“..Si casa Lui suntem noi, daca pastram pana la sfarsit increderea neclintita si nadejdea cu care ne laudam” Evrei 3, 6
A fi casa lui Dumnezeu este vorba de mantuire vesnica, viata vesnica pe care o au cei ce cred in Hristos. Aici autorul epistolei catre Evrei spune: “ca Lui suntem noi” deci nu “vom fi daca…” adica la viitor si conditionat, ci “Suntem” la prezent. Dar in continuare pune o conditie: “daca pastram pana la sfarsit…” ce inseamna asta? Ca mantuirea este conditionata? Ca depinde de credinciosia noastra daca vom fi casa lui Dumnezeu sau nu? Daca ar fi fost asa ar fi trebuit sa fie scris: “Vom fi casa lui Dumnezseu daca vom pastra pana la sfarsit..” Atunci am fi putut spune, am avut viata vesnica si am pierdut-o insa este asa ciudata expresia asta… in fine. Dar Dumnezeu nu spune daca vom pastra pana la sfarsit vom fi, vom obtine, vom avea. Ci “Suntem” daca pastram pana la afarsit. Cum vine asta? Daca cineva este mantuit el se cunoaste dupa asta, va persevera pana la afarsit, Duhul Sfant este in stare sa il ridice, sa il intareasca sa faca asta. Daca cineva nu pastreaza pana la sfarsit nadejdea, nu inseana ca a pierdut mantuirea, ci nici nu avut-o probabil. Mantuirea nu o dobandesti in urma credinciosiei, pentru ca nu este pusa la viitor, “vom fi casa Lui daca…” ci scriptura spune “suntem casa Lui, daca” Asta inseamna ca ceea ce naste credinciosia este mantuirea, si nu credinciosia naste mantuirea. Sensul este exact invers. Cine intelege sensul exact alt acestui verset, va avea pace si nadejde.
romoflorin 