„Iar Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere si sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale, singurul Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, sa fie slava, maretie, putere si stapanire, mai inainte de toti vecii si acum si in veci. Amin.” (Iuda 24-25)
Aici trebie citit asa cum este scris, El ne pazeste de orice cadere. Dar oare nu si noi trebuie sa ne pazim de cadere? Va intreba cineva. Desigur ca si noi suntem indemnati sa ne dam toate silintele sa unim cu credinta fapta. Asta inseamna ca daca eu cred versete ca acestea, care nu fac decat sa glorifice pe Dumnezeu pentru garantiile pe care poate sa le faca prin puterea supranaturala pe care o are, atunci si puterea mea de control se extinde dupa puterea Cuvantului scris si neschimbator al lui Dumnezeu.
Adesea oamenii nu cad in pacat pentru ca asa s-a intamplat, ci asta se intampla pentru ca ei ii inima lor au renuntat sa mai creada ca pot invinge, au fost inselati sa creada ca vor cadea, ca nu vor rezista si ca se va alege praful. Cand crezi asa, esti terminat. Esti condamnat sa experimentezi tot ceea ce crezi adanc in inima ta. Este ok sa crezi despre tine ca poti cadea, si biblia spune asa. Dar cand te gandesti ca Dumnezeu poate sa te tina, stie s’o faca, vrea, si o face cu cei ce se incred in El, altfel ai trai. Nu are importanta ca nu te increzi in tine si te increzi in El, in practica functioneaza, ai mai multa putere, izbanda. El cumva actioneaza si prin rugaciune tu aduci aceste binecuvantari in viata ta.
„Facati-se dupa credinta ta” spunea odata Iisus. Asta este valabil si in sens bun, dar si in sens rau.
Emerson spuena: „Fii atenti la ceea ce crezi, pentru ca oricum ai crede, ai dreptate”
Credinta noastra trebuie ancorata puternic in Cuvantul scris al lui Dumnezeu si nu in parerile, mereu schimbare ale oamenilor.
Nu trebuie sa credem ca noi nu vom cadea niciodata, biblia nu spune asta, ci ca noi vom cadea adesea, dar Dumnezeu stie sa ne pazeasca de orice cadere fatala sau din har. Deci meritul cade pe Dumnezeu si nu este nici un prilej de mandrie aici, ci unul de smerenie, de dependenta fata Dumnezeu. Asta te va face sa te dedici si sa te atasezi tot mai mult de El.
Cu o astfel de speranta Dumnezeu nu ii va face niciodata pe copii lui sa fie rusinati.
romoflorin 