David era un om dupa inima lui Dumnezeu. Cu nici un imparat Dumnezeu nu s-a laudat mai mult decat cu David.

Dar totusi vedem ca Dumnezeu l-a facut sa nu se bucure mult e faima pe drept meritata. Saul l-a invidiat si repede l-a izgonit de la curtea imparateasca. Dumnezeu nu a ingaduit sa se bucure de prima lui sotie Mical, a luat’o de langa el si a dat’o altuia. Cum trebuie sa fi fost inima lui David? Fara nume si fara femeia pe care o iubea, mai avea si inima franta ca o stia in bratele altui barbat… Si parca nu era suficienta incercarea sufleteasca a lui David, a facut Dumnezeu sa nu il mai aibe nici pe Ionatan. Prietenul lui de suflet. Fara nume, fara iubita si fara prietenul adevarat. Oare de ce i-a frant Dumnezeu inima in felul acesta? Oare nu aceasta este adevaratul test al dragostei de Dumnezeu?

„Domnul este partea mea de mostenire si paharul meu.. ” spunea David odata.. Ps. 16, 5

La scurt timp dupa acestea, a fost inaltat ca si imparat. Era pregatit de acum.