„M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta” 2Timotei 4,7

Unii credinciosi se lupta cu firea, se lupta cu lumea si se lupta cu Satana, apoi sunt dezamagiti ca nu au reusit asa cum ar fi dorit.

Aceasta este mandrie si nasabuinta. Cu Satana, lumea si firea s-a luptat Acel ce putea sa castige aceasta lupta intreita, Hristos. Este c-am mult sa ne dorim noi cei pierduti si ruinati acest lucru.

Noi ori castigam prin credinta gratuita in lucrarea lui Hristos aceasta lupta, ori ramanem morti in pacate si faradelegi, cum am fost de la nastere.

Credinta aceasta aduce odihna, speranta, dragoste, recunostinta, nadejde. Faptele facute in acest sprit de recunostinta si ofranda, sunt primite. Cei ce traiesc sfinti ca nu cumva sa ii bage Dumnezeu in Iad, nu cred ca vor reusi sa il evite. Cei ce primesc totul prin credinta in Hristos, ca talharul pe cruce, apoi traiesc o viata de recunostinta, aceia nu doar ca vor intrece cu mult in sfintenie si slujire pe cei legalisti si acei ce mizeaza pe sinele lor, dar vor avea si odihna si fericire adevarata in inimile lor.

Nu prin putere ci prin Duhul.
Nu prin „Eu” ci prin „El”
Nu ca sa obtin ceva, ci ca sa multumesc pentru ceva.