp. Toate patimile abea asteapta sa isi faca loc in viata noastra, Biblia spune ca “Lumea zace in cel rau” adica sunt atatea “fiare salbatice” in jur, care pot oricand sa te sfasie (sa iti sfasie caracterul, comportamentul) sa iti ruineze viata. Daca ne uitam in jur cu onestitate exact asta se intamla. Omul este o faptura asa de fragila, pe cat este de valoroasa. Asa de neajutorata, pe cat de mare perspectiva are (de a fi cu Dumneze, suntem dupa chipul Lui). Ce aparare poate sa aibe un copil in camp, ce poate el sa faca acolo? Nu poate sa se spele! Nu poate sa manance! Ce sa mai vorbim sa se apere! El depinde in totul de mama lui. Nu e capabil sa supravietuiasca si se afla in mijlocul unor primejdii de moarte. Asa este omul in lumea asta fara Hristos, ca un copil lasat in camp, prada fiarelor salbatice. Oamenii daca nu sunt adusi la Hristos, daca nu stau sub protectia autoritatii Lui („Toata autoritatea mi-a fost data in cer si pe pamant” spunea Hristos Mat. 28), ei se expun unor primejdii carora nu le pot nicicum face fata. Nu pot face fata pentru ca exista o robie interioara inspre rau, si pentru ca impotriva noastra lupta duhurile rautatii si nu oamenii. Ilustratia este “brilianta” in scriptura.
De aceea spunea si Pavel: “Voi eram morti in greselile si in pacatele voastre’ (Efeseni 2,1), ce poate sa faca un mort pentru sine? Poate el sa se ajute cu ceva? Este minciuna satanei in care oamenii sunt incurajati: “Tu poti, te poti salva singur!”, “Daca te straduiesti suficient de mult vei reusi!” Fals! Vrea sa te infranga , de aceea iti spune asa. Noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, incerca Pavel sa ne deschida ochii, ci impotriva duhurilor rautatii, care sunt in locurile ceresti. (Efeseni 6,12) De aceea in fata lor suntem ca un copil aruncat in camp in mijlocul fiarelor salbatice..
Dar Dumnezeu spune ca a trecut pe lanca acest copil, l-a vazut, nimanui nu i se facuse mila de el si i-a spus: “Traieste chiar in sangele tau!”. Ne intrebam de ce i-a vorbit? De ce nu l-a luat in brate?
Dumnezeu a creeat totul prin cuvant. Asa lucreaza Dumnezeu. A spus: “Sa fie lumina!” si a fost “Sa fie niste lulminatori in intinderea cerului” si au aparut stelele gigantice. samd. Cand Dumnezeu vorbeste copilului inseamna ca i-a dat viata. “Traieste!” i-a spus Dumnezeu. Asta poate fi asemanata cu nasterea din nou. Noi eram morti in pacate, dar Dumnezeu ne-a zis: “Traieste!” Si toti cei ce credem in Hristos acum traim, am fost nascuti din nou, cum spune scriptura.
Dar mai este un amanunt. Spune: “Traieste chiar in sangele tau!” Noi astazi traim, dar nu intr-un mediu confortabil. Mediul nu este confortabil nici pe dinafara, nici pe dinauntru. Pe dinafara este lumea, aceiasi lume rea si pervertita, iar pe dinauntru avem firea pamanteasca, natura aceea inclinata spre rau. Suntem in sange, dar traim. In noi Duhul ne da viata si putere, sa nu ne temem de firea pamanteasca, sa nu ne temem de lume, sau demoni. Am fost creati pentru aici si acum sa traim, chiar in sangele nostru. Adica sa nu ne dorim sa iesim din lume, sa nu ne luptam cu starea aceasta. Pavel spunea, este mai bine la Domnul, dar face sa fiu aici, pentru voi. Spunea el. Vedea greul, dar asa a spus Dumnezeu: “Traieste chiar in sangele tau”.
Nu trebuie sa ne mintim singuri ca traim ca in rai, dar exista in noi Duhul lui Dumnezeu care ne-a nascut din nou, viata lui Dumnezeu este in noi prin Iisus Hristos. Pentru ca noi sa putem trai, Hristos a trebuit sa plateasca foarte mult, prin sangel Lui, prin jertfa proprie. Dar noi traim acum, chiar daca suntem inca in inconfort, va fi din ce in ce mai bine, intr-o zi vom fi ca El, vom fi cu El.