Cultura „pop”

Citeam acest manifest pe care poate l-ai citit deja, un manifest cu privire la pocainta.

Acolo se vorbeste despre „prietenia cu lumea” de care vorbeste Iacov. Explicatia care a fost data mi-a astras atentia in mod deosebit. Va invit sa o cititi:

„Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4)

„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră…. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel sfânt.“ (1 Tesaloniceni 4:3, 7-8).

Am căutat prietenia cu lumea şi am sacrificat sfinţenia. Pentru a fi înţeles, prietenia cu lumea înseamnă adoptarea  culturii „pop” în Bisericile noastre (vezi explicaţia la sfârşit). Am crezut că este bine să adoptăm modernismul, dar s-a dovedit a fi neopăgânism cu efecte mortale pentru viaţa spirituală. Cultura „pop” a adus cu ea cultura drogurilor şi a  morţii. Cultura pop a făcut din bisericile noastre o batjocură. Cultura „pop” din Bisericile de azi atrage oamenii ce caută distracţia, nu pe Dumnezeu, nu pocăinţa şi sfinţenia. Numeroşi creştini, adepţi ai culturii pop, sunt dispuşi să meargă la  biserică, la studii biblice, să dea zeciuială, chiar să meargă în excursii misionare, excepţie făcând trăirea în sfinţenie. „…având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ (2 Timotei 3:5)  majoritatea creştinilor adepţi ai culturii „pop” nu sunt născuţi din nou. Creştinătatea fără sfinţenie/evlavie este o  creştinătate apostaziată! Trăim vremurile din urmă când apostazia vrea să acapareze Biserica. Tăgăduim apostazia, iar când conştiinţa ne acuză o suprimăm spunând sfinţeniei că este legalism.

Si acum explicatia culturii pop:

Cultura „pop” ( „popular culture” în limba engleză) este un fenomen mondial de anti-cultură început în anii 1960, care a cucerit tinerii din întrega lume, indiferent de  convingerile pe care le au: creştini, islamici, atei, budişti, hinduşi etc. Continuă lectura „Cultura „pop””

Adevarata fericire – Ps. 32

Oamenii alearga dupa fericire, dar nici nu’si pot inchipui macar ca numai in Domnul Iisus Hristos ar putea fi gasita. Unii o cauta in placeri vinovate, in destrabalare, altii in betie, in inmultirea averii, in slava care vine de la oameni si asa mai departe; dar nu o gasesc, si nici nu o pot gasi vreodata, pentru ca fericirea nu consta in nici unul din toate aceste lucruri.
Poate inainte de a te intoarce la Dumnezeu, cand treceai pe langa niste case mari, te gandeai ca acolo, fiind belsug, bogatie, lumina multa, banchete si petreceri, trebuie sa fie si fericire. Dar cat de mult te inselai! Servitoarea vedea ce destrabalat era stapanul si cat de nefericita era sotia lui. Tot astfel si sotul, cand sotia se abatea de la cinstea casniciei. Bietul betiv astepta ca in paharul cu bautura sa-si gaseascas fericirea, dar in loc de fericire da peste idiotenie, boala, necaz, lipsuri si amaraciune. Desfranatul asteapta fericirea de la desfrau, dar ce amarnic se inseala el! Sa se stie bine: nu exista fericire in pacat!

„Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!” Ps. 32,

„Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.. zi si noapte mana Ta apasa asupra mea”

Sa stii ca l-ai suparat, prin abaterea ta nesabuita, pe Cel ce a fost asa bun si milos cu tine.

David a fost apasat un timp de mana lui Dumnezeu si intr’o zi a spus:

„Imi voi marturisi Domnului faradelegile, si Tu ai iertat vina pacatului meu”

Poate ca va intreba cineva: „Asa de usor?” Da! Asa lucreaza harul lui Dumnezeu. Continuă lectura „Adevarata fericire – Ps. 32”