Mintea noastra nu poate sa il inteleaga pe Dumnezeu fara sa ii dea o anumita cinste. Nu va fi suficient pur si simplu ca exista Unul caruia toti ar trebui sa-L cinsteasca si sa-L adore daca nu suntem totusi convinsi ca El este izvorul oricarui bine si ca nimic nu trebuie cautat altundeva decat in El.
Nicaieri nu se afla vre’un strop de intelepciune sau lumina, de dreptate, putere sau verticalitate, care sa nu tasneasca din El, sau caruia El sa nu-i fie cauza. – Iacov 1,17
Pana cand oamenii nu vor intelege si accepta ca sunt haraziti prin grija Lui de parinte, ca El este autorul oricarui bun al lor, ca nu trebuie sa caute nimic in afara Lui, ei nu I se vor darui ca sa-L slujeasca de buna voie. Din aceste lucruri se va naste si dorinta de a va lipi strans de El si de a va increde in El, altfel depravarea umana ne va abate mintea de la cautarea lui autentica.
* adaptat dupa “Institutia Crestina” – Jean Calvin
romoflorin 