David spunea:
„Am fost tanar si am imbatranit, dar nu am vazut pe cel neprihanit parasit..” Ps. 37,25
Multi citeaza cu fraza a doua ” nu am vazut … pe copii lui cersindu-si painea”. Trebuie sa intelegem bine de ce copii nostrii nu isi vor cersi painea, pentru ca Domnul nu ne va parasi niciodata! Asta ne va ajuta sa stim in ce directie sa privim si sa rostim recunostinta nostra. Taria noastra nu sta in vigilenta noastra, sa implinim tot ce am invatat, ci in credinciosia Domnului, ca el vegheaza asupra noastra si mijloceste pentru noi sa nu ni se piarda credinta (vezi cazul lui Petru). Domnul nu ne paraseste niciodata, cand suntem in bucurie, Duhul lui Dumnezeu ne instiinteaza de darurile Lui spirituale sa le punem in negot. Cand suntem cazuti in pacat, tot Duhul lui Dumnezeu actioneaza in noi si ne convinge de starea de pacat si ne da pocainta ca sa fim iertati, si nu ne abandoneaza cum gandesc gresit unii despre Dumnezeu. Pacatul distruge calitatea realtiei cu Dumnezeu, dar nu identitatea noastra de copil de Dumnezeu. Cum spunea Dumnezeu de Solomon,
„Eu ii voi fi Tata si el imi va fi fiu. Daca va face raul, il voi lovi cu o nuia omeneasca si cu lovituri omenesti, dar harul meu nu se va departa de la el..” (2 Sam. 7,14-15) .