Am auzit o povestire interesanta de dragoste. Se spune ca doi tineri de neam ales s-au casatorit. Erau pocaiti amandoi si binecuvantati de Dumneze chiar si in cele materiale. Au fost sa petreaca luna de miere, ad-literam, in insulele Singpore. Si dupa ce trece luna de miere, baiatul intr-o dinimeata era ingandurat. Sotia de acum ii spune, ce este, ce anume te pune de ganduri? La care el raspune: Trebuie sa iti spun un secret! Secret? Intreba ea. Ce fel de secret? Trebuie sa iti spun un adevar. Ce vrei sa spui? Uite ma nelinisteste un gand si nu pot sa ti’l mai ascund, vreau sa stii ca eu nu sunt pocait! Ii spuse el pe un ton grav.. si abatut. Cum adica? Uite asa, nu sunt pocait cu adevarat. Am auzit ca la pocaiti sunt fete serioase, credincioase, ideale pentru o familie fericita si… am venit si eu la biserica, am mers si eu la catecheza, am inceput sa vorbesc ca voi, am inceput sa ma imbrac ca voi, m-am botezat, vroiam sa ma casatoresc cu o fata care macar ea sa nu fie asa cum sunt eu.
Cand fata a auzit asa.. sa ridicat din pat, si-a dat parul peste cap, vizibil iritata, se indreapta spre fereastra si ii spune: Vai de mine.. ce am facut!! Si doar mi-a spus predicatorul in ziua nuntii ca Dumnezeu nu se lasa sa fie inselat.
Te rog sa ma ierti, sunt un nemernic, dar te iubesc din toata inima sa stii! O asigura baiatul.
La care fata continua: Si eu vin de curand la biserica, stiam ca aici baietii nu umbla dupa fete, stiam ca sunt fideli sotiilor si le iubesc neconditionat. Am fost atrasa de aceste descrieri, pentru ca eram furioasa pe neputintele mele, si chiar am cunoscut cateva cupluri asa.. Atunci m-am hotarat sa vin la biserica, am inceput sa vorbesc ca ei, sa ma imbrac ca ei, m-am botezat chiar, dar… drept sa iti spun, nici eu nu sunt pocaita cu adevarat.

Baiatul spuse: deci este adevarat ce spune Dumnezeu: „Ce seamana omul aceea va secera”..

Nu ne mai raman decat doua lucruri, ori divortam, ori ne pocaim cu adevarat amandoi!