Am primit un comentariu lung pe blog in vre’o 3 randuri, si pe alte bloguri crestine am observat ca procedeaza la fel. Nu am respect pentru astfel de abordare, presupun ca este din “cealalta tabara” si nu doar un cercetator sincer. Insa pentru ceilalti cititori incerc sa dau raspunsuri. E posibil sa fac erori in explicatii, insa acestea sunt date istorice sau obiceiuri din vremea aceea, si nu afecteaza relevanta adevarului lui Dumnezeu, mai putem discuta detalii, sunt multe probleme ridicate, voi lua o parte.
Pentru a vedea comentariul puteti merge aici:
https://romoflorin.wordpress.com/2009/04/04/bucuria-fara-dumnezeu/#comment-3666
Despre – Problema pacatului
„Orice pacat va fi iertat oamenilor dar blasfemia impotriva Duhului Sfant nu li se va ierta” Matei 12,31.
Iisus vorbeste despre judecata lui Dumnezeu nu despre judecata oamenilor. Cand a spus talharului de pe cruce ca este mantuit (macar ca o fi ucis omul, o fi violat, talharit, etc.) ia spus ca este mantuit, dar nu l-a scapat de plata pamanteana a pacatelor lui. Tot la fel cum adesea Dumnezeu ne iarta de patima alcoolului, pe care am avut’o 30 de ani, dar ficatul e posibil sa dea in ciroza. Acum pacatul impotriva Duhului Sfant este acel pacat in care nu recunosti divinitatea lui Hristos, faptul ca El este Fiul lui Dumnezeu. Si in mod logic, atunci cand nu crezi ca este Fiul lui Dumnezeu nu iti poate fi nici mantuitor. De aceea spune ca nu poate fi trecut acest pacat nici in veacul viitor. Trebuie spus ca acest pacat este o stare de spirit, nu odata faptuit nu mai poate fi iesit, ci cat timp stai in el, nu poti fi mantuit. Aceasta atitudine insa este foarte periculoasa, ea te pune in tabara vrajmasului, si el poate prelua comanda foarte usor.. Este actul in care sfidezi divinitatea lui Hristos in ciuda minunilor, mortii nevinovate si a invierii lui dovedite. In momentul in care cineva regreta aceasta atitudine, iese din incidenta acestui pacat, prin pocainta si credinta in jertfa lui Hristos.
Continuă lectura „Raspunsuri la un comentariu „anonim” -II-„
Catalizatorii pot fi oameni din orice domeniu: dintr’o echipa sportiva, la servici, la scoala, la biserica sau in familie. Ei se caracterizeaza prin faptul ca sunt:
Intr’o familie erau mai multi baieti. Familia era instarita aveau mai multe masini, o situatie foarte buna materiala. Dar era o casa de crediniciosi. Baiatul mai mare cand a mers la facultate, a terminat’o si s-a intors acasa foarte razvratit. Dar nu numai ca era razvratit, imprastia micorbul si la ceilalti frati. Tatal intr’un final a spus fiului: “Ce este cu tine, ai venit acasa total schimbat?” Fiul raspunde cu tupeu: “Nu trebuie sa ascult de tine, daca trebuie fug de acasa, nu imi pasa”. La care tatal ii spune: “stai jos pe scaun!” Baiatul se aseza, fiind luat prea din scurt cu acest indemn. Si tatal incepe: “Uite ce este, nu trebuie sa fugi de acasa, poti sa iesi incet pe usa, dar… noi avem o situtie in familia asta, tu ai masina ta personala. Aceea este masina familiei, o lasi acasa si pleci fara ea. Acum scoate cheile si punele pe masa cu talonul masinii.” Tatal face pauza. Baiatul nevoit de imprejurari scoate cheile si talonul, cu ochii putin desumflati, si le pune pe masa. “Tu mai ai acasa laptop, telefoane mobile si alte accesorii, acelea sunt tot ale familiei. Le lasi acasa si pe alea. Pune telefonul pe masa acum!” Baiatul vazand seriozitatea tatalui, pune telefonul pe masa. “Acum poti sa te duci, nu trebuie sa fugi, iesi incet pe usa, si consecintele vor fi grave!”. 


“Si pe cand taia unul din ei o barna, a cazut fierul de la secure in apa. El a strigat: “Ah! Domnul meu, era imprumutat!” Omul lui Dumnezeu a zis: “Unde a cazut?” Si i-a aratat locul. Atunci Elisei a taiat o bucata de lemn, a aruncat’o in locul acela si ferul de la la secure a plutit pe apa. Apoi a sis: “Ridica-l!” si a intins mana si l-a luat.” (2Imp. 6,5-7)
« ..Ioan a vazut pe Iisus venind la el si a zis : ‘ Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii !’ » Ioan 1,29